European Arrest Warrant for aggravated robbery upheld; appeal dismissed and preventive detention maintained.

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Innsbruck, în dosarul cu numărul de referinţă 11 St 262/10g, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016, pe numele persoanei solicitate A..

A constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

A dispus predarea persoanei solicitate A., aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul IPJ Vaslui, către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Innsbruck, în baza mandatului european de arestare din data de 17.05.2016, emis în dosarul cu număr de referinţă 11 St 262/10g, pentru cercetarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie gravă, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată începând cu data de 20.12.2022, ora 1230.

În baza dispoziţiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată, a menţinut măsura arestării persoanei solicitate A., pentru o durată de 30 de zile, de la 03.01.2023 la 01.02.2023, inclusiv, în vederea predării.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că, prin semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen de Biroul SIRENE naţional din Austria la data de 22.05.2016, transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, în temeiul mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016 de Parchetul Innsbruck, Austria, în dosarul cu număr de referinţă 11 St 262/10g, fundamentat pe un mandat naţional de arestare emis de aceeaşi autoritate, s-a solicitat predarea numitului A., suspectat de comiterea infracţiunii de furt agravat, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac.

S-a arătat sub aspectul situaţiei de fapt s-a reţinut că, la data de 08.09.2004, în Innsbruck, numitul A. ar fi jefuit banca din Gries am Sellrain, folosind o armă, împreună cu o altă persoană, care a fost arestată la data de 08.09.2004, fiind astfel sustrasă o sumă mare de bani. Persoana solicitată a fost identificată pe baza amprentelor pe care le-a lăsat la locul comiterii faptei.

S-a menţionat în semnalarea SIS că infracţiunea pentru care se solicită predarea se regăseşte pe lista faptelor care dau loc la predare pentru care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, la pct. 0018.01 (furt organizat sau armat).

Astfel, constatând că documentele transmise de autorităţile solicitante conţin informaţiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi că nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prin ordonanţa nr. 47/2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, la data de 20.12.2022, ora 12:30, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, în vederea prezentării sale în faţa instanţei de judecată.

Persoana solicitată A. a arătat că se opune predării, întrucât nu a comis fapta care i se impută.

La data de 20.12.2022, prin referatul întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi (dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi), a fost sesizată Curtea de Apel Iaşi cu solicitarea de luare a măsurii arestării provizorii, pentru o durată de 15 zile, faţă de numitul A., în vederea continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria, respectiv în vederea efectuării demersurilor pentru traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

Cauza a fost înregistrată la data de 20.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub nr. x/2022, fiind stabilit termen de judecată la data de 21.12.2022, ora 09:00, pentru când s-a dispus citarea persoanei solicitate, precum şi asigurarea asistenţei juridice a acesteia, prin încunoştinţarea apărătorului desemnat din oficiu, care a asigurat asistenţa juridică şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

La termenul fixat, din data de 21.12.2022, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a fost identificată persoana solicitată A., prilej cu care aceasta nu a formulat obiecţii în ce priveşte identitatea.

Prin încheierea din data de 21.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în vederea predării, în baza semnalării SIS - Biroul SIRENE Austria din data de 22.05.2016, introduse în temeiul mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016 de Parchetul Innsbruck, Austria, în dosarul cu număr de referinţă 11 St 262/10g, fundamentat pe un mandat naţional de arestare emis de aceeaşi autoritate, în vederea executării unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicate pentru comiterea infracţiunii de furt agravat, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac, pe o durată de 15 zile, cu începere de la 21.12.2022 şi până la 04.01.2023, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că semnalarea Schengen echivalează cu un mandat european de arestare, conform art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

În vederea continuării procedurii, fiind necesar ca la dosar să fie depus mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria pe numele persoanei solicitate A., tradus în limba română, conform art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a acordat termen de judecată la data de 03.01.2023, ora 09:00.

Mandatul european de arestare a fost înaintat instanţei în limba germană, însoţit de traducerea în limba română. După primirea mandatului european de arestare, i s-a comunicat persoanei solicitate o copie a acestuia, putând lua cunoştinţă de conţinutul mandatului european.

La termenul de judecată din data de 03.01.2023, i s-au adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul şi efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, persoana solicitată A., declarând că nu e de acord cu predarea şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Examinând mandatul european de arestare emis la data de 17.05.2016, pe numele persoanei solicitate A., de către autorităţile judiciare din Austria, în corelare cu normele juridice - naţionale şi europene - incidente în materie, Curtea a reţinut următoarele:

Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată A. este suspectată că, în data de 08.09.2004, dimineaţa, în Gries im Sellrain, în colaborare cu complicele său B., condamnat deja prin sentinţă definitivă, ar fi sustras sau ar fi pretins bunuri mobile străine, şi anume bani în numerar, în valoare de 18.605 euro, aparţinând C. prin folosirea unei ameninţări cu un pericol asupra vieţii şi a integrităţii corporale faţă de angajata bancară D., cu intenţia ca prin împroprietărirea pe nedrept cu aceştia să se îmbogăţească în mod ilicit el însuşi sau o terţă persoană, iar ei ar fi comis tâlhăria în calitate de membri ai unei asociaţii criminale prin colaborarea unui alt membru al asociaţiei şi prin utilizarea unei arme, şi anume de către B., a unui pistol cu gaz îndreptat împotriva angajatei bancare.

Instanţa a constatat că furtul organizat sau armat, marcat în mandatul european de arestare, conform art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, dă drept la predare fără a fi supus verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, fiind sancţionat de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă este de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, instanţa a constatat că acesta respectă dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv mandatul conţine următoarele informaţii:

a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate;

b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente;

c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din lege;

d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97;

e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;

f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită;

g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.

Astfel, în mandatul european de arestare s-a menţionat că acesta se întemeiază pe ordonanţa de arestare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Innsbruck din data de 13.05.2016, emisă în dosarul nr. x St 262/10g, aprobată de instanţă. Nu s-a indicat o hotărâre executorie sau durata pedepsei privative de libertate aplicate, dar s-a arătat că durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracţiunea săvârşită este de 7,5 ani închisoare.

De asemenea, mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 a legii menţionate.

Persoana urmărită nu a formulat obiecţii privind identitatea, nu a fost de acord să fie predată şi nu a renunţat la beneficiile conferite de regula specialităţii.

Cu toate acestea, Curtea a constatat că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, instanţa a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, din 13.06.2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18.07.2002 [art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată].

Chiar dacă din perspectiva actualului C. pen. român se poate pune în discuţie prescripţia răspunderii penale, mandatul european de arestare a fost emis de autorităţile din Austria în scopul cercetării persoanei solicitate A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie gravă, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac, astfel că pentru constatarea unui eventual impediment în calea tragerii la răspundere penală a persoanei solicitate, autorităţile austriece sunt mai bine plasate.

În mandatul european de arestare s-a menţionat că persoanei în cauză nu i-a putut fi înmânată personal decizia, dar, hotărârea îi va fi înmânată personal fără întârziere după predare şi, în momentul în care i se înmânează decizia, persoana va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale; persoana va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite o nouă procedură de judecată sau un apel.

Împotriva sentinţei penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac promovată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 ianuarie 2023, fiind fixat termen de judecată la data de 17 ianuarie 2023.

Concluziile reprezentatului Ministerului Public, precum şi ale apărării contestatorului de la termenul de dezbateri sunt detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă 11 St 262/10g, emis la data de 17.05.2016, de Parchetul Innsbruck din Austria, faţă de persoana solicitată A., în vederea în vederea executării unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicate pentru comiterea infracţiunii de furt agravat, prevăzute de art. 142, art. 143 din C. pen. austriac.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că infracţiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 18 teza I din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, instanţa de control judiciar notează că aspectele referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi primite.

Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 rezultă că prescripţia răspunderii penale este doar un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare.

Chiar şi în cazul în care s-ar pune problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanţa poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere caracterul urgent al acestor proceduri prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, se mai constată că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, iar în considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.

Aşadar, aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În atare condiţii, instanţa de fond a menţinut în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Se mai reţine, în acord cu prima instanţă, că lipsa consimţământului la predare nu se circumscrie unor motive obligatorii sau facultative de refuz al executării unui mandat european de arestare, de vreme ce dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd în mod imperativ că "Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.".

Or, raportând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt şi de drept din cauză, Înalta Curte reţine că prima instanţă, în mod legal şi temeinic, a procedat, la termenul de judecată din data de 03 ianuarie 2023, la consemnarea poziţiei persoanei solicitate A. în cuprinsul unei declaraţii, care este ataşată la dosarul cauzei.

Ca atare, critica persoanei solicitate A. privind faptul că nu este de acord cu predarea nu poate fi primită în considerarea împrejurării că punerea în executarea a unui mandat european de arestare nu este condiţionată de acordul acesteia.

În ceea ce priveşte măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reţine că aceasta este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea. În acest sens, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.