Secret-service fund expenditures acquitted; civil claim revived after procurement ruling

Şedinţa publică din data de 15 mai 2023

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

I. Prin sentinţa penală nr. 601 din data de 18 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii:

1. A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

2. B. pentru complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

3. C. pentru complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii:

1. B. pentru infracţiunea de deturnare de fonduri şi infracţiunea de deturnare de fonduri în formă continuată, prevăzute de art. 307 alin. (1) din C. pen. şi art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

2. D. pentru infracţiunea de deturnare de fonduri, în formă continuată, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

3. E. pentru infracţiunea de deturnare de fonduri, în formă continuată, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. a respins ca nefondată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a ridicat măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale prin următoarele ordonanţe ale procurorului:

- ordonanţa procurorului din data de 19.04.2016 prin care s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 410.000 RON, asupra bunurilor imobile, proprietatea inculpatului B.;

- ordonanţa procurorului din data de 03.05.2016 prin care s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra sumei de 410.000 RON, proprietatea inculpatului A.;

- ordonanţa procurorului din data de 03.05.2016 prin care s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 410.000 RON, asupra bunurilor imobile, proprietatea inculpatului C..

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. e) şi art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii E. şi C., în sumă de câte 800 RON, au rămas în sarcina statului şi s-a dispus plata acestora din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 10.05.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

2. B. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit şi pentru infracţiunile de deturnare de fonduri şi, respectiv, deturnare de fonduri în formă continuată (11 acte materiale), infracţiuni prevăzte de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 307 alin. (1) din C. pen., art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

3. C. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

4. D. pentru infracţiunea de deturnare de fonduri, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

5. E. pentru infracţiunea de deturnare de fonduri, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Dosarul s-a constituit în baza denunţurilor formulate de trei funcţionari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, cu pseudonimele "F.", "G." şi "H.", care au solicitat şi au primit acordarea statutului de martor ameninţat şi protejarea datelor de identitate.

Cu privire la inculpatul A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (prezentată în situaţia de fapt, la pct. II.1 al rechizitoriului), constând în aceea că în ziua de 13.07.2015, A., în calitate de ministru de Interne şi ordonator de credite, cu ajutorul chestorului principal B. şi a cms. şef C., a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi a aprobat achiziţia unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziţionarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situaţiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activităţile de urmărire penală a infracţiunilor de corupţie. Urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie şasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinaţia legală a fondurilor operative.

Cu privire la inculpatul B. s-a reţinut complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (prezentată în situaţia de fapt, la pct. II.1 al rechizitoriului), constând în aceea că în contextul în care, la 13.07.2015, A., în calitate de ministru de Interne şi ordonator de credite, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi a aprobat achiziţia unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziţionarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situaţiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activităţile de urmărire penală a infracţiunilor de corupţie, activitatea infracţională a fost sprijinită de chestorul principal B., secretar de stat în cadrul D.I.P.I., prin întocmirea documentaţiei aferente acestei achiziţii. Urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie şasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinaţia legală a fondurilor operative.

Conform rechizitoriului (pag. 29-30) "În data de 13.07.2015, sub pretextul unei necesităţi rezultate din activitatea Diviziunii Protecţie Personal (D.P.P.), secretarul de stat B. a întocmit în nume propriu un înscris compus din două pagini, denumit "notă-raport", înregistrată ca document secret de stat, nivelul de clasificare "secret", cu nr. 0130xxxx/13.07.2015, prin care a solicitat aprobarea suplimentării fondurilor operative cu suma de 410.000 RON, despre care s-a menţionat că reprezenta contravaloarea unui autoturism, precum şi aprobarea achiziţiei unui autoturism necesar în activitatea de protecţie a demnitarilor. ….În cuprinsul notei-raport s-a precizat că autoturismul este achiziţionat pentru "dotarea" D.P.P., ca o componentă a "operaţionalizării" acestei structuri a D.I.P.I."

Tot în sarcina inculpatului B. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. (prezentată în situaţia de fapt, la pct. II.1 al rechizitoriului), constând în aceea că în perioada 21 august - octombrie 2015, chestorul principal de poliţie B., în calitate de secretar de stat în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a schimbat destinaţia resurselor materiale alocate instituţiei publice pe care o conducea, respectiv a autoturismului marca x, cu serie şasiu x, achiziţionat din fonduri operative în mod conspirat, pentru folosinţa personală şi exclusivă a ministrului de Interne în funcţie, A..

De asemenea, în sarcina inculpatului B. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri, în formă continuată (11 acte materiale), prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (prezentată în situaţia de fapt, la pct. II.2.1 al rechizitoriului), constând în aceea că în perioada 2014 - 2015, chestorul principal B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin aprobarea rapoartelor nr. 0116xxxx/2014, nr. 0130xxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 069xxxx/2014, nr. 0130xxxx/2015 şi nr. 0130xxxx/2015, a schimbat destinaţia sumei de 238.173,47 RON, alocate instituţiei pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituţiei, care nu au fost circumscrise activităţilor, acţiunilor sau misiunilor cu caracter informativ-operativ.

Cu privire la infracţiunile săvârşite de inculpatul B., s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpatul D. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzute de art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (prezentată în situaţia de fapt, la pct. II.2.2 al rechizitoriului), constând în aceea că în perioada 2014-2015, chestorul principal D., în calitate de subsecretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin aprobarea rapoartelor nr. 0111xxxx/2014 şi nr. 0130xxxx/2015, a schimbat destinaţia sumei de 9.398 RON, alocate instituţiei pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituţiei, care nu au fost circumscrise activităţilor, acţiunilor sau misiunilor informativ-operative.

Cu privire la inculpatul C. s-a reţinut complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (prezentată în situaţia de fapt, la pct. II.1 al rechizitoriului), constând în aceea că, în contextul în care, la 13.07.2015, A., în calitate de ministru de Interne şi ordonator de credite, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi a aprobat achiziţia unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziţionarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situaţiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activităţile de urmărire penală a infracţiunilor de corupţie, activitatea infracţională a fost sprijinită de cms. şef C., şeful Serviciului Juridic al D.I.P.I., prin întocmirea documentaţiei aferente acestei achiziţii. Urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie şasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinaţia legală a fondurilor operative.

Conform rechizitoriului (pag. 31), "Inculpatul C., în calitate de şef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I. a avizat pentru legalitate nota-raport nr. 0130xxxx/13.07.2015, prin menţiune olografă, urmată de semnătură şi dată, efectuate la sfârşitul documentului ("Avizat pentru legalitate, şef serviciu juridic, 13.07.2015")".

Cu privire la inculpatul E. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 307 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (prezentată în situaţia de fapt, la pct. II.2.3 al rechizitoriului), constând în aceea că: în luna decembrie 2014, cms. şef E., în calitate de ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin aprobarea rapoartelor nr. 0111xxxx/2014, nr. 0111xxxx/2014 şi nr. 0111xxxx/2014, a schimbat destinaţia sumei de 4.955,51 RON, alocate instituţiei pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituţiei, care nu au fost circumscrise activităţilor, acţiunilor sau misiunilor informativ-operative.

II. PROCEDURA CAMEREI PRELIMINARE

Prin încheierea din data de 4 octombrie 2016, a fost admisă cererea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

A fost sesizată Curtea Constituţională a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 352 alin. (11) şi (12) din C. proc. pen., în sensul că excluderea probelor clasificate în procesul penal, prin hotărârea nemotivată şi discreţionară a unei autorităţi administrative, încalcă prevederile art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în faţa legii.

Prin decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi a constatat că sintagma "instanţa solicită" cu raportare la sintagma "permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 352 alin. (11) din C. proc. pen. este neconstituţională. A admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "autoritatea emitentă" din cuprinsul dispoziţiilor art. 352 alin. (12) din C. proc. pen. este neconstituţională.

Prin încheierea din 18 octombrie 2016, rămasă definitivă prin respingerea contestaţiilor la data de 8 martie 2017, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate în procedura camerei preliminare, dispunându-se începerea judecăţii.

III. JUDECAREA CAUZEI ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Prin încheierea din 14 martie 2017, având în vedere că ulterior întocmirii rechizitoriului şi sesizării Înaltei Curţi, a fost publicată decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. să precizeze, în scris, textele legislaţiei primare care, în opinia acuzării, au fost încălcate de către inculpaţii trimişi în judecată pentru autorat/complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

La data de 24 aprilie 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a transmis la dosar un înscris prin care a menţionat care sunt textele legislaţiei primare care, în opinia acuzării, au fost încălcate de către inculpaţii trimişi în judecată pentru autorat/complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

La termenul din 25 aprilie 2017, instanţa a luat act de precizările menţionate în răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., a pus la dispoziţia părţilor înscrisul transmis la dosar şi, nefiind formulate alte cereri, a dispus citirea actului de sesizare (rechizitoriu).

Inculpaţii au solicitat aplicarea procedurii comune de judecată, prin administrarea probelor de la urmărirea penală şi a unor probe noi.

Particularităţi ale cauzei penale - care, de altfel, sunt menţionate şi în rechizitoriu (pag. 6-8) - derivate din specificul activităţii desfăşurate de structura în cadrul căreia s-au săvârşit faptele care fac obiectul cauzei, dar şi din funcţiile şi atribuţiile inculpaţilor trimişi în judecată, au avut consecinţe sub aspectul investigării şi probaţiunii în cauza penală, a efectuării actelor de urmărire penală, dar şi sub aspectul judecării cauzei şi a modalităţii redactării părţii expozitive a sentinţei, inclusiv cu privire la referirile privind probele clasificate şi conţinutul acestora (prin menţiuni limitate şi necesare doar pentru clarificarea unor aspecte), cu privire la identitatea martorilor şi, în unele cazuri, limitarea preluării conţinutului declaraţiilor date de aceştia, inclusiv cu privire la conţinutul declaraţiilor inculpaţilor.

Atât în cursul procedurii de cameră preliminară, cât şi în cursul judecăţii, instanţa, din oficiu, dar şi inculpaţii au formulat cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, soluţionate până la data dezbaterilor.

La termenul din 7 aprilie 2020, instanţa - în noua compunere - a pus în discuţie incidenţa deciziei nr. 417/2019 a CCR, constatând că cei 3 judecători care compun completul de judecată sunt desemnaţi să judece cauze de corupţie (în sensul respectivei decizii a CCR) după care, a amânat cauza în vederea începerii audierii tuturor martorilor propuşi prin rechizitoriu (ca probe contestate de către inculpaţi).

Ulterior, Înalta Curte a procedat şi la audierea inculpaţilor, după cum urmează: E. (19.01.2021), B. (3.11.2020), A. (2.02.2021), C. (17.11.2020) şi D. (15.12.2020).

Printre particularităţile cauzei penale (cu referire la faza procesuală a urmăririi penale şi a judecăţii), Înalta Curte a constatat următoarele aspecte relevante:

1 - din cei 20 de martori propuşi prin rechizitoriu, un număr de 9 martori au fost menţionaţi sub alte identităţi (ca martori cu identitate protejată conform art. 125-129 din C. proc. pen.), fiind astfel posibilă examinarea situaţiilor de încetare a măsurilor de protecţie (inclusiv cele referitoare la protejarea datelor de identificare) în condiţiile art. 126 alin. (5) din C. proc. pen. şi, respectiv, ale deciziei nr. 248 din 16 aprilie 2019 pronunţată de Curtea Constituţională;

2 - unora dintre aceşti 9 martori li s-a atribuit şi calitatea de colaborator cu identitate protejată conform art. 148 alin. (10) din C. proc. pen., în cazul acestora dispoziţiile art. 149 alin. (1) din C. proc. pen. interzicând dezvăluirea identităţii reale;

3 - ca probe relevante pentru stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, la dosarul cauzei a fost ataşat un volum conţinând înscrisuri clasificate, accesul la studiul acestora fiind supus condiţiei deţinerii de către părţi a certificatului ORNISS.

Astfel, la cererea procurorului, Înalta Curte a solicitat entităţilor emitente să dispună, după caz, fie declasificarea înscrisurilor, fie trecerea acestora într-un nivel mai redus de clasificare (care să facă posibil accesul părţilor şi avocaţilor la înscrisurile din volumul aflat la Compartimentul Documente Clasificate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), însă aceste entităţi au comunicat că apreciază oportună menţinerea nivelului de clasificare (în acest sens, încheierile din 25 aprilie 2017 şi din 14 noiembrie 2017).

În aceste condiţii, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituţională, fiind pronunţată decizia nr. 287 din 9 iunie 2020 prin care - în raport cu principiile constituţionale - a fost clarificat modul de interpretare, aplicare şi consecinţele juridice ale dispoziţiilor art. 352 alin. (11) şi (12) din C. proc. pen.

În aplicarea acestei decizii a Curţii Constituţionale, unii dintre avocaţi au optat pentru parcurgerea procedurii de obţinere a certificatului ORNISS, în final, după obţinerea documentului emis de autoritatea competentă, aceştia având acces la documentele clasificate din volumul aflat în păstrarea C.D.C. de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, au avut acces la documentele clasificate şi inculpaţii, precum şi consilierii juridici ai părţilor care au prezentat la C.D.C. al Înaltei Curţi certificatul ORNISS (încheierea din 28.07.2020).

Cu referire la declaraţiile martorilor cu identitate protejată, inclusiv cu referire la declaraţiile martorilor cu statut de colaborator, instanţa de fond a menţionat următoarele:

Dintre cei 9 martori cu identitate protejată indicaţi în rechizitoriu (poziţiile 1-9), printre care şi unii cu statut de colaborator cu identitate protejată - din motive care nu prezintă relevanţă din perspectiva judecării cauzei penale, însă acestea sunt menţionate în actele emise - procurorul a dispus prin ordonanţe încetarea măsurilor de protecţie, inclusiv referitoare la identitatea reală, pentru 3 martori, comunicând instanţei ordonanţele prin care s-a dispus această măsură.

În consecinţă, în cauză - prin ordonanţe ale procurorului, respectiv, prin încheierea instanţei după pronunţarea deciziei nr. 248 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale - a fost menţinut statutul de martor cu identitate protejată, respectiv, de colaborator cu identitate protejată pentru 6 martori propuşi prin rechizitoriu.

Înalta Curte a constatat, cu privire la declaraţiile date de aceşti 6 martori, că sunt incidente, pe de o parte, dispoziţiile art. 103 alin. (3) din C. proc. pen. potrivit cărora "Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi", iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 129 alin. (1), (4), (5) şi (7) din C. proc. pen. conform cărora "Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţii de confidenţialitate. Suportul care conţine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi este păstrat în aceleaşi condiţii privind confidenţialitatea".

În aplicarea dispoziţiilor art. 129 din C. proc. pen., instanţa de fond a procedat iniţial la verificarea existenţei suportului pe care au fost înregistrate declaraţiile martorilor cu identitate protejată la C.D.C. al Înaltei Curţi şi, ulterior, prin corespondenţă cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., în final constatându-se că pentru 3 martori ("I.", "J." şi "K.") dintre cei 6 martori cu identitate protejată nu există suportul cu înregistrarea declaraţiilor acestora (în acest sens, încheierile din 25 aprilie 2017, 23 mai 2017, 20 iunie 2017, 22 septembrie 2020, procesul-verbal întocmit de magistratul-asistent la data de 22 mai 2017 şi adresa de răspuns a D.N.A. din 15 iunie 2017 transmisă pentru termenul din 20 iunie 2017, reconfirmată şi la termenul din 6 octombrie 2020).

În aceste condiţii, la termenul din 6 octombrie 2020, după punerea în discuţie contradictorie, instanţa de fond a dispus excluderea din materialul probator a declaraţiilor celor trei martori cu identitate protejată, date în cursul urmăririi penale, respectiv "K.", "J." şi "I.", urmând a se proceda la audierea nemijlocită în faţa instanţei a celor trei martori, în continuare sub acelaşi statut juridic de martor cu identitate protejată.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a administrat probatoriul propus prin rechizitoriu (audierea martorilor), inclusiv audierea inculpaţilor, iar conform celor menţionate în încheierea din 16 februarie 2021 au fost puse în discuţie contradictorie cererile de administrare a probelor noi propuse, pronunţarea instanţei cu privire la aceste cereri fiind menţionată în încheierea din 16 martie 2021.

Apărările inculpaţilor în cursul judecăţii în primă instanţă:

În sinteză, s-a reţinut că inculpaţii nu au negat faptele în materialitatea lor, mai ales că acestea - în raport cu natura infracţiunilor care constituie obiectul judecăţii - rezultă din înscrisurile existente la dosar (rapoarte, avize, etc.), însă au susţinut că nu este realizată tipicitatea infracţiunilor care să atragă răspunderea penală având în vedere, pe de o parte, respectarea actelor normative (legi, respectiv, acte normative interne), iar pe de altă parte, precedentele situaţii faptice de acelaşi tip care s-au derulat pe o lungă perioadă de timp, fără ca organele de control ierarhic intern ori organele de control financiar să semnaleze deficienţe ori nelegalităţi în modul de utilizare a fondurilor din alineatul bugetar menţionat în cauza penală.

De asemenea, în apărare, inculpaţii au depus 3 ordonanţe ale procurorilor din cadrul D.N.A.

În cursul judecării cauzei, precum şi în dezbaterile pe fondul cauzei penale, dar şi în concluziile scrise, atât inculpaţii, cât şi cele două părţi responsabile civilmente (M.A.I. şi D.I.P.I), au depus la dosar înscrisuri neclasificate (cu anexe care nu au caracter clasificat) prin care au motivat legalitatea faptelor care fac obiectul judecăţii.

În condiţiile în care inculpaţii nu au negat faptele în materialitatea lor, Înalta Curte a apreciat că nu se impune - sub aspectul probării acestora - să se reia în sentinţă conţinutul declaraţiilor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti (cei 6 martori cu identitate protejată şi ceilalţi martori propuşi prin rechizitoriu, pag. 216-217), martori care - în sinteză - au confirmat aspectele relevate de probatoriul constând în înscrisuri (înscrisuri întocmite sau rezoluţionate de către inculpaţi - rapoarte, avize, rezoluţii, etc.).

În consecinţă, conform art. 393 alin. (1) din C. proc. pen., deliberarea a avut ca obiect atât chestiunile de fapt, dar mai ales chestiunile de drept, respectiv stabilirea existenţei tipicităţii infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, precum şi stabilirea vinovăţiei acestora, ambele de natură să atragă răspunderea penală.

Soluţionarea laturii penale a cauzei de către instanţa de fond:

Înalta Curte a menţionat că, în prezenta cauză, instanţa de drept penal nu are competenţa examinării legalităţii actelor normative interne ale M.A.I şi D.I.P.I., a celor emise de CSAT ori conformităţii acestora cu dispoziţiile legilor care reglementează înfiinţarea, competenţa, organizarea şi funcţionarea M.A.I. şi D.I.P.I., ca structuri aflate în coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

De asemenea, în raport cu caracterul clasificat (pe nivel diferit) a celor mai multe dintre aceste acte normative interne sau ordine interne, instanţa a indicat doar numărul actului normativ sau ordinului intern şi a denumirii, fără a prelua conţinutului acestuia.

Totodată, Înalta Curte a reţinut că, potrivit art. 349 alin. (1) din C. proc. pen., "Instanţa de judecată soluţionează cauza dedusă judecăţii cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii".

Conform apărărilor inculpaţilor, sesizarea organelor judiciare a fost făcută în contextul în care la nivelul M.A.I. şi D.I.P.I. urmau să se efectueze unele schimbări atât din perspectiva funcţiilor de conducere, cât şi din perspectiva competenţelor funcţionale ale D.I.P.I.

Astfel, potrivit rechizitoriului, dosarul s-a constituit în baza denunţurilor formulate de trei funcţionari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, cu pseudonimele "F.", "G." şi "H.", care au solicitat şi au primit acordarea statutului de martor ameninţat şi protejarea datelor de identitate.

La aprecierea temeiniciei declaraţiilor date de persoanele menţionate au fost avute în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora "Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi", precum şi ordonanţa emisă de procurorul din cadrul D.N.A., cu nr. 15/P/2020, din data de 2 iunie 2020, depusă în apărare de către inculpaţi, prin care, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei, ordonanţa fiind comunicată lui B. (şi depusă de acesta la dosar). În acest dosar, au fost audiaţi martorii cu identitate protejată "G." şi "F.", fiind cercetată acuzaţia adusă lui B. potrivit căreia, după denunţarea faptelor în dosarul nr. x/2016, ar fi dispus abuziv, în scop de pedepsire a persoanelor care erau suspectate că ar fi sesizat organele judiciare, un control intern pe linia informaţiilor clasificate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând toate aceste aspecte, a apreciat ca lipsită de relevanţa probatorie indicată de acuzare înregistrarea discuţiilor ambientale dintre inculpatul B. şi colaboratorul autorizat acoperit "F.", redate la pag. 38-40 din rechizitoriu, discuţie iniţiată şi condusă de acesta din urmă, şi cărora acuzarea le acordă semnificaţia unei încercări a inculpatului B. de a convinge "…pe membrii Comisiei de control cu privire la legalitatea operaţiunii".

De asemenea, instanţa de fond - cu referire la menţionarea modului de percepere de către martorii denunţători a unor discuţii cu inculpatul B. în perioadele efectuării controalelor - a apreciat că aceste percepţii sunt, evident, personale/subiective, astfel încât nu au fost avute în vedere ca probe în cauza penală.

Aşa cum s-a menţionat în rechizitoriu (pag. 10) "În contextul în care B. a preluat conducerea D.I.P.I., la 1 august 2014, în calitate de secretar de stat, a avut, la sfârşitul anului 2014, iniţiativa declanşării unui control privind fondurile operative ale D.I.P.I., în condiţiile în care a observat că în cadrul acestei instituţii nu fuseseră desfăşurate niciodată astfel de verificări".

Instanţa de fond a apreciat că, în principiu, nelegalitatea achiziţionării autoturismului, respectiv, nelegalitatea cheltuirii unor sume de bani din fondurile D.I.P.I., nu pot fi dovedite cu declaraţiile martorilor, cu înregistrări ambientale sau prin interceptarea unor convorbiri telefonice, deoarece în acestea se exprimă opinii, păreri, idei, deducţii ori concluzii strict personale, subiective, unele poate interesate din diferite motive.

De altfel, inculpaţii nu au contestat situaţia relevată de înscrisurile existente ca mijloace de probă în prezenta cauză, ales că acestea au fost întocmite, avizate ori aprobate de ei în considerarea funcţiilor îndeplinite.

În consecinţă, fără a nega valoarea probatorie a depoziţiilor martorilor, pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală le-a apreciat ca având o relevanţă probatorie redusă, a constatat că acestea confirmă o situaţie rezultată din probatoriul constând în înscrisuri, situaţie de fapt necontestată de către inculpaţi.

Cu privire la apărarea inculpaţilor, cu referire la adoptarea de către procuror a unei soluţii de clasare, într-o cauză similară - chiar dacă nu identică din perspectiva procurorului, instanţa de fond a constatat că această soluţie a fost dispusă de procurorul din cadrul D.N.A., confirmată de procurorul-şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A. în dosarul nr. x/2016 şi emisă la data de 18 mai 2020 şi, în final, confirmată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (încheierea nr. 25/27 ianuarie 2021, dosar nr. x/2020).

În raport cu importanţa acordată acestei apărări de către inculpaţi, instanţa de fond a apreciat necesară expunerea celor mai importante aspecte, argumente şi concluzii din ordonanţa de clasare nr. 546/P/2016 emisă de procuror la data de 18 mai 2020.

Astfel, prin ordonanţa din 18 mai 2020, emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunile de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut că dosarul s-a constituit la 10.10.2016, în baza procesului-verbal de sesizare din oficiu al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, cu privire la următoarele infracţiuni (pentru care, la 11.10.2016 s-a început urmărirea penală in rem):

- infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.

- infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen.

- infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

În ordonanţa de clasare s-a mai reţinut că, din probatoriul administrat, au rezultat următoarele:

"1) infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în ziua de 24.07.2015, A., în calitate de ministru al afacerilor interne şi ordonator de credite, cu ajutorul chestorului principal B., a dispus suplimentarea cu suma de 600.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi a aprobat achiziţia unui autovehicul, cu încălcarea prevederilor legale care limitează utilizarea fondurilor operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situaţiile premisă, ale folosirii acestora în activităţile informativ operative circumscrise realizării securităţii naţionale. Ca urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 600.000 RON, iar Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, folosul fiind necuvenit în raport cu destinaţia legală a fondurilor operative.

Procurorul care a emis ordonanţa de clasare a constatat următoarele:

- că D.G.I.P.I. (D.I.P.I.) este o structură specializată a M.A.I., care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul M.A.I.;

- totodată, activitatea D.I.P.I. este organizată şi coordonată de C.S.A.T., care aprobă cheltuielile operative destinate securităţii naţionale;

- în privinţa cheltuielilor operative, C.S.A.T. a emis acte administrative care au fost clasificate ca secrete de stat, cu privire la modul de aprobare, gestionare şi control al fondurilor operative alocate structurilor cu atribuţii în domeniu, printre care şi D.I.P.I.;

- în baza şi aplicarea hotărârii C.S.A.T., atât ministrul de interne, cât şi şeful D.I.P.I. (secretar de stat) emit ordine care sunt clasificate, fapt care explică regimul clasificat al majorităţii actelor adoptate de către D.I.P.I. (cu privire la acest domeniu);

Dintre aceste acte cu regim normativ, în ordonanţa de clasare s-au menţionat: Hotărârea C.S.A.T. nr. 0061/02.07.2014, O.M.A.I. nr. 00103/31.08.2015 dat în aplicarea Hotărârii C.S.A.T. (anterior amintită), Dispoziţia 0032/15.12.2015 a secretarului de stat D.I.P.I., ministrului pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne nr. 00171/26.11.2014 şi ordinul nr. 005/26.01.2015. La acestea se adaugă Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea C.S.A.T. şi Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

- s-a constatat, în acest sens, că actele normative arătate permit efectuarea şi altor tipuri de cheltuieli decât cele limitativ prevăzute de aceste acte normative;

- abaterile constatate de comisiile de control sau de organele proprii de control intern privind utilizarea fondurilor pentru cheltuieli operative sunt aduse la cunoştinţa ordonatorului de credite/delegat, făcându-se propuneri corespunzătoare;

- C.S.A.T. poate hotărî efectuarea de controale asupra modului de cheltuire a fondurilor operative cu experţi din cadrul fiecărei instituţii prevăzute la art. I, aprobaţi de acesta;

- analizând acest cadru legal, s-a concluzionat că acesta este unul permisiv, putând introduce în categoria cheltuielilor operative o gamă largă de cheltuieli care pot fi interpretate şi apreciate ca fiind efectuate în legătură cu acţiunile informativ-operative. S-a constatat că şi în ipoteza (care poate fi acceptată) că ar exista nereguli financiare cu privire la modul de utilizare şi justificare a fondurilor operative, acestea pot (ar putea) atrage o eventuală răspundere materială sau contravenţională, după caz;

- s-a constatat, conform adresei nr. xxx/24.12.2019 a D.G.I.P.I., că autospeciala L. (…) se află în dotarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă, este în stare de funcţionare şi este echipată cu mijloace tehnice. S-a mai reţinut că la dosarul cauzei există documente privind achiziţionarea autovehiculului, precum şi cu privire la dotarea acestuia, prin intermediul R.A. xxxxxxx şi xxxxxxx S.R.L., jud. Bacău.

- achiziţiile au fost facturate pe numele unui ofiţer, pentru a se asigura conspirativitatea operaţiunii.

Conform ordonanţei de clasare, din analiza probatoriului administrat în cauză (şi din observarea notei nr. 0…../24.07.2015 al D.I.P.I.), s-a constatat că achiziţionarea autospecialei L. putea viza inclusiv operaţiuni care era posibil a fi subsumate "activităţilor privind prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului M.A.I.".

În acest context, nu a rezultat în cauză o pagubă, câtă vreme există documente justificative atât pentru achiziţia autoutilitarei, cât şi pentru echiparea acesteia. Astfel, din probe a rezultat că autoutilitara există şi se află în dotarea D.G.I.P.I. şi, în egală măsură, nu a rezultat vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale vreunei persoane pentru a putea reţine infracţiunea de abuz în serviciu în modalitatea în care s-a început urmărirea penală.

De asemenea, potrivit ordonanţei de clasare, nu au fost identificate încălcări ale legislaţiei primare, în sensul cerut de Decizia nr. 405/15.06.2016 a Curţii Constituţionale.

În final, s-a menţionat că şi în situaţia în care achiziţiile au fost efectuate din fonduri operative, aceasta nu poate avea drept consecinţă reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu, ci ar putea genera, cel mult, o răspundere administrativă a funcţionarului public.

2) infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., constând în atestarea în fals a necesităţii unor cheltuieli operative, în cuantum de 600.000 RON, cu prilejul întocmirii notei-raport înregistrate ulterior cu nr. 013xxxxxx/24.07.2015 al D.I.P.I.

Prin ordonanţa de clasare s-a arătat că nu este realizată tipicitatea infracţiunii de fals intelectual, în condiţiile în care, în cuprinsul documentului clasificat exista o solicitare motivată a şefului D.G.I.P.I., privind achiziţionarea de către D.G.I.P.I. a unei autospeciale cu dotări specifice, din fonduri operative.

Totodată, a rezultat că persoanele care şi-au depus semnăturile pe Nota-raport au considerat că este utilă şi justificată achiziţionarea unei astfel de autospeciale, acest mod de a acţiona fiind consecinţa propriei viziuni în materie de management.

S-a apreciat că propria viziune privind managementul, obiectivată în achiziţia unor bunuri, nu se poate subsuma atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări. În acest context, s-a observat că Nota-raport este motivată şi nu conţine "fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului".

3) infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., constând în aceea că B. a dispus înregistrarea notei-raport la Compartimentul fonduri operative al D.I.P.I, cunoscând că a fost întocmită în fals, în scopul fraudării bugetului de stat cu suma de 600.000 RON, s-a reţinut că în raport cu împrejurarea că nu este realizată tipicitatea infracţiunii de fals intelectual, nu este realizată nici tipicitatea infracţiunii uz de fals.

4) infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că B., în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în scopul ascunderii fraudării bugetului de stat, a dispus înregistrarea, cu nr. 013xxxxxx/24.07.2015, a unui înscris care nu conţinea nicio informaţie a cărei divulgare să fie de natură a produce daune securităţii naţionale în evidenţele documentelor secrete de stat ale D.I.P.I, nivelul de clasificare "secret", cu încălcarea legislaţiei primare (art. 19 lit. c) rap. la art. 15 lit. g) şi art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate), precum şi a legislaţiei secundare (Anexa nr. 2 H.G. nr. x/04.06.2008), fiind cauzată o vătămare a interesului legitim al statului român de a asigura transparenţa utilizării resurselor materiale ale instituţiilor publice.

S-a reţinut că nu poate fi încadrată ca abuz în serviciu atribuirea nivelului de clasificare "Secret" şi, prin urmare, nu ar putea fi reţinute, în acest caz, decât încălcări ale actelor normative care privesc informaţiile clasificate, care ar putea atrage răspunderea administrativă, fără ca acestea să fie circumscrise domeniului penal.

Mai mult, s-a observat că înscrierea clasificării "Secret" avea o justificare, prin aceea că actele normative care reglementau domeniul în care s-a acţionat erau, la rândul lor, clasificate.

În privinţa cheltuielilor operative, C.S.A.T. a emis acte administrative clasificate secrete de stat cu privire la modul de aprobare, gestionare şi control al fondurilor operative alocate structurilor cu atribuţii în domeniu, printre care şi D.G.I.P.I.

În baza şi aplicarea hotărârii C.S.A.T., atât ministrul de interne, cât şi şeful D.G.I.P.I. (secretar de stat) emit ordine care sunt clasificate, fapt care explică regimul clasificat al majorităţii actelor pe care s-au sprijinit acuzaţiile în cauză.

În raport cu cele menţionate anterior, procurorul a apreciat că faptele pentru care s-a început urmărirea penală in rem nu realizează tipicitatea niciuneia dintre aceste infracţiuni.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, respectiv, complicitate la abuz în serviciu pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B. şi C. (în coparticiparea penală precizată în rechizitoriu), instanţa de fond a reţinut că la momentul presupuselor infracţiuni, inculpaţii îndeplineau următoarele funcţii:

- A. - ministru, Ministerul Administraţiei şi Internelor, vicepremier pe probleme de securitate naţională, ordonator principal de credite;

- B. - chestor principal, secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă

- C. - şef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I.

Acuzaţiile aduse inculpaţilor A., B. şi C. prin rechizitoriu, în sinteză, sunt următoarele:

În data de 13.07.2015, sub pretextul unei necesităţi rezultate din activitatea Diviziunii Protecţie Personal (D.P.P.), secretarul de stat B. a întocmit în nume propriu un înscris compus din două pagini, denumit "Notă-Raport", înregistrată ca document secret de stat, nivelul de clasificare "secret", cu nr. 0130xxxx4/13.07.2015 prin care a solicitat aprobarea suplimentării fondurilor operative cu suma de 410.000 RON ("suplimentarea bugetului la Titlul II Bunuri şi servicii art. bug. 20.30.30"), despre care s-a menţionat că reprezenta contravaloarea unui autoturism, precum şi aprobarea achiziţiei unui autoturism necesar în activitatea de protecţie a demnitarilor. În motivarea solicitării, s-a menţionat că D.P.P. este o structură a D.I.P.I. care are nevoie "în regim de urgenţă" de un "mijloc de transport adecvat specificului misiunilor executate", pentru îndeplinirea principalelor atribuţii, legate de protecţia fizică a persoanelor şi bunurilor. În cuprinsul notei-raport s-a precizat că autoturismul este achiziţionat pentru "dotarea" D.P.P., ca o componentă a "operaţionalizării" acestei structuri a D.I.P.I. Singurul temei de drept invocat a fost art. 8 lit. a) din O.M.A.I. nr. 0066/2011, care reglementează faptul că pentru cheltuielile operative ale D.I.P.I. situate peste plafonul de 50.000 euro, ordonatorul de credite este ministrul Afacerilor Interne.

C., în calitate de şef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I. a avizat pentru legalitate nota-raport nr. 0130xxxx/13.07.2015, prin menţiune olografă, urmată de semnătură şi dată, efectuate la sfârşitul documentului ("Avizat pentru legalitate, şef serviciu juridic, 13.07.2015").

În continuare, nota-raport nr. 0130xxxxx/13.07.2015 a fost aprobată de către A., în calitate de ministru al Afacerilor Interne, prin rezoluţie de aprobare pe prima pagină a documentului, fără a se menţiona data ordonanţării la plată, aprobarea fiind posibilă numai în intervalul 13-15 iulie 2015, întrucât pe documentul în cauză s-a mai efectuat o menţiune olografă, sub semnătură, de către şeful Diviziunii Protecţie Personal din cadrul D.I.P.I., prin care, la 15.07.2015, a atestat că a primit, în numerar, suma de 410.000 RON din fondurile operative ale instituţiei.

În baza dispoziţiei verbale a secretarului de stat B., autoturismul a fost achiziţionat pe numele şefului D.P.P., cms. şef ………

În vederea achiziţionării autovehiculului, S.C. …… S.R.L. a emis factura proforma nr. ……../14.07.2015, pentru suma de 91.295,73 Euro, respectiv 410.000 RON, către ……... Ulterior, în baza facturii fiscale nr. xxxxx/15.07.2015, …….. a achitat preţul autoturismului, cu ordinul de plată emis la 15.07.2015, prin ….. BANK Bucureşti …. . În baza cererii din 21.07.2015, autoturismul a fost înmatriculat în circulaţie cu nr. ……, fiind emis certificatul de înmatriculare nr. ………../21.07.2015 .

În luna august 2015, secretarul de stat B. a luat hotărârea de a se efectua transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului în cauză, de la …….. către D.I.P.I., sens în care l-a delegat pe ……., pentru a încheia contract de donaţie, în numele D.I.P.I. Astfel, în baza delegaţiei nr. ……./20.08.2015, emisă de D.I.P.I., ……., reprezentant al D.I.P.I., în calitate de donatar, a încheiat cu …….., în calitate de donator, contractul de donaţie autentificat cu nr. xxxx/zzzzzz la Biroul Notarilor Publici Asociaţi ….

Instanţa de fond a apreciat, pe de o parte, că tipul autoturismului şi dotările acestuia nu erau exagerate în raport cu scopul achiziţiei, iar pe de altă parte, că achiziţionarea autoturismului pe numele unui ofiţer (şeful D.P.P.), pentru asigurarea caracterului "conspirat", necesar şi specific structurii şi scopului acesteia, nu are semnificaţia unei achiziţii "oculte/ilegale" din perspectiva dreptului penal.

De altfel, aşa cum rezultă din ordonanţa de clasare anterior menţionată, acelaşi ofiţer, în calitate de şef sector în cadrul D.G.I.P.I., iar mai apoi împuternicit pe funcţia de şef Diviziune Protecţie Personal din cadrul D.G.I.P.I., ofiţer care, în aceste calităţi, a gestionat operaţionalizarea Diviziunii Protecţie Personal, s-a ocupat şi de achiziţionarea autospecialei L..

Un prim aspect al tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu, în forma participaţiei penale autor-complici, este cel referitor la existenţa unei "conivenţe infracţionale" între cei 3 inculpaţi, adică să existe voinţa comună a participanţilor de a săvârşi în cooperare aceeaşi faptă prevăzută de legea penală, această voinţă de cooperare fiind de esenţa participaţiei penale, existenţa unei duble legături psihice între participanţi şi anume, pe de o parte, voinţa lor comună de a coopera la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte, scopul sau rezultatul comun urmărit de participanţi prin săvârşirea faptei.

Condiţiile complicităţii sunt prevăzute de art. 48 din C. pen., iar în raport cu descrierea faptelor în rechizitoriu, în prezenta cauză s-a apreciat a fi incidente dispoziţiile art. 48 alin. (1) din C. pen., conform cărora "Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Nicio probă administrată în cauză nu relevă temeinic, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpaţii B. şi C. ar fi avut o "conivenţă infracţională" cu inculpatul A. pentru achiziţionarea autoturismului (prin nerespectarea cadrului legal de achiziţionare a bunului).

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut această primă concluzie privind lipsa tipicităţii obiective şi subiective a complicităţii la abuz în serviciu cu referire la cei doi inculpaţi, complicitate la abuzul în serviciu pretins a fi fost săvârşit de inculpatul A..

Înalta Curte apreciază ca nedovedită şi susţinerea acuzării în sensul că cei doi inculpaţi ar fi ştiut că achiziţionarea autoturismului respectiv s-ar fi făcut în considerarea utilizării ulterioare a acestuia de către inculpatul A..

În realitate, pentru motivele care au fost convingător expuse şi probate de către părţile responsabile civilmente (M.A.I. şi D.I.P.I.), prin menţionarea atât a împrejurării care a justificat achiziţionarea autoturismului, cât şi a cadrului legal, această opinie a acuzării este întemeiată pe evenimente ulterioare achiziţionării bunului.

Cu privire la nota-raport, instanţa de fond a constatat că argumentarea suplimentării fondurilor şi achiziţionarea autoturismului este în concordanţă cu scopul urmărit (dotarea D.P.P. din cadrul D.I.P.I.), astfel că nu se poate interpreta într-un sens de natură să atragă răspunderea penală. De asemenea, s-a apreciat că nu prezintă relevanţă penală activitatea ulterioară de rectificare a textului normativ care a constituit temeiul achiziţionării, în cauză nefiind reţinută infracţiunea de fals intelectual sau uz de fals.

Indicarea alin. (20).30.30, din cadrul articolului bugetar 20.30, este explicabilă prin definirea generică a acestuia "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", aspect care a şi justificat emiterea la nivelul M.A.I. a actelor administrative privind clasificaţia cheltuielilor bugetare (Dispoziţiile Secretarului General nr. 2343/26.08.2011, nr. 5585/01.04.2015 şi nr. 5716/04.12.2015) în care, la Anexa nr. 4, privind Îndrumarul de încadrare a cheltuielilor bugetare pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice pentru unităţile M.A.I., s-a prevăzut semnificaţia alineatului bugetar 20.30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", cu menţiunea că acestea cuprind şi "alte cheltuieli autorizate în mod special prin dispoziţii legale speciale şi care nu se încadrează la celelalte articole şi alineate bugetare".

Instanţa de fond a constatat că alin. (20).30.30 are denumirea "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", iar nu denumirea "fonduri operative", chiar dacă se acceptă că în acest alineat erau incluse şi "fondurile operative".

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că argumentele de fapt şi de drept expuse de cele două părţi responsabile civilmente (M.A.I. şi D.I.P.I.), au fost menţinute constant şi fără rezerve ori nuanţări pe parcursul a circa 6 ani, mult după ce inculpatul A. şi ceilalţi inculpaţi au încetat să deţină funcţii în autorităţi ale statului ori funcţii care putea sugera, rezonabil, că ar mai exista o influenţă a acestora la nivelul factorilor de conducere din M.A.I. ori D.I.P.I.

De asemenea, inculpaţii au explicat în detaliu motivele, împrejurările şi cadrul legal în care a fost achiziţionat respectivul autoturism (declaraţiile şi memoriile depuse la dosar).

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat ca întemeiate apărările amplu argumentate ale celor două părţi responsabile civilmente (M.A.I. şi D.I.P.I.), dar şi cele ale inculpaţilor cu privire la achiziţionarea autoturismului.

Instanţa de fond a constatat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (atât cele neclasificate, cât şi cele clasificate), motivele şi împrejurările care au justificat decizia de achiziţionare a autoturismului, au fost determinate de înfiinţarea şi operaţionalizarea Diviziunii Protecţie Personal (D.P.P.) în cadrul D.I.P.I. (O.M.A.I. nr. 105/2013, nota-raport nr. x din 06.05.2014, O.M.A.I. nr. 1/23.06.2014, O.M.A.I. nr. S/12 din 12.01.2012, O.M.A.I. nr. S/9 din 24.01.2014, O.M.A.I. nr. 0146/23.09.2014, O.M.A.I. nr. S/29 din 15.04.2015, O.M.A.I. nr. S/44/2015 din 07.05.2015, O.M.A.I. nr. 533/2013, toate fiind comunicate sub semnătură ofiţerilor îndreptăţiţi).

De asemenea, cu privire la cadrul legal al achiziţionării autoturismului, părţile responsabile civilmente au depus la dosar înscrisuri care infirmă acuzaţia de nerespectare a cadrului normativ general şi a celui intern (Hotărârea CSAT nr. 0053 din 09.06.2015 privind execuţia bugetară a cheltuielilor operative destinate realizării securităţii naţionale, efectuate de către M.A.I. în anul 2014 şi stabilirea plafonului de cheltuieli operative pentru anul 2015; Adresa nr. x din 25.06.2015 - prin care D.G.F. a comunicat D.I.P.I. care este cuantumul fondurilor pentru cheltuieli operative destinate realizării securităţii naţionale aprobate de CSAT pentru anul 2015;

Extrasele nr. S/104/2015-S/104/2017 din 23.08.2016 dîn Registrul pentru cheltuieli din fondul operativ centralizator nr. 004/05.01.2015; Adresa nr. x din 26.01.2015 - prin care D.G.F. a comunicat D.I.P.I. bugetul iniţial de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 la Titlul II, articolul bugetar 20.30.30; Adresa nr. x din 28.01.2015 - prin care D.I.P.I. a solicitat suplimentarea Bugetului de venituri şi Cheltuieli la art. bugetar 20.30.30 cu suma de 2.000 mii RON şi transferul de la un articol la altul în cadrul aceluiaşi titlu bugetar, a sumei de 700 mii RON;

Adresa nr. x din 02.02.2015 - prin care D.G.F. a informat D.I.P.I. că la articolul bugetar 20.30.30 a fost repartizată suma de 700 mii RON; Adresa nr. x din 16.07.2015 - prin care D.I.P.I. a trimis la D.G.F. solicitarea de alocare suplimentară a sumei de 410 mii RON la art. bug. 20.30.30 în scopul operaţionalizării unei structuri nou înfiinţate la nivelul D.I.P.I.; Adresa nr. x din 29.07.2015 - prin care D.I.P.I. a solicitat alocarea suplimentară a sumei de 600 mii RON la acelaşi articol bugetar; Adresa nr. x din 17.08.2015 - prin care D.G.F. comunică D.I.P.I. faptul că bugetul de venituri şi cheltuieli a fost modificat la art. bug. 20.30.30 prin alocarea sumei de 1.010 mii RON;

Adresa nr. x din 19.06.2015 - prin care D.I.P.I. a transmis D.G.F. propunerile de rectificare a bugetului pe anul 2015 la Cap. 61.50, Titlul II "Bunuri şi servicii" articolul 20.30.30 "alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", solicitând rectificarea bugetului de 4.041 mii RON, alocat până la acea dată, cu suma de 5.066 mii RON, pentru acoperirea necesarului de credite bugetare pentru anul 2015, corespunzător plafonului de fonduri pentru cheltuieli operative ale D.I.P.I., aprobat de CSAT (10.000 mii RON); Adresa M.A.I. nr. 456270 din 02.07.2015 (nr. M.F.P.101016 din 03.07.2015) - prin care, în contextul primei rectificări bugetare pe anul 2015, M.A.I. a solicitat M.F.P. deblocarea rezervei de 10% aferentă Titlului II;

Adresa SJ nr. x din 28.01.2015 prin care a fost difuzat către Sectorul Control, exemplarul nr. 10 din O.M.A.I. nr. 0146/2014; Adresa SJ nr. x din 11.05.2015 prin care a fost difuzat către Sectorul Control exemplarul nr. 96 din O.M.A.I. nr. S/29/2015; Adresa nr. x din 14.05.2015 prin care a fost difuzat către Sectorul Control exemplarul nr. 13 din O.M.A.I. nr. S/44/2015; Adresele SJ nr. x din 28.01.2015, nr. x din 11.05.2015 şi nr. x din 14.05.2015 prin care au fost difuzate către Diviziunea Autoprotecţie exemplarul nr. 33 din O.M.A.I. nr. 0146/2014, exemplarul nr. 36 din O.M.A.I. nr. S/29/2015 şi exemplarul nr. 3 din O.M.A.I. nr. S/44/2015;

Nota-Raport nr. x din 06.05.2014; O.M.A.I. nr. S/9 din 24.01.2014; O.M.A.I. nr. S/12 din 12.01.2012; O.M.A.I. nr. 1/2566 din 23.06.2014).

În acest context, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că persoanele cu funcţii de răspundere pe linia bugetului M.A.I. (director general D.G.F.-M.A.I. şi, respectiv, şeful Serviciului Buget), audiate în cursul judecăţii, nu au relevat aspecte care să sugereze nelegalitatea procedurii disponibilizării sumei de bani necesară achiziţionării autoturismului din perspectiva normelor financiare şi bugetare, unul dintre aceştia afirmând că "Până la (…) la nivelul Ministerului de Interne şi al structurii în care activam, nu au fost discuţii legate de legalitatea achiziţionării autoturismului respectiv.".

De asemenea, potrivit documentelor depuse de părţile responsabile civilmente M.A.I. şi D.I.P.P., - D.P.P. a fost înfiinţată încă din anul 2014, ca structură în cadrul D.I.P.I.

Sub aspectul laturii obiective, pentru existenţa complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, o altă condiţie este cea potrivit căreia trebuie să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană (autor) o faptă prevăzută de legea penală.

Conform rechizitoriului, autorul faptei de abuz în serviciu este inculpatul A., la data faptelor ministru (Ministerul Administraţiei şi Internelor), vicepremier pe probleme de securitate naţională, ordonator principal de credite.

Din enunţarea acuzaţiei rezultă că, "în ziua de 13.07.2015, A., în calitate de ministru de Interne şi ordonator de credite, cu ajutorul chestorului principal B. şi a cms. şef C., a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi a aprobat achiziţia unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziţionarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situaţiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activităţile de urmărire penală a infracţiunilor de corupţie; urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie şasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinaţia legală a fondurilor operative", faptă încadrată juridic în infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

O primă observaţie în legătură cu acuzaţia adusă inculpatului A. se referă la "persoana" care a obţinut "folosul necuvenit", adică dacă această persoană este chiar el (în sensul că urma să fie beneficiarul unic al autoturismului) ori această persoană ("altul", în sensul art. 132 din Legea nr. 78/2000) este Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I., care a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, ca "un folos necuvenit".

În opinia instanţei de fond, această precizare nu ar fi fost necesară având în vedere că, pe de o parte, achiziţionarea autoturismului s-a făcut pentru necesităţi logistice şi în împrejurări legate de noua structură înfiinţată încă din anul 2014, iar pe de altă parte, a fost respectat cadrul legal de achiziţionare şi plată a acestuia.

Ca urmare a publicării deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, instanţa de fond a solicitat procurorului să precizeze, în acord cu decizia menţionată, textele legislaţiei primare (legi, O.U.G. şi O.G.) nerespectate de către inculpaţi, în exercitarea funcţiilor lor, la data săvârşirii presupuselor fapte.

Prin adresa de răspuns din data de 24 aprilie 2007, D.N.A. a comunicat următoarele cu privire la legislaţia primară care, în opinia acuzării a fost încălcată de către inculpaţi:

"Prevederile legale care au fost încălcate de inculpaţii A., B. şi C., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se referă la respectarea destinaţiei fondurilor operative aprobate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţarii numai pentru realizarea securităţii naţionale, respectiv art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2002 şi art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991.

De asemenea, s-a menţionat că s-a încălcat şi principiul consacrat de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, referitor la angajarea cheltuielilor din bugetele instituţiilor numai în limita creditelor bugetare aprobare, întrucât A., în data de 13.07.2015, a ordonanţat la plată, din fondurile operative alocate la alineatul bugetar 20.30.30, suma de 410.000 RON, dată la care această sumă de bani nu fusese încă alocată pentru cheltuieli operative în bugetul Ministerului Afacerilor Interne, cheltuiala devenind posibilă din luna august 2015, cu prilejul rectificării bugetare reglementate de O.U.G, nr. 20 din 28 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 576/31.07.2015.

În raport cu achiziţia autovehiculului în cauză, suma de 410.000 RON nu era încă o resursă alocată pentru cheltuielile operative ale D.I.P.I. (dacă suma de bani ar fi fost prevăzută în bugetul D.I.P.I., fapta ar fi realizat tipicitatea infracţiunii de deturnare de fonduri), întrucât banii au fost viraţi cu prilejul rectificării bugetare reglementate de O.U.G. nr. 20 din 28 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 576/31.07.2015.

Totodată, având relevanţă pentru definirea bugetului D.I.P.I., această structură a M.A.I. avea statutul de persoană juridică distinctă, în conformitate cu O.U.G. nr. 96/2012, art. 22 alin. (1).

În concluzie, A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de ministru al Afacerilor Interne şi ordonator de credite în raport cu cheltuielile operative ale D.I.P.I., în cuantum Mai mare de 50.000 euro, a încălcat legislaţia primară, respectiv art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991, art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2012, cât şi legislaţia secundară dată în aplicarea normelor legale, respectiv art. 1 şi pct. 4 lit. m) din Hotărârea C.S.A.T. nr. 0061/02.07.2014, prin aprobarea unei achiziţii din fondurile operative ale D.I.P.I., necircumscrise destinaţiei legale de realizare a securităţii naţionale.

De asemenea, a încălcat şi prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora angajarea cheltuielilor din bugetele instituţiilor se face numai în limita creditelor bugetare aprobate şi în scopurile aprobate prin legea bugetului de stat.

Deşi la finalul anului 2015, D.I.P.I. s-a încadrat în plafonul maxim stabilit de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării pentru fondurile operative ale D.I.P.I., această limită este una care creează numai o vocaţie la solicitarea banilor, drepturile bugetare fiind stabilite în funcţie de necesităţile operative şi aprobate prin lege de către Parlament în conformitate cu art. 73 alin. (3) lit. t) rap. la art. 138 alin. (2) din Constituţia României".

Cu privire la invocarea de către acuzare a textelor de lege menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că primele două texte de lege se referă la competenţele C.S.A.T., iar nu la atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor, iar cu privire la cel de-al treilea text de lege s-a reţinut chiar menţiunea din înscrisul depus la dosar de acuzare cu privire la legislaţia primară încălcată de autorul infracţiunii (pag. 2) - "…s-a încălcat şi principiul consacrat de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002…." - astfel că nu au fost identificate încălcări ale legislaţiei primare în exercitarea funcţiilor inculpaţilor trimişi în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu (în participaţie penală autor-complice).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că aceeaşi constatare a fost făcută şi de procurorii din cadrul D.N.A. în ordonanţa de clasare din 18 mai 2020, emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

În ce priveşte complicitatea la infracţiunea de abuz în serviciu, legea nu cere o anumită calitate a complicelui; cu toate acestea, în cauză, au fost trimişi în judecată în calitate de complici inculpaţii B. şi C., ambii funcţionari publici (îndeplinind funcţiile menţionate), însă în conţinutul acuzării nu au fost incluse fapte proprii de abuz în serviciu ale acestora (săvârşite în calitate de autor) ori fapte de fals intelectual/uz de fals.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a menţionat că instanţa de drept penal nu are competenţa de a examina oportunitatea şi legalitatea emiterii actelor normative interne, a dispoziţiilor administrative referitoare la înfiinţarea şi operaţionalizarea D.P.P. din cadrul D.I.P.I. şi nici referitoare la ordinele de ministru prin care s-a reglementat asigurarea protecţiei personalului M.A.I. de către D.P.P. - D.I.P.I., acestea putând fi examinate numai prin proceduri jurisdicţionale administrative.

De asemenea, a reţinut că nu intră în competenţa instanţei penale să examineze legalitatea şi oportunitatea procedurilor de rectificare bugetară din prezenta cauză, proceduri prevăzute de lege şi aplicate anual de către Guvernul României.

Legea nr. 500/2002, conferă drepturi ordonatorilor principali de credite - miniştrii (art. 20-21), reglementează controlul financiar preventiv (art. 23-24), prevede aspectele referitoare la procedura de rectificare anuală a bugetului, precum şi la capitolele bugetare (art. 47 alin. (6) şi la subdiviziunile clasificaţiei bugetare (art. 47 alin. (8), etc.

Cu privire la toate aceste aspecte, pentru dovedirea legalităţii achiziţionării autoturismului, cele două părţi responsabile civilmente au depus la dosar acte neclasificate în prezent (la care se adaugă actele/înscrisurile clasificate din dosarul aflat în păstrarea C.D.C. - I.C.C.J.), nefiind necesară ori nefiind permisă (în cazul înscrisurilor clasificate) redarea conţinutului acestora.

Instanţa de fond a apreciat că trimiterile la dispoziţiile din unele acte normative de punere în aplicare a legii (Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1954 din 16 decembrie 2005), la actele administrative emise la nivelul M.A.I., privind clasificaţia cheltuielilor bugetare (Dispoziţiile Secretarului General nr. 2343/26.08.2011, nr. 5585/01.04.2015 şi nr. 5716/04.12.2015 în care, la Anexa nr. 4, privind Îndrumarul de încadrare a cheltuielilor bugetare pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice pentru unităţile M.A.I., s-a prevăzut semnificaţia alineatului bugetar 20.30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", cu menţiunea că acestea cuprind şi "alte cheltuieli autorizate în mod special prin dispoziţii legale speciale şi care nu se încadrează la celelalte articole şi alineate bugetare") nu sunt de natură să susţină acuzaţiile deoarece persoanele cu responsabilităţi pe linie financiară la nivelul M.A.I. (audiate ca martori) nu au relevat aspecte care să sugereze că activitatea financiar-bugetară menţionată la pag. 43-47 din rechizitoriu s-ar fi desfăşurat contrar legislaţiei privitoare la ordonatorul principal de credite, la deblocarea rezervei, la suplimentarea bugetului pe calea rectificării bugetare, etc.

În final, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat identitatea propriilor argumentelor juridice cu cele expuse de procuror în cuprinsul ordonanţei de clasare din 18 mai 2020, emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, potrivit căreia chiar dacă achiziţiile au fost efectuate din fonduri operative, aceasta nu poate avea drept consecinţă reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu, ci ar putea genera, cel mult, o răspundere administrativă a funcţionarului public (pag. 5 din ordonanţă).

Şi în prezenta cauză s-a constatat existenţa unei note-raport motivate a funcţionarului competent (inculpatul B., secretar de stat), că persoanele care au rezoluţionat olograf această notă-raport, prin avizare pentru legalitate (inculpatul C., şef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I.) şi, respectiv, prin aprobare (inculpatul A., ministru şi vicepremier pe probleme de securitate naţională), au fost funcţionari cu competenţa funcţională în structura M.A.I şi D.I.P.I.

Persoanele care au întocmit şi rezoluţionat olograf nota-raport au considerat că este justificată achiziţionarea autoturismului, acest mod de a acţiona fiind consecinţa propriei viziuni în materie de management (cu referire la dotarea şi operaţionalizarea structurii D.P.P. din cadrul D.I.P.I., structură înfiinţată încă din anul 2014).

Propria viziune privind managementul, obiectivată în achiziţia unor bunuri, nu se poate subsuma, în lipsa unor dovezi contrare, infracţiunii de abuz în serviciu.

Un alt aspect al tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu, în varianta incriminării speciale menţionată în rechizitoriu, derivă din natura infracţiunii, atât acuzarea, cât şi apărarea concluzionând că aceasta face parte din categoria infracţiunilor de rezultat (în acest sens, încheierea din data de 30 martie 2021).

Or, din înscrisurile depus la dosar de către părţile responsabile civilmente (M.A.I. şi D.I.P.I.) rezultă că autoturismul achiziţionat a fost permanent, şi se află şi în prezent, în dotarea M.A.I. - D.G.P.I./D.I.P.I, ca mijloc fix şi este utilizat în activităţile unităţii, fiind depuse şi fişele mijlocului fix.

Cu privire la infracţiunea de deturnare de fonduri pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B. (1 act material şi, respectiv, 11 acte materiale în cazul formei continuate a infracţiunii), D. (2 acte materiale) şi E. (3 acte materiale), istanţa de fond a reţinut că faptele/actele materiale care, în opinia acuzării, constituie infracţiunea de deturnare de fonduri sunt expuse în rechizitoriu, distinct, pentru fiecare inculpat, la pag. 88-106, pag. 106-112 şi, respectiv, la pag. 112-117.

Astfel, potrivit rechizitoriului şi declaraţiilor inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut, în esenţă, că bunurile achiziţionate în baza sumelor de bani pentru care s-au întocmit rapoartele au avut destinaţiile menţionate în documentele justificative şi au fost achiziţionate şi oferite în considerarea interesului instituţional şi funcţional al D.I.P.I., a activităţii specifice acestei structuri, aşa cum de bună-credinţă au apreciat factorii de decizie/managerii acesteia, într-un cadru normativ intern apreciat ca "permisiv" şi de către procurorii din cadrul D.N.A. în cele două ordonanţe de clasare care au fost depuse la dosar, în apărare, de către inculpaţi.

Distinct, pentru inculpatul B., s-a reţinut şi infracţiunea de deturnare de fonduri (în formă simplă), constând în aceea că "…în perioada 21 august - octombrie 2015, chestorul principal de poliţie B., în calitate de secretar de stat în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a schimbat destinaţia resurselor materiale alocate instituţiei publice pe care o conducea, respectiv a autoturismului marca x, cu serie şasiu x, achiziţionat din fonduri operative în mod conspirat, pentru folosinţa personală şi exclusivă a ministrului de Interne în funcţie, A.", faptă care, în opinia acuzării, realizează tipicitatea infracţiunii de deturnare de fonduri (instanţa constată că în rechizitoriu, la pag. 166 sunt inserate ca texte de incriminare, "…prev. de art. 307 alin. (1) din C. pen., prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen..…", iar în dispozitivul rechizitoriului, pag. 206 este inserat ca text de incriminare "art. 307 alin. (1) din C. pen..", împrejurare care relevă că la pag. 166 este doar o eroare de dactilografiere).

În consecinţă, fapta pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, este infracţiunea de deturnare de fonduri în varianta normativă prevăzută de art. 307 alin. (1) teza a II-a din C. pen. ("schimbarea destinaţiei resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţiei publice, fără respectarea prevederilor legale").

În raport cu această faptă pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, sub încadrarea juridică "deturnarea de fonduri", instanţa de fond a reţinut că nicio probă nu este de natură să dovedească, dar nici să sugereze rezonabil că decizia inculpatului B. (chestor de poliţie şi secretar de stat în cadrul D.I.P.I.) de a achiziţiona autoturismul x a fost urmarea solicitării ministrului A., în sensul a se achiziţiona un autoturism care, ulterior, să fie folosit exclusiv de acesta.

Contrar acuzării, prin examinarea unor probe certe, practic de necontestat (documente depuse la dosar de părţile responsabile civilmente M.A.I. şi D.I.P.I.), rezultă că achiziţionarea acestui autoturism a fost justificată obiectiv de necesitatea operaţionalizării structurii D.P.P. din cadrul D.I.P.I., structură înfiinţată încă din anul 2014 (în acest sens, Nota-raport nr. x/06.05.2014, O.M.A.I. nr. 1/2566/23.06.2014 de aprobare a organigramei şi statului de organizare a D.P.P., O.M.A.I. nr. 0146/23.09.2014, O.M.A.I. nr. S/13/2014, O.M.A.I. nr. S/29 din 15.04.2015, O.M.A.I. nr. S/44/2015 din 07.05.2015), cu precizarea că nu intră în competenţa instanţei de drept penal să examineze oportunitatea, necesitatea, legalitatea acestor acte normative cu caracter intern ori legalitatea şi oportunitatea deciziei cu privire la înfiinţarea, structura, atribuţiile, etc. D.P.P. din cadrul D.I.P.I., cu atât mai mult cu cât acest tip de structuri, instituţii etc. (prin natura activităţilor desfăşurate) se află sub controlul C.S.A.T.

Instanţa de fond, pentru motive similare, a apreciat neîntemeiată concluzia exprimată în rechizitoriu în sensul că S.P.P. era singura structură care avea dreptul şi obligaţia asigurării protecţiei demnitarilor (în sensul larg al noţiunii de "protecţie"), deoarece şi în trecut structurile specializate ale M.A.I. au asigurat protecţie anumitor demnitari, astfel cum rezultă din O.M.A.I. nr. S/12 din 12.01.2012 şi O.M.A.I. nr. S/9 din 24.01.2014.

Folosirea ulterioară a autoturismului pentru deplasări ale inculpatului A. (în calitatea sa de ministru), cu începere de la data achiziţionării şi înmatriculării acestuia (21 iulie 2015) a fost consecinţa înfiinţării D.P.P. (în anul 2014, cu scopul legal şi declarat de asigurare a protecţiei personalului M.A.I. de către această structură D.P.P.-D.I.P.I.; noţiunea "protecţie" şi persoanele beneficiare fiind prevăzute în art. 1 şi 2 din O.M.A.I. nr. S/44/2015), consecinţa demersurilor de operaţionalizare şi dotare materială a structurii D.P.P., iar nu consecinţa unei "înţelegeri anterioare" între inculpaţii A. şi B., aşa cum se arată în actul de sesizare.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că nici înregistrarea ambientală efectuată de unul dintre martorii cu identitate protejată/colaborator cu identitate protejată (invocată de acuzare) nu este de natură să probeze în mod rezonabil această "înţelegere prealabilă", cu atât mai mult cu cât lecturarea transcrierii pare să sugereze că discuţia a fost orientată în acest sens.

Aşa cum s-a menţionat, opiniile, supoziţiile, părerile personale ale unora dintre martori, precum şi a persoanelor cu identitate protejată audiate ca martori, cu privire la existenţa unei "înţelegeri prealabile", au natură subiectivă şi pot fi interesate din diferite motive personale.

De altfel, s-a apreciat că probele testimoniale administrate (mai ales a celor doi ofiţeri implicaţi în analiza datelor referitoare la autoturismele care corespundeau scopului D.P.P., selectarea tipului/clasei/mărcii autoturismului şi dotările acestuia, dar şi în achiziţionarea efectivă etc.) relevă, de necontestat, că nici inculpatul A. şi nici inculpatul B. nu s-au implicat în stabilirea tipului/mărcii autoturismului, a caracteristicilor şi dotărilor acestuia, etc. (în acest sens, declaraţia dată la instanţă de ofiţerul care s-a ocupat efectiv de selecţia şi, în final, de achiziţia autoturismului, ofiţer care la data respectivă îndeplinea funcţia de şef Diviziune Protecţie Personal). Discuţiilor şi consultărilor care au avut loc ulterior, în legătură cu achiziţionarea autoturismului, între B. (secretar de stat şi şef al D.I.P.I) şi ofiţerul respectiv (şeful D.P.P. din cadrul D.I.P.I., în a cărei dotare urma să intre autoturismul), nu li se poate acorda relevanţa penală propusă de acuzare, acestea fiind discuţii între doi ofiţeri cu responsabilităţi anume în cadrul D.I.P.I.

Contrar opiniei acuzării, în sensul că sunt "împrejurări relevante pentru circumstanţele în care s-a realizat achiziţia" aspectele menţionate la pag. 131-135 din rechizitoriu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a apreciat că acestea nu sunt de natură a contura caracter penal faptelor (sub aspectul infracţiunii care face obiectul judecăţii):

- este nerelevantă împrejurarea legată de persoana care trebuia să întocmească nota-raport referitoare la achiziţionarea autoturismului, chiar procurorul menţionând că, în final, nota-raport urma să fie aprobată de secretarul de stat şi ordonanţată la plată de ministrul M.A.I. (aceste aspecte ţin de competenţele interne ale conducerii M.A.I. şi D.I.P.I. şi, eventual, de ale controlului financiar preventiv);

- s-a susţinut că nu există nicio justificare legală pentru care inculpatul A. nu a solicitat un aviz la nivelul Ministerului Afacerilor Interne pentru aprobarea suplimentării bugetare şi pentru achiziţia autoturismului, deşi s-a reţinut că A. era ministru M.A.I., şi nu se arată cui şi în ce modalitate ministrul M.A.I. trebuia să solicite un aviz "la nivelul Ministerului Afacerilor Interne";

- modul în care s-au disponibilizat fondurile pentru achiziţionarea autoturismului, accesarea rezervei bugetare, apelarea la procedura rectificării bugetare, etc. au fost relevate de actele/documentele depuse la dosar, coroborate cu dispoziţiile legii referitoare la fondurile bugetare;

- autoturismul a fost achiziţionat cu un anumit scop de către D.P.P.-D.I.P.I., ceea ce a şi impus o modalitate specifică de achiziţionare, aspect care poate fi apreciat ca dificil de conciliat cu parcurgerea procedurii "licitaţie publică";

- având în vedere aspectele anterior menţionate, chiar dacă nu este în competenţa instanţei penale, deoarece clasificarea documentelor este realizată, conform legii, de emitent, totuşi s-a riţinut că opţiunea clasificării tuturor documentelor legate de achiziţionarea autoturismului nu apare ca lipsită de motive întemeiate/legale, acest aspect nefiind de natură să sugereze o operaţiune ocultă/ilegală;

- achiziţionarea "conspirată" a autoturismului pe numele ofiţerului care era şeful D.P.P. nu are conotaţii penale, şi nici măcar frauduloase, în raport cu scopul achiziţionării autoturismului şi cu specificul activităţii D.P.P.- D.I.P.I., o astfel de modalitate nefiind de natură a justifica concluzia unei activităţi "oculte", poate chiar ilegale;

- solicitarea unor dotări suplimentare ale autovehiculului nu prezintă relevanţă penală;

- în raport cu scopul în care urma să fie utilizat autoturismul de structura D.P.P.-D.I.P.I., conducerea acestei structuri a avut o anumită opţiune, dintre Mai mare tipuri/mărci de autoturisme, iar decizia a aparţinut managerilor structurilor implicate, astfel cum aceştia au şi arătat motivat în cursul audierilor;

- cumpărarea autoturismului pe numele şefului D.P.P. a fost justificată, şi în nici un caz ilegală, iar transferul ulterior de proprietate (donaţie către D.I.P.I.) nu a fost nelegal, fiind impus de evenimente ulterioare, menţionate chiar în rechizitoriu, concluzia în sensul că "inculpaţii au urmărit conspirarea sursei de finanţare a bunului şi nu conspirarea autovehiculului" nefiind întemeiată.

Instanţa de fond, în cursul coroborării probelor, a avut în vedere că, potrivit art. 103 alin. (2) şi art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., o condiţie obligatorie pentru pronunţarea unei hotărâri de condamnare este existenţa unui material probator care să înlăture orice dubiu rezonabil, orice concluzie a instanţei (atât cu privire la situaţia de fapt, la vinovăţia inculpaţilor, cât şi la împrejurările în care au fost săvârşite faptele) nefiind posibilă decât pe baza probelor/mijloacelor de probă existente la dosar.

În acest context, s-a constatat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de deturnare de fonduri, probaţiunea este realizată prin depunerea la dosar chiar a înscrisurilor ("rapoarte"), rezoluţionate pentru ordonanţare la plată, prin care, în opinia acuzării, s-ar fi produs deturnarea de fonduri.

Şi cu privire la aceste infracţiuni, instanţa de fond a menţionat că principalele mijloace de probă sunt chiar înscrisurile întocmite ori rezoluţionate de către inculpaţi, fără a ignora relevanţa probatorie a celorlalte mijloace de probă (înregistrări audio şi declaraţii de martori - nefiind necesară, ca şi în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, menţionarea numelui fiecărui ofiţer care a dat declaraţii în prezenta cauză, indiferent dacă acesta mai este ofiţer activ sau a trecut în rezervă/la pensie).

Instanţa a apreciat că declaraţiile anumitor martori şi convorbirile înregistrate, nu sunt de natură să releve că inculpatul B. ar fi încercat influenţarea membrilor comisiei de control în sensul de a nu se propune luarea unor măsuri legale sau că ar fi dispus măsuri de distrugere a documentelor referitoare la accesarea fondurilor băneşti ale instituţiei.

Existenţa unor discuţii exploratorii/prealabile finalizării raportului de control, în scopul clarificării celor constatate, a dispoziţiilor legale aplicabile ori a adecvării propunerilor de măsuri ce urmau a fi inserate în raportul de control nu poate avea ca semnificaţie constrângeri ori presiuni exercitate asupra membrilor echipei de control.

De altfel, aşa cum rezultă, pe de o parte, din legislaţia specifică, iar pe de altă parte, din înscrisuri care nu mai sunt clasificate şi au fost depuse la dosar de către părţile responsabile civilmente M.A.I. şi D.I.P.I., exista, şi există şi în prezent, o procedură legală de recuperare a sumelor de bani despre care se apreciază, în actele de constatare, că ar exista nereguli.

Cu referire la aceste afirmaţii, făcute de unii dintre martori (persoane cu statut de martor cu identitate protejată, printre care unii şi cu statut de colaborator cu identitate protejată), instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 103 alin. (3) din C. proc. pen. "Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi".

Înalta Curte a reţinut că bunurile menţionate în rapoartele indicate în rechizitoriu au fost real achiziţionate (existând, de altfel, documentele specifice de vânzare-cumpărare) şi oferite persoanelor indicate de inculpaţi, după caz, generic - prin menţionarea apartenenţei la structuri ori autorităţi publice - iar în alte situaţii, ca o consecinţă inerentă a activităţii de informaţii desfăşurată de structura respectivă, nu a fost posibilă indicarea numelui persoanei/persoanelor.

Fundamentul acuzaţiilor are în vedere nu aceste aspecte, practic necontestabile, ci categoria de fonduri bugetare din care au fost obţinuţi banii necesari achiziţionării bunurilor, în sinteză susţinându-se că nelegal ar fi fost accesate fondurile operative.

În apărare, inculpaţii au susţinut, pe de o parte, că accesarea fondurilor operative s-a făcut legal, având în vedere că activităţile pentru care au fost achiziţionate bunurile respective se subsumau categoriei de activităţi operative ori erau strâns legate de acest tip de activităţi, toate intrând în specificul structurii D.I.P.I., iar pe de altă parte, că în aceeaşi modalitate s-a acţionat şi anterior în situaţii identice ori similare (sub acest ultim aspect, declaraţia de martor dată la instanţă de mandatarul D.I.P.I. "În opinia mea, odată cu numirea secretarului de stat B. eu personal nu am sesizat ceva deosebit cu privire la supravegherea modului de cheltuire a fondurilor operative, practic s-a mers în aceiaşi modalitate ca şi anterior").

Deturnarea de fonduri, potrivit actualului C. pen., constituie - în sens larg - un abuz în serviciu, ca faptă săvârşită de un subiect activ calificat, respectiv, un funcţionar care, potrivit competenţelor legale, poate dispune în legătură cu fondurile unităţii în care îşi desfăşoară activitatea de serviciu (în acest sens, paragraful 20 din decizia nr. 634/2019 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 307 din C. pen.).

Instanţa de fond a apreciat că nu are competenţa de a verifica modurile concrete în care se realiza activitatea curentă specifică D.I.P.I., modalităţile în care se realiza cooperarea ori colaborarea cu alte structuri, autorităţi ori instituţii publice din sistemul de apărare şi ordine publică, siguranţă ori securitate naţională, toate aceste aspecte fiind reglementate de acte normative generale şi acte normative cu caracter intern, iar competenţa de a controla activitatea structurii revine C.S.A.T.

Din această perspectivă, s-a apreciat că instanţa învestită cu soluţionarea cauzei penale nu poate examina dacă bunurile achiziţionate şi oferite persoanelor indicate de inculpaţi, chiar generic, erau sau nu adecvate, aveau sau nu o valoare disproporţionată în raport cu destinatarul bunului ori în raport cu ajutorul ori sprijinul prestat pentru D.I.P.I. în desfăşurarea activităţii specifice.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că prin ordonanţa de clasare din 18 mai 2020, emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, ataşată la dosar şi invocată de inculpaţi (pag. 2) s-a reţinut acelaşi punct de vedere.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că inculpaţii B., E. şi D. au depus la dosar ordonanţa nr. x/2018 emisă la data de 9.11.2018 de procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A., prin care a fost infirmată dispoziţia de trimitere în judecată, printre alţii, şi a inculpaţilor B., E. şi D. şi a fost dispusă clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen.

În esenţă, în motivarea soluţiilor de clasare dispuse prin această ordonanţă, s-a reţinut că inculpaţii nu au acţionat cu intenţia de a afecta patrimoniul D.I.P.I., în condiţiile în care, din probele administrate în cauză, nu rezultă că şi-au însuşit bani sau bunuri, ori că au deturnat fondurile operative, contrar dispoziţiilor legale.

De asemenea, s-a reţinut că subiectul activ al infracţiuniide deturnare de fonduri este calificat, întrucât deturnarea de fonduri alocate instituţiei publice nu poate fi realizată decât de funcţionarul care administrează aceşti bani şi care are obligaţia de a nu le schimba destinaţia. Coroborat cu prevederile Legii nr. 500/2002, rezultă că doar ordonatorul de credite, în cazul de faţă ordonatorul terţiar sau persoana delegată, poate dispune cu privire la schimbarea destinaţiei fondurilor.

Ordonatorul terţiar, conform art. 21 alin. (4) este funcţionarul care angajează cheltuieli şi utilizează creditele. Cu privire la infracţiunea de deturnare de fonduri, subiectul activ putea fi doar conducătorul D.I.P.I, iar nu ceilalţi inculpaţi. În concluzie, nu pot fi ordonatori de credite toate persoanele menţionate în ordinele M.A.I. nr. 0066/2011 şi nr. 00103/2015, respectiv directori generali, şefi de diviziuni şi sectoare, a căror atribuţii se limitează exclusiv la aprobarea plăţilor din fondurile pentru cheltuieli operative, în funcţie de valoare.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de deturnare de fonduri, prin ordonanţă s-a reţinut că aceasta nu este realizată în condiţiile în care fondurile operative nu au fost redirecţionate la alte clasificaţii bugetare, ci au fost cheltuite exact din cadrul alineatului bugetar la care au fost alocate, neexistând o dispoziţie de transfer a unei cote din respectivele fonduri la alte clasificaţii bugetare.

În prezenta cauză, instanţa de fond a precizat că inculpaţii au invocat cele două ordonanţe emise de procuror în apărare pe fondul acuzaţiilor, nu din perspectiva principiului "ne bis in idem", întrucât "autoritatea de lucru judecat" este ataşată hotărârilor judecătoreşti emise de instanţele de judecată, componente ale puterii judecătoreşti în sensul Constituţiei României.

De altfel, în jurisprudenţa C.J.U.E. (în acest sens, cauzele C-537/16, 20 martie 2018, C-398/12, 5 iunie 2014, C-367/05, 18 iulie 2007, C-491/07, 22 decembrie 2008) şi C.E.D.O. (în acest sens, cauzele SERGEY ZOLOTUKHIN c. FEDERAŢIA RUSĂ 10 februarie 2009, A şi B. c. Norvegia 15 noiembrie 2016, Mihalache c. România 08 iulie 2019, Tsonyo Tsonev c. Bulgaria 14 ianuarie 2010, Ioan HORHAT c. România, 3 martie 2020, Fischer c. Austria, 29 mai 2001), s-a conturat deja o opinie cu privire la importanţa şi consecinţele juridice ale "deciziilor definitive" dispuse de autorităţi cu atribuţii juridice ori jurisdicţionale (opinia fiind conturată din perspectiva aplicării principiului "ne bis in idem").

Astfel, din examinarea jurisprudenţei C.J.U.E. şi C.E.D.O. menţionate, cu referire la "deciziile definitive" emise de procuror (sfera fiind chiar lărgită la "decizii definitive" emise de alte autorităţi statale: poliţie ori organe de control/contencios fiscal), rezultă că ordonanţelor definitive emise de procuror trebuie să li se recunoască, în anumite condiţii şi situaţii, o valoare juridică asemănătoare "autorităţii hotărârilor judecătoreşti".

Instanţa de fond, în acord cu jurisprudenţa CEDO şi CJUE, a recunoscut importanţa juridică şi nevoia de stabilitate şi securitate juridică a ordonanţelor de clasare definitive dispuse de procuror (definitive în sensul legii interne şi al jurisprudenţei C.J.U.E. şi C.E.D.O.), examinarea şi redarea argumentelor ordonanţelor menţionate fiind impusă de invocarea lor în apărarea inculpaţilor şi necesară din perspectiva reperelor jurisprudenţiale al activităţii Ministerului Public.

În sinteză, jurisprudenţa C.J.U.E. şi C.E.D.O. menţionată anterior cere, pe lângă condiţia să fie "definitivă", ca ordonanţa procurorului să fie adoptată după examinarea "fondului cauzei penale", adică după examinarea elementelor de fapt şi de drept ale cauzei penale.

În dreptul intern aceste soluţii sunt posibile, prin ordonanţe ale procurorului fiind dispuse soluţii de clasare, după examinarea fondului cauzei penale (faptele, probele, vinovăţia, răspunderea penală, etc.), cu sau fără dispunerea unei sancţiuni prevăzută de legea penală.

În consecinţă, chiar dacă nu s-a reţinut existenţa "autorităţii lucrului judecat" în cazul ordonanţelor procurorului din categoria celor arătate, autoritate care rămâne ataşată hotărârilor judecătoreşti, stricto sensu, acestora li s-a recunoscut anumite efecte/consecinţe juridice, pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii juridice.

S-a apreciat că această concluzie derivă şi din necesitatea aplicării legii de către organele judiciare faţă de toţi cetăţenii, în egală măsură, în situaţii similare ori identice, fiind fără relevanţă încadrarea juridică, uneori diferită, a faptelor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deturnare de fonduri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut, în esenţă, şi următoarele aspecte:

Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.

Această lege cuprinde, în art. 2, toate definiţiile necesare pentru înţelegerea şi aplicarea acesteia, explică mecanismele financiare specifice, inclusiv mecanismul rectificării bugetare, defineşte calitatea de ordonator de credite, categoriile de ordonatori de credite şi atribuţiile acestora, mecanismul controlului financiar preventiv, stabileşte că creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol, cum şi cine are competenţa virării de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, etc.

Prin legea menţionată numai două încălcări ale dispoziţiilor sale constituie infracţiuni, în anumite condiţii, în timp ce toate celelalte încălcări ale legii intră în domeniul contravenţional (art. 72).

În cauză, a fost pronunţată decizia nr. 634 din data de 15.10.2019 a Curţii Constituţionale, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 307 din C. pen., arătându-se următoarele (paragraful 20):

«20. Curtea reţine că infracţiunea de deturnare de fonduri poate fi considerată o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât presupune realizarea unui act contrar atribuţiilor de serviciu de către un funcţionar, care schimbă, prin încălcarea prevederilor legale, destinaţia fondurilor băneşti ori a resurselor alocate. Spre deosebire de infracţiunea de abuz în serviciu însă, în cazul infracţiunii de deturnare de fonduri fapta se realizează prin schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, "fără respectarea prevederilor legale", existenţa infracţiunii nefiind condiţionată de producerea unui rezultat. Astfel, fiind o infracţiune de pericol, infracţiunea de deturnare de fonduri se consumă în momentul săvârşirii acţiunii incriminate, respectiv în momentul schimbării destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice. Or, sumele de bani şi resursele materiale din fondul public, satisfăcând un interes general, trebuie folosite conform destinaţiei stabilite, cu respectarea întocmai a disciplinei bugetare. Subiectul activ nemijlocit, deşi nu este determinat printr-o anumită calitate, deturnarea de fonduri nu poate fi săvârşită în mod nemijlocit decât de funcţionarul public care administrează aceste fonduri şi resurse materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice şi care are obligaţia de a nu schimba destinaţia acestora şi de a cunoaşte atât prescripţiile legislaţiei primare - legi şi ordonanţe, cât şi conţinutul actelor de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară în această materie. Tocmai din acest motiv, în cazul infracţiunii de deturnare de fonduri, sintagma "fără respectarea prevederilor legale" are în vedere o sferă normativă mai largă, aşadar, atât dispoziţiile legislative de nivel primar, cât şi cele de nivel secundar, prin aceasta nefiind încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5).»

Examinarea coroborată a Legii nr. 500/2002 (cu referire la infracţiuni şi contravenţii), a acestui paragrafului 20 al deciziei nr. 634 din data de 15.10.2019 a Curţii Constituţionale, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 307 din C. pen., precum şi a principiului "ultima ratio" enunţat în paragrafele 68-73 ale deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, au relevat că nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în acte normative cu caracter intern/în acte administrative cu caracter intern referitoare la domeniul financiar, altele decât dispoziţiile legislative de nivel primar, cât şi cele de nivel secundar, în sensul menţionat în decizia CCR menţionată, poate fi de natură să atragă, după caz, regimul sancţionator al răspunderii contravenţionale, disciplinare ori materiale, iar nu al răspunderii penale (concluzie regăsită şi în ultima ordonanţă a procurorului menţionată anterior).

Aşa cum s-a arătat de către M.A.I. şi D.I.P.I., ca părţi responsabile civilmente, există proceduri cu caracter intern prin care persoanele vinovate de săvârşirea unor fapte de această natură pot fi trase la răspundere disciplinară şi/sau materială, fiind obligate la plata sumelor de bani reprezentând prejudiciile produse.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că a fost urmată procedura internă de accesare a fondurilor alocate unităţii (întocmirea rapoartelor, ordonanţarea plăţii, primirea sub semnătură a sumei de bani, depunerea ulterioară a documentelor justificative, etc.), că inculpaţii nu şi-au însuşit personal bani sau bunuri dintre cele achiziţionate, că bunurile au fost oferite unor persoane cu ocazia sau în legătură cu activităţile de cooperare/colaborare specifice, deci în interesul desfăşurării activităţii specifice structurii D.I.P.I., astfel cum managementul acesteia, de bună-credinţă, pe de o parte, a apreciat oportunitatea, importanţa şi semnificaţia acţiunilor desfăşurate şi legătura lor cu activităţile operative specifice structurii, iar pe de altă parte, a interpretat, inclusiv din perspectiva unei activităţi anterioare, atât textul alineatului bugetar 20.30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", cât şi textele actelor administrative emise la nivelul M.A.I., privind clasificaţia cheltuielilor bugetare (Dispoziţiile Secretarului General nr. 2343/26.08.2011, nr. 5585/01.04.2015 şi nr. 5716/04.12.2015) în care, la Anexa nr. 4, privind Îndrumarul de încadrare a cheltuielilor bugetare pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice pentru unităţile M.A.I., s-a prevăzut semnificaţia alineatului bugetar 20.30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", cu menţiunea că acestea cuprind şi "alte cheltuieli autorizate în mod special prin dispoziţii legale speciale şi care nu se încadrează la celelalte articole şi alineate bugetare".

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că documentele existente la dosar relevă aspectele menţionate de părţile responsabile civilmente (M.A.I. şi D.I.P.I.).

Astfel, prin adresa din data de 19.04.2016, D.N.A. a comunicat Ministerului Finanţelor Publice că, în cauza penală nr. 20/P/2016, Ministerul Finanţelor are calitatea de persoană vătămată şi a solicitat acestuia să comunice dacă se constituie parte civilă în procesul penal.

Urmarea adresei menţionate, la data de 28.04.2016, Ministerul Finanţelor Publice a transmis D.N.A. o cerere de constituire ca parte civilă pentru suma de 410.000 RON, prejudiciu reţinut de organele de cercetare penală, apropriabil bugetului de stat. Prin aceeaşi cerere a solicitat introducerea în cauză, ca parte responsabilă civilmente, a Ministerului Afacerilor Interne. Ulterior, la data de 3.10.2016, Ministerul Finanţelor Publice a transmis Înaltei Curţi, o cerere de introducere în calitate de parte responsabilă civilmente şi a D.I.P.I.

Înalta Curte, secţia penală a solicitat părţii civile Ministerul Finanţelor Publice completarea motivării cererii de constituire ca parte civilă, iar prin adresa de răspuns din 20.04.2017, partea civilă a completat motivarea iniţială prin referiri la textele Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, inclusiv la textul care legitimează calitatea procesuală de parte civilă în prezenta cauză (art. 3 din H.G. nr. 34/2009, alin. (1) pct. 81 şi art. 223 din C. civ.).

Instanţa de fond a apreciat că acţiunea civilă exercitată de Ministerul Finanţelor Publice este nefondată în condiţiile în care suma de 410.000 RON, a fost folosită pentru achiziţionarea unui autoturism, iar din înscrisurile depuse la dosar de către părţile responsabile civilmente (M.A.I. şi D.I.P.I.) s-a constatat că autoturismul s-a aflat permanent în dotarea M.A.I. - D.G.P.I., ca mijloc fix, fiind utilizat în activităţile unităţii.

Ca o consecinţă, potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-au ridicat măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale prin ordonanţele procurorului.

Instanţa de fond, constatând că autoturismul în litigiu a fost permanent, şi se află şi în prezent, în dotarea D.G.P.I., ca mijloc fix şi este utilizat în activităţile unităţii, a apreciat că nu se mai impune examinarea apărărilor formulate de părţile responsabile civilmente cu privire la "legitimarea procesuală" a Ministerului Finanţelor Publice ca parte civilă în prezenta cauza.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinţei penale nr. 601 din data de 18 noiembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 8 decembrie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 28 februarie 2022.

La termenul din data de 28 februarie 2022, deliberând asupra cererilor de probatorii formulate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a admis cererea de probe formulată de Ministerul Public şi a dispus reaudierea martorilor M., N. şi H..

Probatoriul, astfel cum a fost încuviinţat, a fost administrat la termenele din 28 martie 2022 (când au fost audiaţi martorul cu identitate protejată H., fără a fi prezent în sala de judecată, prin intermediul mijloacelor video de transmitere voce şi imaginea distorsionate şi martorul M.) şi 14 mai 2022 (când a fost audiat martorul N.), termen la care instanţa a constatat terminată cercetarea judecătorească în apel şi a stabilit termen pentru dezbateri la data de 12 septembrie 2022.

La termenul din 12 septembrie 2022, în raport cu împrejurarea că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se află dosarul nr. x/2022, având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la următoarea problemă de drept:

"1. Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de procedură sunt norme de drept substanţial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului "tempus regit actum" 2. Dacă art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare în perioada 26.06.2018 - 30.05.2022, este susceptibil de a fi aplicat ca lege penală mai favorabilă?", cu termen de judecată la data de 25 octombrie 2022, instanţa a apreciat necesară amânarea cauzei în raport cu particularităţile problematicii ce face obiectul dosarului anterior menţionat şi posibila sa influenţă asupra cauzelor care ar ridica aceeaşi problematică, inclusiv asupra prezentei cauze.

La termenul din data de 14 noiembrie 2022, instanţa a respins cererile de schimbare a încadrării juridice pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în infracţiunea de detunare de fonduri prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen.

La acelaşi termen au fost respinse, ca nefondate, cererile de ridicare a măsurilor asigurătorii formulate de inculpaţii A., B. şi C. şi s-a luat act că prin sentinţa penală nr. 601 din data de 18 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016 s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi.

La termenul din 16 ianuarie 2023 au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantul Ministerului Public, ale apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor fiind consemnate în încheierea de la acel termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

La acelaşi termen de judecată, în raport cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 297 din data de 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din data de 26 mai 2022, precum şi cu Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în situaţia în care ar interveni prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de deturnare de fonduri, astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor B., D. şi E., aceştia au solicitat continuarea procesului penal.

II.1. Prin motivele de apel formulate în cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul temeiniciei soluţiilor de achitare pronunţate faţă de inculpaţii A., B., C., D., E., precum şi al modalităţii de soluţionare a laturii civile.

Astfel, Ministerul Public a considerat că, în mod nejustificat, prima instanţă a înlăturat proba testimonială constând în depoziţiile martorilor cu identitate protejată unii dintre ei denunţători în cauză, considerându-se că aceste declaraţii au un caracter subiectiv, context în care nu pot dovedi nelegalitatea achiziţionării autoturismului în discuţie şi nici nelegalitatea cheltuirii unor sume de bani din fondurile D.I.P.I.

De asemenea, s-a apreciat că, în raport cu specificul activităţii structurii D.I.P.I. din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi specificul funcţiilor şi atribuţiilor de serviciu pe care le deţineau inculpaţii în cadrul acestei structuri, instanţa de fond a dat o interpretare diferită noţiunilor de "activităţi", "acţiuni", "misiuni informativ operative", în contextul în care aceste noţiuni sunt definite de legislaţia primară şi de actele administrative emise în aplicarea legislaţiei primare, respectiv hotărâri CSAT, ordine ale Ministrului de Interne şi decizii ale personalului din subordinarea acestuia, documente care au caracter de documente clasificate.

Prin urmare, Ministerul Public a considerat că instanţa de control judiciar trebuie să clarifice, prin raportare la noţiunile anterior menţionate şi la legislaţia invocată, atât legislaţia primară, cât şi actele administrative, dacă sumele de bani pretins a fi cheltuite, în mod nelegal, se circumscriu noţiunii de fonduri informativ operative.

De asemenea, având în vedere că instanţa de fond nu a analizat declaraţiile martorilor cu identitate protejată, fiind înlăturate în mod nejustificat, s-a considerat că instanţa de apel trebuie să analizeze aceste declaraţii pentru a se stabili dacă, prin coroborare cu celelalte probe adminsitrate în cauză, au valenţa de a susţine acuzaţiile aduse inculpaţilor din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte analiza realizată de instanţa de fond asupra conţinutului ordonanţelor de clasare nr. 546/P/2016 din 18 mai 2020, respectiv nr. 309/II-1/2018 din 9 noiembrie 2018, ambele emise de Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a apreciat că aceasta a fost efectuată prin prisma principiului autorităţii de lucru judecat. Or, o soluţie dispusă de procuror la finalizarea urmăririi penale poate dobândi accepţiunea unei hotărâri definitive doar în două situaţii, şi anume: când se dispune renunţarea la urmărirea penală sau când se încheie un acord de recunoaşte a vinovăţiei.

Referitor la ordonanţa emisă în dosarul nr. x/2016, dosar ce a avut ca obiect săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals, Ministerul Public a învederat că procurorul de caz care a pronunţat soluţia de clasare privind infracţiunile de abuz în serviciu, a constatat lipsa identităţii situaţiei de fapt cu cea care a făcut obiectul trimiterii în judecată în prezentul dosar

De asemenea, acuzarea a învederat că, în mod greşit, prima instanţă a procedat la realizarea unei paralele a prezentei cauze cu dosarul penal nr. x/2016 sub aspectul infracţiunilor de deturnare de fonduri, instanţa de fond preluând argumentaţia procurorului care a pronunţat o soluţie de infirmare a rechizitoriului emis în dosarul penal anterior amintit, în sensul existenţei unui vid legislativ sau cel puţin lacunar în domeniul cheltuielilor efectuate de structura D.I.P.I.

Totodată, Ministerul Public a subliniat faptul că, în esenţă, a fost criticată această motivare a instanţei de fond prin evidenţierea unei similitudini între cele două cauze penale în condiţiile în care fiecare cauză are particularităţile ei, iar acuzaţiile aduse inculpaţilor din prezentul dosar vizează cheltuieli distincte care s-au circumscris activităţii materiale de deturnare de fonduri, astfel încât motivarea procurorului din cuprinsul soluţiei de infirmare nu putea fi preluată de către prima instanţă în considerentele sentinţei penale apelate.

În atare condiţii, instanţa de fond ar fi trebuit să procedeze la verificarea fiecărui tip de cheltuială reţinută în prezenta cauză în sensul de a stabili dacă aceste cheltuieli pot fi încadrate în noţiunea de "cheltuieli din fondurile informativ operative".

Cu privire la cel de-al treilea argument reţinut de către instanţa de fond în susţinerea soluţiei de achitare, respectiv incidenţa în cauză a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, pronunţate de Curtea Constituţională sub aspectul exingenţelor instituite prin această decizie, în sensul de a se stabili, în mod concret, legislaţia primară încălcată şi modalitatea în care atribuţiile de serviciu încălcate se regăsesc în cuprinsul acestei legislaţii, Ministerul Public a considerat că argumentul primei instanţe este nejustificat în condiţiile în care atât la momentul emiterii rechizitoriului, cât şi în cursul procedurii de cameră preliminară, procurorul a insistat în a preciza, în mod expres, dispoziţiile din legislaţia primară ce au fost încălcate.

Prin urmare, cheltuieli informativ operative sunt strâns legate de atribuţiile concrete ale D.I.P.I. şi de noţiunea de "securitate naţională", astfel încât cadrul legal în care Parchetul a apreciat că trebuia să se desfăşoare, în mod concret, atribuţiunile de serviciu ale inculpaţilor din prezenta cauză, este reprezentat de legislaţia primară invocată şi anume: art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi art. 7 lit. f) din Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea naţională a României, dispoziţii legale care se referă la competenţa CSAT.

În justificarea cadrului legal anterior menţionat, s-a făcut referire şi la specificul activităţii D.I.P.I., structură care, pe lângă subordonarea ei faţă de Ministerul Afacerilor Interne, are şi atribuţii în domeniul securităţii naţionale, fiind organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea naţională a României.

În aceste coordonate, s-a menţionat că procurorul de caz a făcut referire la noţiunea de "securitate naţională" şi la textele de lege din Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea naţională a României, precum şi din Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care definesc şi clarifică pe deplin această noţiune.

În aplicarea acestor texte de lege au fost adoptate hotărâri CSAT, ordine ale Ministrului de Interne, precum şi decizii ale personalului din subordine, acte administrative care definesc, în mod concret, cheltuielile informativ operative.

Astfel, în condiţiile în care aceste acte administrative au fost date în aplicarea legislaţiei primare, acte care relevă modalitatea în care trebuiau cheltuite aceste fonduri informativ operative, s-a apreciat că nu există impedimente pentru a se proceda la analizarea acestora pentru a se stabili dacă sunt aplicabile în cauză.

Parchetul a solicitat ca în urma admiterii apelului instanţa de apel să dispună condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi obligarea inculpaţilor A., B. şi C. la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă M.F.P.

II.2. Prin apelul formulat, partea civilă M.F.P. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, apreciind că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, precum şi că prin acestea au fost încălcate dispoziţii cuprinse în legislaţia penală. Partea civilă a solicitat ca, în urma admiterii apelului, instanţa de control judiciar să admită acţiunea civilă astfel cum a fost formulată şi să-i oblige pe inculpaţii A., B. şi C. la plata sumei de 410.000 RON cu titlu de despăgubiri civile.

III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte -Completul de 5 Judecători apreciază că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:

Apelul Ministerului Public vizează greşita achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi a inculpaţilor B., şi C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, apelul parchetului vizează greşita achitare a inculpatului B., pentru săvârşirea a două infracţiuni de deturnare de fonduri, prevăzute de art. 307 alin. (1) din C. pen. şi de art. 307 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (11 acte materiale) şi a inculpaţilor D. şi E. pentru săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art. 307 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale-inculpatul D. şi 3 acte materiale-inculpatul E.).

Motivele de apel ale DNA evidenţiază şi critică, în esenţă, înlăturarea de către prima instanţă ca irelevante a unor probe (declaraţiile martorilor cu identitate protejată), preluarea de către prima instanţă a argumentaţiei din ordonanţele de clasare nr. 546/P/2016 din data de 18.05.2020 şi nr. 280/P/2016 din data de 09.11.2018 dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei şi interpretarea diferită oferită de prima instanţă legislaţiei aplicabile în cauză.

O altă critică în motivele de apel formulate de parchet vizează aprecierea probatoriului de către prima instanţă, interpretarea diferită a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (invocate de acuzare, dar şi de inculpaţi), în special acte normative care reglementează activitatea D.I.P.I., solicitând instanţei de apel valorificarea tuturor probelor administrate în cauză.

În ceea ce priveşte critica parchetului referitoare la greşita înlăturare ca irelevante a unor probe de către prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 Judecători constată că este neîntemeiată.

În mod justificat, prima instanţă a apreciat că nu se impune evidenţierea în sentinţă a conţinutului declaraţiilor martorilor audiaţi care au confirmat aspectele relevate de înscrisuri (cele întocmite sau rezoluţionate de inculpaţi), în contextul în care inculpaţii nu au negat faptele în materialitatea lor. Totodată, se poate observa că prima instanţă a analizat întregul material probator, constatând că probele în raport cu care s-au formulat acuzaţiile nu sunt apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, iar la aprecierea temeiniciei declaraţiilor denunţătorilor colaboratori cu identitate protejată F., G. şi H. a avut în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (3) din C. proc. pen., precum şi ordonanţa nr. 15/P/2020 din 2.06.2020 (clasarea cauzei privind infracţiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei, acuzaţie adusă inculpatului B. de către cei trei martori). Prin urmare, Înalta Curte- completul de 5 judecători constată că prima instanţă a realizat o analiză judicioasă a probatoriului în conformitate cu dispoziţiile art. 103 din C. proc. pen.

Referitor la critica parchetului privind preluarea în motivarea sentinţei a argumentelor din ordonanţele de clasare nr. 546/P/2016 din data de 18.05.2020 şi nr. 280/P/2016 din data de 09.11.2018 dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, Înalta Curte -Completul de 5 judecători constată că este neîntemeiată.

Din analiza considerentelor sentinţei apelate, pe de o parte, se observă faptul că prima instanţă nu s-a raportat la aceste ordonanţe de clasare din perspectiva principiului "ne bis in idem", ci din perspectiva autorităţii de lucru judecat, recunoscută ordonanţelor definitive emise de procuror de jurisprudenţa CEDO şi CJUE, iar pe de altă, se observă faptul că prima instanţă a constatat, în urma aprecierii probatoriului administrat, că argumentele cuprinse în ordonanţele de clasare sunt valabile şi în prezenta cauză. Temeinicia argumentelor care au fost invocate de prima instanţă în motivarea soluţiei de achitare va fi analizată în apel. Prin urmare, instanţa de apel constată că argumentele din considerentele sentinţei apelate sunt rezultatul analizei efectuate de instanţa de fond, nefiind preluate de aceasta în temeiul principiului "ne bis in idem".

În ceea ce priveşte motivele de apel referitoare la interpretarea dată de prima instanţă legislaţiei aplicabile în cauză şi la greşita apreciere a probatoriului în raport cu obiectul acuzaţiei penale, cu incidenţa Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale şi cu înscrisurile aflate la dosar, în special acte normative din legislaţia secundară care reglementează activitatea D.I.P.I., Înalta Curte -Completul de 5 Judecători constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

III.1. Referitor la critica Ministerului Public privind greşita achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi a inculpaţilor B. şi C., sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este neîntemeiată.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători evidenţiază faptul că în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, care, în cuprinsul elementului material al laturii obiective în varianta îndeplinirii în mod defectuos a unui act, presupune "îndeplinirea prin încălcarea legii" a actului realizat de către funcţionarul public în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în situaţia în care actul îndeplinit de funcţionarul public îmbracă forma unui înscris, prezintă relevanţă probatorie proba cu înscrisuri, celelalte mijloace de probe putând fi valorificate pentru descrierea împrejurărilor săvârşirii faptei ori pentru dovedirea vinovăţiei şi/sau a existenţei unei conivenţe infracţionale.

Astfel, în analiza chestiunilor de drept referitoare la stabilirea existenţei tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu şi a vinovăţiei inculpaţilor, se impune identificarea atribuţiilor de serviciu reglementate expres în legislaţia primară şi a actelor de serviciu îndeplinite de către inculpaţi prin încălcarea legii, prin raportare la obiectul acţiunii penale exercitate în cauză.

Prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în ziua de 13.07.2015, în calitate de ministru de Interne şi ordonator de credite, cu ajutorul chestorului principal B. şi a cms. şef C., a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi a aprobat achiziţia unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziţionarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situaţiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activităţile de urmărire penală a infracţiunilor de corupţie. Urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie şasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinaţia legală a fondurilor operative.

Totodată, în rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpaţilor B. şi C. complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi la art. 132 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în contextul în care, la 13.07.2015, A., în calitate de ministru de Interne şi ordonator de credite, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi a aprobat achiziţia unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziţionarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situaţiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activităţile de urmărire penală a infracţiunilor de corupţie, activitatea infracţională a fost sprijinită de chestorul principal B., secretar de stat în cadrul D.I.P.I. şi de cms. şef C., şeful Serviciului Juridic al D.I.P.I., prin întocmirea documentaţiei aferente acestei achiziţii. Urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie şasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinaţia legală a fondurilor operative.

Cu referire la acuzaţiile privind săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma autoratului, respectiv a complicităţii, formulate în rechizitoriu împotriva inculpaţilor A., B. şi C., în cursul judecăţii în primă instanţă, urmare publicării deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia pentru combaterea corupţiei a comunicat la solicitarea instanţei că textele din legislaţia primară încălcate de inculpaţi sunt art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2002, art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991(referitoare la respectarea destinaţiei fondurilor operative aprobate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţarii numai pentru realizarea securităţii naţionale) şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 (referitor la angajarea cheltuielilor din bugetele instituţiilor numai în limita creditelor bugetare aprobare).

În concret, parchetul a precizat că inculpatul A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de ministru al Afacerilor Interne şi ordonator de credite în raport cu cheltuielile operative ale D.I.P.I., în cuantum mai mare de 50.000 euro, a încălcat legislaţia primară, respectiv art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991, art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2012, precum şi legislaţia secundară dată în aplicarea normelor legale, respectiv art. 1 pct. 4 lit. m) din Hotărârea C.S.A.T. nr. 0061/02.07.2014, prin aprobarea unei achiziţii din fondurile operative ale D.I.P.I., necircumscrise destinaţiei legale de realizare a securităţii naţionale.

Parchetul a mai arătat că acelaşi inculpat a încălcat şi prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora angajarea cheltuielilor din bugetele instituţiilor se face numai în limita creditelor bugetare aprobate şi în scopurile aprobate prin legea bugetului de stat, întrucât în data de 13.07.2015, a ordonanţat la plată, din fondurile operative alocate la alineatul bugetar 20.30.30, suma de 410.000 RON, dată la care această sumă de bani nu fusese încă alocată pentru cheltuieli operative în bugetul Ministerului Afacerilor Interne, cheltuiala devenind posibilă din luna august 2015, cu prilejul rectificării bugetare reglementate de O.U.G. nr. 20 din 28 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 576/31.07.2015.

Parchetul a susţinut că, în raport cu achiziţia autovehiculului în cauză, suma de 410.000 RON nu era încă o resursă alocată pentru cheltuielile operative ale D.I.P.I. (dacă suma de bani ar fi fost prevăzută în bugetul D.I.P.I., fapta ar fi realizat tipicitatea infracţiunii de deturnare de fonduri), întrucât banii au fost viraţi cu prilejul rectificării bugetare reglementate de O.U.G. nr. 20 din 28 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 576/31.07.2015.

Totodată, s-a arătat că are relevanţă pentru definirea bugetului D.I.P.I. faptul că această structură a M.A.I. avea statutul de persoană juridică distinctă, în conformitate cu O.U.G. nr. 96/2012, art. 22 alin. (1).

Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cauză şi care au fost evaluate în mod judicios. Având în vedere specificul faptei reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. care vizează atribuţiile de serviciu ale acestora, este corectă aserţiunea primei instanţe în sensul că, în principiu, nelegalitatea achiziţionării autoturismului şi nelegalitatea folosirii unor sume de bani din fondurile D.I.P.I. nu se pot dovedi cu declaraţiile martorilor sau cu înregistrări ambientale şi ale unor convorbiri telefonice. Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport de faptul că atribuţiile de serviciu sunt prevăzute în acte normative şi/sau administrative şi constau în întocmirea unor înscrisuri cu respectarea dispoziţiilor legale din legislaţia primară cu privire la efectuarea unor achiziţii în cadrul unei structuri dintr-un minister, în cauză prezintă relevanţă proba cu înscrisuri, celelalte mijloace de probă fiind utile pentru stabilirea împrejurărilor săvârşirii faptelor or pentru dovedirea laturii subiective a infracţiunii de abuz în serviciu şi a existenţei complicităţii între inculpaţi.

În ceea ce priveşte analiza elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzut de art. 297 din C. pen., instanţa constată că probele trebuie să dovedească calitatea de funcţionar public a subiectului activ, îndeplinirea unui act în exercitarea atribuţiilor de serviciu, încălcarea legii prin actul îndeplinit, cauzarea unei pagube.

Calitatea de funcţionari publici a inculpaţilor este relevată de funcţiile îndeplinite de aceştia: A. -ministru de interne, vicepremier pe probleme de securitate naţională, ordonator principal de credite, B.-chestor principal, secretar de stat şi ordonator terţiar de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, C.-şef al serviciului juridic din cadrul D.I.P.I.

În efectuarea acestui demers analitic privind elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, în cauză se impune evidenţierea dispoziţiilor legale care reglementează organizarea D.I.P.I., cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice alocate acestei structuri din cadrul M.A.I., în mod special a fondurilor pentru cheltuielile operative destinate realizării securităţii naţionale, precum şi atribuţiile ordonatorilor principali şi secundari în derularea acestor proceduri.

Legislaţia primară

O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 4 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, acest minister, printre alte atribuţii principale în domeniul ordinii, siguranţei publice şi securităţii naţionale, organizează, îndrumă şi coordonează activitatea de protecţie a persoanelor, bunurilor, obiectivelor şi valorilor şi organizează paza obiectivelor de importanţă deosebită date în competenţă potrivit legii.

În cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative funcţionează Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (D.G.I.P.I.).

Conform art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, DGIPI este "structura specializată a ministerului care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative".

O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative

Prin O.U.G. nr. 96/2012, s-a înfiinţat Ministerul Afacerilor Interne, prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prilej cu care D.G.I.P.I. a fost reorganizat sub o altă denumire - Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (D.I.P.I.), dobândind şi personalitate juridică; astfel, la art. 22 alin. (1) s-a prevăzut că "Direcţia generală de informaţii şi protecţie internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor se reorganizează ca Departament de Informaţii şi Protecţie Internă, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, condus de un secretar de stat, ajutat de doi subsecretari de stat, numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizie a prim-ministrului". Prin actul normativ ultim menţionat, D.I.P.I. a devenit persoană juridică distinctă, fiind titulară de drepturi şi obligaţii civile, cu o organizare de sine stătătoare şi patrimoniu propriu.

Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României

În ceea ce priveşte sintagma realizarea securităţii naţionale, aceasta este reglementată în art. 2 şi art. 3 de Legea nr. 51/1991, prin raportare la activităţile de cunoaştere, prevenire şi înlăturare a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. Printre acţiunile care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale şi sunt enumerate în art. 3, sunt menţionate la lit. g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, alături de alte instituţii ale statului menţionate în cuprinsul textului de lege, Ministerul Afacerilor Interne, prin structuri interne specializate (astfel cum este D.I.P.I.), este organ de stat cu atribuţii în domeniul securităţii nationale, iar activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Conform art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României şi art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărarea a Ţării, acesta aprobă cheltuielile operative destinate realizării securităţii naţionale.

Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

Conform art. 66 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi persoanelor, precum şi a transporturilor cu caracter special aparţinând structurilor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale se asigură în conformitate cu reglementările stabilite în cadrul acestora.

Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice

Art. 2 În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

(...)

2. angajament bugetar - actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în vederea stingerii obligaţiei de plată ce rezultă din executarea angajamentului legal;

3. angajament legal - actul juridic prin care se creează, în cazul actelor administrative sau contractelor ori se constată, în cazul legilor, hotărârilor de Guvern, acordurilor, hotărârilor judecătoreşti, obligaţia de plată pe seama fondurilor publice;

5. autorizare bugetară - aprobare dată ordonatorilor de credite de a angaja şi/sau de a efectua plăţi, într-o perioadă dată, în limita creditelor de angajament şi/sau bugetare aprobate;

8. cheltuieli bugetare - sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective;

15. credit de angajament - limita maximă în cadrul căreia pot fi încheiate angajamentele legale în timpul anului bugetar;

16. credit bugetar - sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare;

Art. 4

(3) Angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) se face numai în limita creditelor de angajament şi în scopurile pentru care au fost aprobate.

Art. 21

(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

(...)

(4) Ordonatorii terţiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

(...)

(8) Ordonatorii de credite prevăzuţi la alin. (1) şi (3) au obligaţia de a fundamenta, justifica şi utiliza, în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate, creditele bugetare repartizate din bugetele lor instituţiilor subordonate şi altor beneficiari ai acestor fonduri.

Art. 22

(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare repartizate şi aprobate potrivit prevederilor art. 21;

Art. 47

(1) Prin legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar, precum şi structura funcţională şi economică a acestora.

(2) Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar.

Art. 48

(1)Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile şi bugetele instituţiilor publice autonome se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele şi posibilităţile de asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar şi de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

(2) Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor aprobate în bugetele prevăzute la alin. (1) se aprobă de către:

b) ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terţiari de credite, după caz.

Art. 71

Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Legislaţia secundară

În ceea ce priveşte cheltuielile operative, CSAT a emis acte administrative secrete de stat privind modul de aprobare, gestionare şi control al fondurilor operative alocate structurilor cu atribuţii în domeniu din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, printre care se află şi D.I.P.I

HCSAT nr. 0025 din 18.12.1992 privind modul de aprobare, gestionare şi control al fondurilor necesare pentru cheltuieli operative efectuate de organele de stat care conform legii se supun aprobării CSAT şi-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a HCSAT nr. 0061/2.07.2014.

Din cuprinsul HCSAT nr. 0061/2.07.2014 privind modul de aprobare, gestionare şi control al fondurilor necesare pentru cheltuieli operative efectuate de organele de stat care conform legii se supun aprobării CSAT prezintă relevanţă art. 3 şi art. 7, art. 4 lit. p) din Anexa 5.

Pentru organizarea şi funcţionarea D.I.P.I., precum şi pentru constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuielile operative în cadrul D.I.P.I, în aplicarea legislaţiei primare şi a hotărârilor CSAT privind modul de aprobare, gestionare şi control al fondurilor operative, ministrul de interne a emis acte administrative (ordine), care la rândul lor au fost detaliate la nivelul D.I.P.I., prin alte acte administrative (dispoziţii) ale secretarului de stat.

În ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea D.I.P.I., prin O.M.A.I. nr. 0146/23.09.2014 a fost modificat şi completat Ordinul viceprim-ministrului ministrul afacerilor interne nr. S/13/28.01.2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a D.I.P.I., în sensul introducerii unei noi structuri, "Diviziunea Protecţie Personal", reglementată în art. 13 alin. (1) lit. g)/1 şi art. 421 din ordin. Conform acestor dispoziţii, noua structură înfiinţată, Diviziunea Protecţie Personal, se subordona secretarului de stat/subsecretarului de stat desemnat şi asigura protecţia fizică a personalului M.A.I., precum şi celelalte activităţi specific necesare îndeplinirii acestei misiuni.

Ulterior, prin O.M.A.I. nr. S/29/15.04.2015 -declasificat-pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a D.I.P.I. (prin care a fost modificat O.M.A.I. nr. S/13/28.01.2014), noua structură înfiinţată - Diviziunea Protecţie Personal - a fost reglementată în art. 13 alin. (1) lit. i), art. 44 şi 45.

Conform art. 44 alin. (2) din O.M.A.I. nr. S/29/15.04.2015, Diviziunea Protecţie Personal asigură protecţia fizică a personalului M.A.I., precum şi celelalte activităţi specific necesare îndeplinirii acestei misiuni. Totodată, potrivit art. 44 alin. (3) din ordin, modul de asigurare a protecţiei fizice a personalului M.A.I. de către D.P.P. se reglementează prin ordin al ministrului afacerilor interne la propunerea şefului D.I.P.I.. Nu în ultimul rând, în art. 45 alin. (1) lit. a)-c) din ordinul menţionat sunt reglementate atribuţiile D.P.P. referitoare la activităţi de protecţie şi pază, la protecţia demnitarilor, prin însoţire/escortare nemijlocită şi la realizarea măsurilor în sprijinul protecţiei în situaţia iminenţei producerii actelor ostile la adresa factorilor umani şi materiali de responsabilitate.

În ceea ce priveşte fondurile operative, prin O.M.A.I. nr. 0066 din 01.04.2011 pentru aprobarea Normelor privind constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuielile operative, emis în conformitate cu HCSAT nr. 0025 din 18.12.1992, prezintă relevanţă în cauză art. 2 lit. h), art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6 şi art. 7.

O.M.A.I. nr. 0066 din 01.04.2011 a fost abrogat prin O.M.A.I. nr. 00103 din 31.08.2015, care a fost emis în conformitate cu HCSAT nr. 0061 din 2.07.2014. În cuprinsul O.M.A.I. nr. 00103 din 31.08.2015 pentru aprobarea Normelor privind constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuielile operative utilizate de structurile M.A.I. prezintă relevanţă art. 3 alin. (1) lit. t), art. 5-9, art. 18 alin. (3) şi art. 24.

În acest cadru normativ, este relevant a fi evidenţiat modul în care s-a constituit bugetul de venituri şi cheltuieli al D.I.P.I. în ceea ce priveşte fondurile pentru cheltuieli operative.

Fondurile pentru cheltuieli operative se solicită anual pentru anul următor, iar după aprobarea legii bugetului de stat, Direcţia Generală Financiară transmite instituţiilor/structurilor M.A.I. care efectuează cheltuieli operative bugetul aprobat de ordonatorul principal de credite, urmând ca acestea să îşi constituie fondul pentru cheltuieli operative în limita bugetului alocat, destinaţia fiind stabilită conform HCSAT nr. 0061/2.07.2014. Creditele bugetare primite de unităţile care îndeplinesc atribuţii informativ operative se folosesc conform scopului pentru care au fost alocate şi potrivit competenţelor stabilite prin norme.

Din adresa nr. x/25.06.2015 a M.A.I. - D.G.F. către D.I.P.I. privind plafonul cheltuielilor operative pe anul 2015, fondurile pentru cheltuielile operative destinate realizării securităţii naţionale aprobate pentru D.I.P.I. pentru anul 2015 au fost stabilite într-un anumit cuantum. De asemenea, în adresă se menţionează că, potrivit art. 6 din O.M.A.I. nr. 0066 din 1.04.2011, fondul pentru cheltuieli operative se constituie în limita bugetului alocat D.I.P.I. pe anul 2015, iar destinaţia este stabilită conform HCSAT nr. 0061/2.07.2014.

Bugetul de venituri şi cheltuieli al D.I.P.I. pe anul 2015, aprobat de către ordonatorul principal de credite, ministrul afacerilor de interne, a fost transmis D.I.P.I. de către Direcţia Generală Financiară din cadrul M.A.I., prin adresa nr. x din 26.01.2015. Din cuprinsul acestei adrese rezultă că bugetul D.I.P.I. pe anul 2015 a prevăzut la Capitolul 61 - "Ordine publică şi siguranţă naţională", Subcapitolul 50 -"Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale", Paragraful 00- "Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale", la Titlul II - cod 20 -"Bunuri şi servicii", Articolul 20.30 - "Alte cheltuieli", Alineatul 20.30.30 - "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", suma de 3.333 mii RON pe total an, care a fost repartizată pe trimestre după cum urmează: Trim I-1.302 mii RON, Trim II-1.009 mii RON, trim III-509 mii RON şi trim IV-513 mii RON.

Bugetul aprobat şi alocat iniţial D.I.P.I. pentru fondurile operative pe anul 2015, în conformitate cu HCSAT nr. 0061/2.07.2014 a fost de 3.333 mii RON, însă ulterior, în decursul anului, a suferit modificări în urma solicitărilor de suplimentare formulate de conducerea D.I.P.I., aprobate de ordonatorul principal de credite.

Astfel, o primă modificare a survenit chiar la sfîrşitul lunii ianuarie 2015, când, prin adresa nr. x din 02.02.2015, Direcţia Generală Financiară a comunicat D.I.P.I. că a fost aprobată modificarea bugetului la Alineatul 20.30.30 cu suma de 700 mii RON, repartizată pe trimestre după cum urmează: Trim I - 100 mii RON, Trim II - 300 mii RON, Trim III - 300 mii RON şi Trim IV - 0. Modificarea bugetului s-a realizat la solicitarea D.I.P.I., care prin adresa nr. x/28.01.2015 a solicitat Direcţiei Generale Financiare suplimentarea bugetului pe anul 2015 la Capitolul. 61.50, articolul 20.30.30 - cheltuieli operative, cu suma de 2.000,00 mii RON. Suplimentarea bugetului D.I.P.I. a fost aprobată prin diminuarea cu suma de 700,0 mii RON a Alineatului 20.01.30 şi majorarea cu suma de 700,0 mii RON a Alineatului 20.30.30., astfel că creditul bugetar aprobat la acest din urmă alineat care cuprinde fondurile operative a ajuns în urma suplimentării la suma de 4.033 mii RON

Se poate observa astfel că la Alineatul bugetar 20.30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", în care se includ fondurile pentru cheltuielile operative, au fost apobate şi alocate, în primul trimestru al anului, în urma modificării bugetului, pentru Trim I - suma de 1.402 mii RON, pentru Trim II - suma de 1.309 mii RON, iar pentru Trim III - suma de 809 mii RON. ?? când, în ian 2015 ?

Ulterior, în cursul anului, corespunzător trimestrelor III şi IV au mai fost aprobate de către ordonatorul principal de credite, ministrul afacerilor interne, modificări ale bugetului de venituri şi cheltuieli al D.I.P.I. la alineatul bugetar 20.30.30.

În ceea ce priveşte rectificarea bugetară, în primul rând trebuie observat faptul că prin adresa din 19.06.2015 Ministerul Afacerilor Interne a transmis Direcţiei Generale Financiare solicitarea D.I.P.I. privind rectificarea bugetară pe anul 2015 la Capitolul 61.50, Titlul II - Bunuri şi servicii, pentru mai multe necesităţi, unele dintre acestea fiind operaţionalizarea structurii nou înfiinţate şi executarea misiunilor operative. S-a menţionat în adresă faptul că la Titlul II - Bunuri şi servicii, Alineatul 20.30.30 pe anul 2015 a fost aprobat un buget în sumă de 4041,0 mii RON, iar solicitarea de rectificare bugetară este în sumă de 6055,00 mii RON, solicitându-se un buget total pe anul 2015 de 10.096,0 mii RON.

În continuare, M.A.I. a solicitat M.F.P. rectificarea bugetară, astfel cum rezultă din adresa x din 3.07.2015 a M.A.I. către Ministerul Finanţelor Publice, prin care s-a solicitat analizarea posibilităţii deblocării rezervei de 10% reţinută conform art. 21 din Legea nr. 500/2002, precum şi suplimentarea bugetului M.A.I. cu suma de 1.496.349 mii RON, însă în cadrul Titlului II - Bunuri şi servicii, pentru care s-a solicitat suplimentarea bugetului cu suma de 285.000 mii RON, fără a se menţiona în mod expres Articolul 20.30 - Alte cheltuieli şi deci nici Alineatul 20.30.30 - Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii.

În al doilea rând, cu toate eforturile depuse de D.I.P.I. de a solicita rectificarea bugetară la Titlul II - Bunuri şi servicii, articolul 20.30 - Alte cheltuieli şi cu toate demersurile M.A.I. pentru suplimentarea bugetului M.A.I. la Titlul II - Bunuri şi servicii, se poate observa că acestea nu s-au materializat, din Ordonanţa nr. 20/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 (intrată în vigoare la data de 3.08.2015) rezultând că bugetul M.A.I. nu a fost suplimentat la Cap. 61.01, Titlul II - cod 20 Bunuri şi servicii.

Independent de procedurile privind rectificarea bugetară realizate la nivelul M.A.I., ordonatorul principal de credite a alocat D.I.P.I. credite bugetare pentru alin. (20).30.30, din adresa nr. x din 15.07.2015 rezultând că Direcţia Generală Financiară a comunicat D.I.P.I. că a fost aprobată modificarea bugetului D.I.P.I. la Alineatul 20.30.30 Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii cu suma de 450 mii RON, fiind alocată pentru Trimestrul III.

În acest context, prezintă relevanţă faptul că prin adresa din 16.07.2015 a D.I.P.I., inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator terţiar de credite, a informat Direcţia Generală Financiară că prin nota raport nr. x/13.07.2015, ministrul afacerilor interne, A. a aprobat suplimentarea bugetului D.I.P.I. pe 2015 în scopul operaţionalizării unei structuri nou înfiinţate cu suma de 410,00 mii RON la Capitolul 61.50, Titlul II, articolul 20.30.30. Totodată, prin aceeaşi adresă, D.I.P.I. a solicitat D.G.F. ca după suplimentarea bugetului să repartizeze unităţii suma menţionată.

De asemenea, prin adresa nr. x/29.07.2015, D.I.P.I. a informat D.G.F. că prin nota raport nr. x/24.07.2015 ministrul afacerilor interne a aprobat suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al D.I.P.I. pe 2015, în scopul operaţionalizării unei structuri nou înfiinţate, cu suma de 600,00 mii RON la Capitolul 61.50, Titlul II, articolul 20.30.30 - Fonduri operative, prin una din variante:

- transferul sumei de 600,0 mii RON de la articolul 71.01.02 la Titlul II, Articolul 20.30.30, în cadrul bugetului D.I.P.I.;

- redistribuirea sumei de 600,0 mii RON de la Titlul XII, Articolul 71.01.02, de la alţi ordonatori de credite din cadrul M.A.I., concomitent cu suplimentarea bugetului D.I.P.I. cu suma de 600,0 mii RON, la Titlul II, articolul 20.30.30.

Ulterior, în cursul lunilor august - octombrie, până la cea de-a doua rectificare bugetară, cu prilejul căreia bugetul M.A.I. a fost suplimentat la Cap. 61.01, Titlul II - cod 20 Bunuri şi servicii, M.A.I. a modificat succesiv bugetul D.I.P.I., la acelaşi articol bugetar 20.30.30., potrivit necesităţilor acestei structuri.

Astfel, prin adresa x din 17.08.2015 Direcţia Generală Financiară a comunicat D.I.P.I. că a fost aprobată modificarea bugetului D.I.P.I. la Alineatul 20.30.30 Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii cu suma de 1.010,00 mii RON, repartizată pe trimestre după cum urmează: Trim I - 0 RON, Trim II - 0 RON, Trim III - 510 mii RON şi Trim IV - 500 mii RON.

Prin adresa x din 31.08.2015 Direcţia Generală Financiară a comunicat D.I.P.I. că a fost aprobată modificarea bugetului D.I.P.I. la Alineatul 20.30.30 Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii cu suma de 485,00 mii RON, repartizată pe trimestre după cum urmează: Trim I - 0 RON, Trim II - 0 RON, Trim III - 0 RON şi Trim IV - 485 mii RON.

Prin adresa x din 29.09.2015 Direcţia Generală Financiară a comunicat D.I.P.I. că a fost aprobată modificarea repartizării pe trimestre a bugetului D.I.P.I. la Alineatul 20.30.30 Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii, în sensul că suma de 703 mii RON din trimestrul IV a fost repartizată pe trimestrul III, după cum urmează: Trim I - 0 RON, Trim II - 0 RON, Trim III - (+703 mii RON)şi Trim IV - (703 mii RON).

Prin adresa x din 16.10.2015 Direcţia Generală Financiară a comunicat D.I.P.I. că a fost aprobată modificarea bugetului D.I.P.I. la Alineatul 20.30.30 Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii cu suma de 629,00 mii RON, repartizată pe trimestre după cum urmează: Trim I - 0 RON, Trim II - 0 RON, Trim III - 55 mii RON şi Trim IV - 574 mii RON.

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare (în vigoare de la data de 29 octombrie 2015), bugetul M.A.I. pe anul 2015 a fost suplimentat la Cap. 6101, Titlul II - cod 20 Bunuri şi servicii, cu suma de 75.000 RON.

Prin adresa x din 14.11.2015 Direcţia Generală Financiară a comunicat D.I.P.I. că a fost aprobată modificarea bugetului D.I.P.I. la Alineatul 20.30.30 Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii cu suma de 3.000,00 mii RON, repartizată pe trimestre după cum urmează: Trim I - 0 RON, Trim II - 0 RON, Trim III - 3.000 mii RON şi Trim IV - 3.000 mii RON.

Astfel cum rezultă din corespondenţa prezentată, precum şi din adresa x din 12.04.2016 a D.G.F., bugetul actualizat de cheltuieli în ceea ce priveşte fondul pentru cheltuielile operative, aprobat şi alocat D.I.P.I. de către ordonatorul principal de credite în anul 2015 la Cap 61, Subcap 50, Paragr. 00 (Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale), Titlul II - cod 20 Bunuri şi servicii, Articolul 20.30 - Alte cheltuieli, Alineatul 20.30.30 - Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii, a fost în sumă de 10.052 mii RON. Acesta se încadrează în limita fondurilor pentru cheltuieli operative destinate realizării securităţii naţionale aprobate pentru D.I.P.I. pentru anul 2015, potrivit adresei nr. x/25.06.2015 a M.A.I. - D.G.F. către D.I.P.I. privind plafonul cheltuielilor operative pe anul 2015 .

Prin urmare, "suplimentarea fondurilor pentru cheltuielile operative ale D.I.P.I." realizată de inculpatul A. a avut natura unei repartizări de credite bugetare de către ordonatorul principal de credite, conform atribuţiilor sale legale, credite bugetare care nu trebuiau să depăşească plafonul cheltuielilor operative stabilit de CSAT. De asemenea, potrivit dispoziţiilor legale, creditele bugetare trebuiau utilizate numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate. În condiţiile în care ordonatorul principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru instituţiile din subordine, această operaţiune de modificare a creditului bugetar aprobat D.I.P.I. nu depindea în mod obligatoriu de rectificarea bugetului de stat pe anul 2015.

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că este eronată susţinerea DNA în sensul că suma de 410.000 RON care a fost repartizată de inculpatul A. D.I.P.I. la data de 15.07.2015 nu era o resursă alocată, întrucât rectificarea bugetară s-a realizat abia în luna august 2015. În primul rând, modificarea creditului bugetar repartizat instituţiilor din subordine de către ordonatorul principal de credite este o operaţiune prevăzută de Legea nr. 500/2002 şi nu este condiţionată de rectificarea bugetară, iar în al doilea rând, rectificarea bugetară din august 2015 oricum nu a prevăzut influenţe bugetare pentru M.A.I. la Titlul II Bunuri şi servicii - cod 20, la acest capitol bugetar fiind prevăzute influenţe bugetare pentru M.A.I. abia cu ocazia rectificării bugetare din luna octombrie 2015.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că bugetul de venituri şi cheltuieli al D.I.P.I. pe anul 2015 în ceea ce priveşte fondul pentru cheltuielile operative a fost aprobat, repartizat şi modificat pe parcursul anului cu respectarea dispoziţiilor legale de către inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite şi în limita plafonului stabilit de CSAT.

Cu privire la modul în care a fost achiziţionat din fondurile pentru cheltuielile operative ale D.I.P.I. autoturismul marca x, 3.0 TDI quattro, cu seria şasiu x, Înalta Curte - completul de 5 judecători constată că înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă următoarele:

La data de 13.07.2015, secretarul de stat B. a întocmit, în calitate de ordonator terţiar de credite, un înscris compus din două pagini, denumit "notă-raport", înregistrat ca document secret de stat, nivelul de clasificare "secret", cu nr. x/13.07.2015, prin care a solicitat aprobarea suplimentării fondurilor operative cu suma de 410.000 RON ("suplimentarea bugetului la Titlul II Bunuri şi servicii art. bug. 20.30.30"), despre care s-a menţionat că reprezenta contravaloarea unui autoturism, precum şi aprobarea achiziţiei unui autoturism necesar în activitatea de protecţie a demnitarilor. În motivarea solicitării, s-a menţionat că D.P.P. este o structură a D.I.P.I. care are nevoie "în regim de urgenţă" de un "mijloc de transport adecvat specificului misiunilor executate", pentru îndeplinirea principalelor atribuţii, legate de protecţia fizică a persoanelor şi bunurilor (însoţire/escortare nemijlocită/realizare de cordoane specifice de securitate, protecţia demnitarilor şi a obiectivelor desemnate în scopul prevenirii şi anihilării oricăror acte ostile, care ar atenta la viaţa, integritatea fizică, libertatea de acţiune şi sănătatea persoanelor protejate; protecţia factorilor umani din responsabilitate, în situaţia producerii iminente a unor acte ostile la adresa obiectivelor încredinţate; pune în aplicare proceduri de control tehnic, de securitate şi control al accesului în zonele, proprietăţile desemnate, mijloacele de transport şi itinerarele primite în responsabilitate). În cuprinsul notei-raport s-a precizat că autoturismul este achiziţionat pentru "dotarea" D.P.P., ca o componentă a "operaţionalizării" acestei structuri a D.I.P.I. Temeiul de drept invocat a fost art. 8 lit. a) din O.M.A.I. nr. 0066/2011, care reglementează faptul că pentru cheltuielile operative ale D.I.P.I. situate peste plafonul de 50.000 euro, ordonatorul de credite este ministrul Afacerilor Interne.

Inculpatul C., în calitate de şef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I. a avizat pentru legalitate nota-raport nr. x/13.07.2015, prin menţiune olografă, urmată de semnătură şi dată, efectuate la sfârşitul documentului ("Avizat pentru legalitate, şef serviciu juridic, 13.07.2015").

În continuare, nota-raport nr. x/13.07.2015 a fost aprobată de către inculpatul A., în calitate de ministru al Afacerilor Interne şi ordonator principal de credite, prin rezoluţie de aprobare pe prima pagină a documentului.

Prin nota-raport nr. x/2015, întocmită de inculpatul B., în calitate de secretar de stat, care conducea D.I.P.I., notă-raport avizată pentru legalitate de inculpatul C., în calitate de şef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I., se observă că ordonatorul terţiar de credite a solicitat ordonatorului principal de credite, ministrul afacerilor interne, inculpatul A., suplimentarea cu 410 mii RON a creditului bugetar alocat de M.A.I. către D.I.P.I., la Capitolul 61, Subcapitolul 50, Titlul II - Bunuri şi servicii - cod 20, Articolul 20.30 - Alte cheltuieli, Alineatul 20.30.30 - Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii, alineat bugetar în care se constituiau fondurile pentru cheltuieli operative.

Referitor la plafonul pentru cheltuielile operative destinate realizării securităţii naţionale care au fost aprobate pentru D.I.P.I. în anul 2015, rezultă din documentele clasificate că a fost cu mult mai mare decât creditul bugetar aprobat iniţial de ordonatorul principal de credite acestei unităţi din cadrul M.A.I. Aşa cum rezultă din corespondenţa prezentată anterior, în cursul exerciţiului bugetar, în funcţie de necesităţile apărute, D.I.P.I. a solicitat ordonatorului principal de credite în mai multe rânduri suplimentarea creditului bugetar alocat iniţial pentru fonduri operative (Capitolul 61.01-Ordine publică şi siguranţă naţională, Subcapitolul 50 - Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, Titlul II - 20 Bunuri şi servicii, Articolul 20.30 - Alte cheltuieli, Alineatul 20.30.30 - Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii), solicitări care au fost aprobate, astfel că până la sfârşitul anului creditul bugetar aprobat şi alocat de către M.A.I. către D.I.P.I. a ajuns la 10.052 mii RON.

Astfel, se poate observa că până la data de 13.07.2015, data întocmirii "notei-raport", la Capitolul. 61.50, articolul 20.30.30 - cheltuieli operative, creditul bugetar anual alocat de M.A.I. către D.I.P.I., aşa cum a fost aprobat iniţial şi apoi modificat, a fost de 4.041,0 mii RON, pentru trimestrul III acesta fiind de 809 mii RON.

Preţul autoturismului pe care D.I.P.I. intenţiona să îl achiziţioneze pentru operaţionalizarea structurii nou-înfiinţate (D.P.P.) a fost de 410 mii RON şi se încadra în limita creditului bugetar aprobat până la acea dată (809 mii RON pentru Trim III), nedepăşind nici plafonul în limita căruia ordonatorul principal de credite putea aproba pentru D.I.P.I. fondurile pentru cheltuielile operative.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 500/2002, banii rămaşi la buget neangajat pot fi utilizaţi în timpul anului conform necesităţilor, fiind posibile virări şi modificări de trimestrializare în cadrul aceluiaşi ordonator bugetar. Astfel, potrivit art. 47 alin. (8) din Legea nr. 500/2002, virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, care nu contravin dispoziţiilor prezentului articol sau legii bugetare anuale, sunt în competenţa fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate şi se pot efectua în limita a 20% cumulat la nivelul unui an din prevederile capitolului bugetar, aprobate prin legea bugetară anuală la nivelul ordonatorului principal de credite, cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor. De asemenea, potrivit art. 48 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care aprobă repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor aprobate în buget pentru celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terţiari de credite, după caz.

În acest context normativ, Înalta Curte - completul de 5 judecători constată că, prin nota-raport întocmită de inculpatul B. şi avizată pentru legalitate de inculpatul C., ordonatorul terţiar de credite a solicitat ordonatorului principal de credite suplimentarea creditului bugetar, în vederea operaţionalizării D.P.P., în sensul achiziţionării unui autoturism pentru protecţia demnitarilor din cadrul M.A.I.

Chiar dacă suma care constituia creditul bugetar aprobat şi alocat până la data de 13.07.2015, data întocmirii raportului, era superioară preţului autoturismului, solicitarea de suplimentare a creditului bugetar era justificată de necesitatea de a asigura buna funcţionare a D.I.P.I., inclusiv prin asigurarea operaţionalizăii noii structuri de protecţie personal înfiinţată în luna septembrie a anului 2014. De asemenea, tot în scopul asigurării unei bune funcţionări a instituţiei, în luna iunie a anului 2015, aşa cum rezultă din adresa din 19.06.2015, menţionată anterior, D.I.P.I. a solicitat rectificarea bugetară pe anul 2015 cu suma de 6.055,00 mii RON, astfel că la Capitolul 61.50, Titlul II-Bunuri şi servicii Alineatul 20.30.30 s-a solicitat un buget total pe anul 2015, în sumă de 10.096,0 mii RON.

Prin urmare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în cursul anului 2015 a existat în permanenţă preocuparea ordonatorului terţiar de credite, a secretarului de stat care conducea D.I.P.I., inculpatul B. pentru suplimentarea creditului bugetar aprobat şi alocat acestei structuri din cadrul M.A.I., fapt care rezultă din corespondenţa dintre D.G.F. şi D.I.P.I.. Astfel, se poate observa că D.I.P.I. a mai solicitat şi a obţinut la data de 29.07.2015, o nouă suplimentare a creditului bugetar pentru operaţionalizarea noii structuri înfiinţate, D.P.P., cu suma de 600,00 mii RON, la Capitolul 61.50, Titlul II, articolul 20.30.30 - Fonduri operative. Deci în cursul anului bugetar 2015 au fost obţinute de către D.I.P.I. de la ordonatorul principal de credite (Ministerul Afacerilor Interne) şi alte suplimentări la acelaşi articol bugetar, fie prin virări de credite bugetare efectuate de ordonatorul principal de credite între articole şi între alineate bugetare, din aceleaşi titluri bugetare, fie prin modificări de trimestrializare.

Or, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 500/2002, care permite ordonatorului principal de credite să repartizeze creditele bugetare atât instituţiilor proprii, cât şi ordonatorilor secundari şi terţiari de credite, să facă virări de credite între subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare şi să repartizeze pe trimestre cheltuielile aprobate în buget pentru celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terţiari de credite, nu are relevanţă penală faptul că suplimentarea fondurilor pentru cheltuielile operative (a bugetului de la Tilul II-Bunuri şi servicii, Articol bugetar 20.30.30) cu suma de 410.000 RON a fost aprobată de ordonatorul principal de credite înainte de rectificarea bugetară. Suma de 410.000 RON, a fost alocată pentru cheltuieli operative în bugetul D.I.P.I. de către Ministerul Afacerilor Interne la data de 15.07.2015, când D.G.F. a transmis D.I.P.I. că bugetul acestei structuri, la Tiltlul II - Bunuri şi servicii, Articolul 20.30 - Alte cheltuieli, care a fost iniţial în sumă de 509 mii RON pe Trim III şi apoi majorat în luna februarie 2015 cu suma de 300 mii RON, a fost modificat în sensul majorării cu suma de 450,00 mii RON pe Trim. III.

Pe cale de consecinţă, se observă că la data achiziţiei autoturismului marca x, cu seria şasiu x, 15.07.2015 (conform facturii fiscale nr. x/15.07.2015), ordonatorul principal de credite a repartizat către D.I.P.I. un credit bugetar de 410.000 RON în scopul achiziţionării unui autoturism destinat pentru protecţia demnitarilor din cadrul M.A.I. de către o structură nou înfiinţată în cadrul D.I.P.I., Diviziunea Protecţie Personal.

Repartizarea creditului bugetar în suma de 410.000 RON pentru fondurile operative ale D.I.P.I. a fost dispusă de către inculpatul A., cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, suma de bani înscriindu-se în limita creditului de angajament şi fiind destinată realizării scopului pentru care a fost aprobat creditul de angajament, anume realizarea securităţii naţionale. Această concluzie se fundamentează pe conţinutul notei-raport întocmite de şeful D.I.P.I., din care rezultă faptul că autoturismul achiziţionat era destinat desfăşurării activităţii de protecţie a demnitarilor din cadrul M.A.I. de către o structură specializată a D.I.P.I.

În ceea ce priveşte cadrul normativ care permite achiziţionarea autoturismului pentru desfăşurarea activităţii de protecţie a demnitarilor de către o structură specializată din cadrul D.I.P.I., instanţa constată că sunt relevante dispoziţiile art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, potrivit cărora misiunea principală a D.I.P.I. şi, implicit, a structurilor din subordine, o constituie desfăşurarea activităţii de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul M.A.I.

Trebuie subliniat faptul că activitatea D.I.P.I., cu privire la atribuţiile din domeniul securităţii naţionale, este organizată şi coordonată conform art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1991, de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, care aprobă şi cheltuielile operative destinate realizării securităţii naţionale, potrivit dispoziţiilor art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 şi ale art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2012, iar cheltuielile operative se folosesc şi se justifică numai în scopul îndeplinirii activităţilor informativ - operative specifice unor instituţii/structuri ale M.A.I. În cazul D.I.P.I., destinaţia bugetară a fondurilor operative constă în finanţarea exclusivă a activităţilor prevăzute în Anexa 5 a HCSAT nr. 0061/2.07.2014 şi care se circumscriu realizării securităţii naţionale.

Deopotrivă însă, se observă că utilizarea din fondurile operative a sumei de 410.000 RON pentru achiziţionarea autoturismului care era destinat protecţiei fizice şi informative a demnitarilor din M.A.I., de către structura nou înfiinţată în cadrul D.I.P.I., care are atribuţii în domeniul securităţii naţionale şi care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din M.A.I., se poate circumscrie realizării securităţii naţionale

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că au fost respectate dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, art. 6 alin. (1) şi (2) şi art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 şi art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2012, achiziţionarea autoturismului marca x, cu seria şasiu x, la data de 15.07.2015, realizându-se din fondurile operative repartizate de ordonatorul principal de credite în limita creditelor de angajament, fără să fi fost depăşit plafonul anual stabilit de CSAT, fiind, totodată, respectată şi destinaţia legală a acestor fonduri, respectiv utilizarea lor în vederea realizării securităţii naţionale.

Înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constând în actele administrative emise la nivelul M.A.I. şi al D.I.P.I. cu privire la fondurile operative şi la înfiinţarea structurii Diviziunea Protecţie Personal, precum şi în corespondenţa purtată între M.A.I. şi D.I.P.I. privind alocarea creditului bugetar pentru D.I.P.I. în anul 2015 dovedesc cu prisosinţă faptul că suplimentarea creditului bugetar alocat pentru fondurile operative ale D.I.P.I. cu suma de 410.000 RON şi aprobarea achiziţiei cu această sumă a unui autoturism destinat "(...) protecţiei demnitarilor M.A.I. şi a obiectivelor desemnate în scopul prevenirii şi anihilării oricăror acte ostile, care ar atenta la viaţa, integritatea fizică, libertatea de acţiune şi sănătatea persoanelor protejate (...)" s-au realizat cu respectarea dispoziţiilor din legislaţia primară indicate în cuprinsul acuzaţiilor formulate de către parchet: art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 şi art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2012.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte - completul de 5 judecători constată că în prezenta cauză nu intră în competenţa instanţei examinarea legalităţii actelor normative interne ale M.A.I. şi D.I.P.I. ori a conformităţii acestora cu dispoziţiile legilor care reglementează înfiinţarea, competenţa, organizarea şi funcţionarea M.A.I. şi D.I.P.I., ca structuri aflate în coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării în ceea ce priveşte siguranţa naţională. Nu este deci atributul instanţei de a examina legalitatea şi oportunitatea înfiinţării şi organizării Diviziei Protecţie Personal din cadrul D.I.P.I. prin art. 13 alin. (1) lit. g)/1 şi art. 421 din O.M.A.I. nr. 0146/23.09.2014 şi art. 44-45 din O.M.A.I. nr. S/29 din 15.04.2015. Înfiinţarea, organizarea şi operaţionalizarea Diviziunii Protecţie Personal, care era o structură din cadrul D.I.P.I., se circumscria misiunii legale a D.I.P.I., aceea de a desfăşura activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate în vederea asigurării ordinii publice, a prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul M.A.I.. Or, în acest context, achiziţionarea din fonduri operative a unui autoturism conspirat, ce urma a fi utilizat în activitatea acestei structuri pentru protecţia demnitarilor din cadrul M.A.I. nu excedează destinaţiei utilizării fondurilor operative, acela de realizare a securităţii naţionale.

Chiar dacă achiziţionarea autoturismului marca x, cu seria şasiu x, în valoare de 410.000 RON ar putea ridica anumite semne de întrebare sub aspectul justificării utilizării creditului bugetar destinat D.I.P.I. în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate, acest aspect nu face obiectul acuzaţiei penale, fiind o chestiune care vizează stilul de management exercitat în cadrul M.A.I. şi al D.I.P.I. de către inculpaţii A. şi B. la data săvârşirii faptei de care sunt acuzaţi, stil de management care ar putea fi evaluat în cadrul unor proceduri de natură administrativă sau civilă. Aceasta este concluzia care se impune întrucât, sub aspectul legalităţii achiziţiei autoturismului menţionat, probatoriul administrat în cauză a dovedit că inculpaţii A., B. şi C. au respectat dispoziţiile legale indicate de către parchet în acuzaţiile formulate.

Totodată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că declaraţiile martorilor cu identitatea protejată şi ale celorlalţi martori menţionaţi de către parchet în susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor nu evidenţiază împrejurări de fapt care să probeze încălcarea de către cei trei inculpaţi a atribuţiilor de serviciu prin nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 şi art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2012. Martorii indicaţi de parchet au prezentat opiniile personale cu privire la structura nou-înfiinţată din cadrul D.I.P.I., respectiv D.P.P. şi cu privire la achiziţia autoturismului din fondurile operative. În opinia martorilor, D.P.P. nu ar fi o structură informativ-operativă şi achiziţia autoturismului din fonduri operative nu este reglementată, în contextul în care anterior acestei achiziţii au existat discuţii în cadrul D.I.P.I. cu privire la posibilitatea de a achiziţiona conspirat autoturisme pentru zona operativă, fără a se găsi o soluţie.

Prin urmare, aprecierile personale ale martorilor "G.", "F." şi "H." cu privire la înfiinţarea Diviziunii Protecţie Personal şi cu privire la achiziţionarea autoturismului din fondurile operative, în condiţiile în care procedurile de achiziţie sunt evidenţiate în actele administrative emise de M.A.I. şi de D.I.P.I., nu constituie probe cu privire la modalitatea de săvârşire a faptei.

Declaraţiile martorilor evidenţiază în principal aspecte cu privire la împrejurările în care s-a desfăşurat controlul cheltuielilor fondurilor operative aferente anilor 2014 - 2015, dispus de către inculpatul B., precum şi divergenţele dintre membrii comisiei de control şi inculpaţii B. şi D., precum şi martorul O.. Totodată, nu poate fi neglijat nici faptul că trei dintre martorii cu identitate protejată sunt martori denunţători în cauză, iar doi dintre aceştia ("G." şi "F.") au formulat plângere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei, prevăzută de art. 274, raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este întemeiată evaluarea acestor probe de către prima instanţă sub aspectul relevanţei probatorii, atât prin raportare la dispoziţiile art. 103 alin. (3) din C. proc. pen., cât şi prin raportare la caracterul subiectiv al declaraţiilor acestor martori.

În ceea ce priveşte valoarea probatorie a mijloacelor de probă administrate în cauză, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată, pe de o parte, că nici declaraţiile martorilor şi nici procesele-verbale de redare a înregistrărilor ambientale nu dovedesc, dincolo de orice bănuială rezonabilă, că ar fi existat o înţelegere între inculpaţii A., B. şi C. în vederea achiziţionării autoturismului marca x cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţionarea unui astfel de bun şi în considerarea utilizării ulterioare de către inculpatul A..

Pe de altă parte, înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constând în acte normative administrative, precum şi corespondenţa purtată între M.A.I. şi D.I.P.I., între D.G.F. şi D.I.P.I., între M.A.I. şi M.F.P., la epoca săvârşirii faptei, dovedesc că aprobarea suplimentării creditului bugetar alocat D.I.P.I. de către M.A.I. cu suma necesară achiziţionării autoturismului marca x, în vederea operaţionalizării D.P.P. - structură din cadrul D.I.P.I., s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, art. 6 alin. (1) şi (2) şi art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 şi art. 4 lit. b) pct. 24 din Legea nr. 415/2012.

Parchetul a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 4 pct. m) din Anexa 5 a HCSAT nr. 0061/02.07.2014, emisă în aplicarea art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 51/1991, însă probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că alt temei legal a stat la baza întocmirii notei-raport şi a achiziţiei autoturismului. Pe de altă parte, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în nota-raport nu a fost menţionat vreun temei din cuprinsul Anexei nr. 5 a HCSAT nr. 0061/02.07.2014, iar prin adresa nr. x/10.02.2016 a D.I.P.I. s-a precizat că la momentul achiziţionării autoturismului s-au avut în vedere dispoziţiile art. 4 pct. p) din Anexa nr. 5 a HCSAT nr. 0061/02.07.2014 şi nu art. 4 pct. m) din acest act normativ, cum în mod eronat a comunicat mandatarul general în "nota-explicativă" nr. x/05.02.2016, astfel că susţinerea acuzării nu are niciun fundament legal sau probator.

Împrejurarea evidenţiată în apelul Ministerului Public, în sensul achiziţionării autoturismului cu nerespectarea prevederilor art. 4 din Anexa nr. 5 a HCSAT nr. 0061/2.07.2014, este nerelevantă sub aspectul tipicităţii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu dedusă judecăţii, de vreme ce aceste ultime prevederi sunt inserate în acte de reglementare secundară, a căror eventuală încălcare nu mai este necesar a fi examinată în contextul constatării respectării legislaţiei primare pertinente.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., sub aspectul laturii obiective şi al urmării imediate, întrucât probele administrate în cauză nu au dovedit elementul material şi nici urmarea imediată, specifice acestei infracţiuni, în ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, de a dispune suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuielile operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi de a aproba achiziţia cu această sumă a unui autoturism marca x, în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor.

În ceea ce priveşte urmarea imediată, specifică infracţiunii de abuz în serviciu şi care constă, conform rechizitoriului, în producerea unei pagube bugetului de stat, evaluată la suma de 410.000 RON, cu care a fost achiziţionat autoturismul x, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, întrucât nu este dovedită existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, constând în îndeplinirea prin încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1991 şi art. 4 lit. b) pct. 24 din Legea nr. 415/2012 a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul A., nu poate fi reţinută nici producerea unei pagube bugetului de stat. În acest sens, trebuie subliniat că probele administrate în cauză au relevat faptul că autoturismul achiziţionat s-a aflat şi se află şi în prezent în dotarea M.A.I.-DGPI ca mijloc fix şi este utilizat în activităţile unităţii.

Cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, textul incriminator prevede că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu şi atunci când, pe lângă urmarea imediată prevăzută de dispoziţiile C. pen., subiectul activ al infracţiunii obţine pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. În ceea ce priveşte folosul obţinut din săvârşirea infracţiunii, din dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 rezultă că acesta presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, cu condiţia ca acestea să fie legal nedatorate.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în cauză, deoarece nu s-a dovedit îndeplinirea prin încălcarea legii a atribuţiilor de serviciu şi nici producerea unui prejudiciu la bugetul de stat de către inculpatul A., în mod corelativ nu se poate reţine nici producerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru D.I.P.I.. Este adevărat că Diviziunea Protecţie Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, în valoare de 91.295,73 euro, însă acest folos a fost realizat cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează destinaţia fondurilor operative.

De asemenea, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu este dovedită în cauză nici existenţa complicităţii, ca formă a participaţiei penale, reţinută în rechizitoriu în sarcina inculpaţilor B. şi C., constând în ajutorul dat inculpatului A. la săvârşirea faptei, prin întocmirea documentaţiei aferente.

Potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen.:

"Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală."

Prima condiţie pentru existenţa complicităţii, astfel cum rezultă din textul legal, este ca o persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală în calitate de autor. Este o condiţie de bază a existenţei complicităţii, întrucât numai prin săvârşirea faptei de către autor, activitatea complicelui devine relevantă penal.

O altă condiţie pentru atragerea răspunderii unei persoane în calitate de complice se referă la săvârşirea de către complice a unor activităţi menite să înlesnească, să îl ajute pe autor la săvârşirea faptei.

Pe lângă îndeplinirea tuturor acestor condiţii, este necesar să existe o legătură subiectivă între participanţi, o voinţă comună a acestora de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală, să existe deci o conivenţă infracţională între aceştia.

În speţă niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită. Nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în sarcina inculpatului A. cu privire la activitatea acestuia de a dispune suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuielile operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi de a aproba achiziţia cu această sumă a unui autoturism marca x, în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor, este evident faptul că nici activitatea inculpaţilor B. şi C. de a întocmi documentaţia aferentă acestei achiziţii nu prezintă relevanţă penală, neconstituind o activitate menită să sprijine săvârşirea unei fapte penale.

Totodată, nicio probă administrată în cauză nu dovedeşte existenţa voinţei comune a inculpaţilor A., B. şi C. de a săvârşi în cooperare infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în rechizitoriu.

Faţă de aceste considerente, în urma analizei elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. în rechizitoriu, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în cauză nu sunt dovedite existenţa elementului material al laturii obiective, a prejudiciului şi a folosului necuvenit specifice infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi nici existenţa complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen.

Examinând criticile formulate de PICCJ-Direcţia Naţională Anticorupţie în motivele de apel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

În ceea ce priveşte susţinerea parchetului în sensul că singurul scop al achiziţiei autoturismului marca x, cu seria şasiu x, în valoare de 410.000 RON a fost acela de a asigura transportul pentru demnitari, scop relevat de convorbirea ambientală din 11 ianuarie 2016 dintre inculpatul B. şi membrii comisiei de control, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acest mijloc de probă nu dovedeşte, dincolo de orice îndoială, aspectul invocat de către parchet, înscrisurile aflate la dosar şi care au fost evidenţiate în cuprinsul prezentei decizii dovedind că achiziţia autoturismului a fost efectuată în vederea operaţionalizării structurii nou înfiinţate în D.I.P.I. şi care avea sarcina de a asigura protecţia demnitarilor din cadrul M.A.I.

Parchetul a mai susţinut că inculpatul B. a recunoscut în cuprinsul declaraţiei sale că D.P.P. era beneficiar al activităţilor informativ-operative desfăşurate de alte structuri ale D.I.P.I. Analizând însă declaraţia inculpatului B. din data de 3.11.2020, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători observă că inculpatul a relatat că toţi ofiţerii din cadrul D.I.P.I. îndeplinesc activităţi informativ-operative, iar D.P.P. a fost înfiinţat pentru a asigura protecţia informativă a personalului M.A.I.. De asemenea, convorbirea telefonică dintre inculpatul A. şi martorul P., din perioada de referinţă a achiziţiei autoturismului, din care, în accepţiunea parchetului, ar rezulta că inculpatul A. era nemulţumit de parcul auto, nu este de natură a dovedi că singurul scop avut în vedere la achiziţia autoturismului marca x a fost acela de a asigura transportul pentru demnitari.

Parchetul a mai susţinut în motivele de apel că destinaţia fondurilor operative nu a fost respectată nici în raport cu normele emise de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării privind aprobarea, gestionarea şi controlul fondurilor operative efectuate de organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, pentru faptul că la nivelul M.A.I. noţiunea de "caz" se defineşte prin raportare la activităţile informativ operative şi de urmărire penală a infracţiunilor de corupţie, desfăşurate de structurile specializate în domeniul securităţii naţionale din cadrul M.A.I.. Parchetul a susţinut că menţiunea generică "şi altele" cu privire la destinaţii bugetare exprese sunt subsumate unui criteriu general, în speţă activităţilor informativ-operative pentru realizarea securităţii naţionale. În concret, parchetul a susţinut că hotărârea CSAT a instituit o normă specială în materia achiziţionării, închirierii şi preluării în leasing de autovehicule, din fondurile operative ale M.A.I., limitându-se la scopul folosirii lor în cadrul activităţii de urmărire penală a infracţiunilor de corupţie.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că dispoziţiile HCSAT nr. 0025/1992 şi HCSAT nr. 0061/2.07.2014 reglementează în mod explicit utilizarea fondurilor operative pentru anumite tipuri de activităţi desfăşurate de structurile specializate din cadrul M.A.I., enumerate limitativ, a căror analiză detaliată nu este necesară având în vedere considerentele expuse anterior în prezenta decizie. Prin urmare, nu se impune nici evaluarea interpretării date de DNA sintagmei "alte cheltuieli".

Parchetul a mai susţinut în motivele de apel că, anterior emiterii HCSAT nr. 0061/02.06.2014, D.I.P.I. nu avea dreptul de a achiziţiona autoturisme pentru toate activităţile informativ-operative din fonduri operative, în condiţiile în care pentru perioada 2009-31.12.2014 la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice, deci implicit şi în cadrul D.I.P.I., a existat interdicţia de a achiziţiona autoturisme.

Această susţinere nu se raportează pertinent la obiectul acuzaţiei de abuz în serviciu, având în vedere, pe de o parte, că inculpatului A. nu i s-a imputat încălcarea acestor norme legale, iar, pe de altă parte, din probatoriul administrat rezultă date că perioada 2005 - 2015 din fondurile operative au fost achiziţionate de D.I.P.I. mai multe autovehicule.

În motivele de apel, parchetul a susţinut că derularea evenimentelor care au precedat şi au urmat achiziţia autoturismului demonstrează că inculpaţii B., C. şi A. au dorit să efectueze o cheltuială în scop voluptuar, necircumscris activităţilor informativ-operative destinate realizării securităţii naţionale, întrucât "dotarea" unei structuri a D.I.P.I. nu este prevăzută printre destinaţiile legale ale fondurilor operative, care privesc necesităţi ocazionate de instrumentarea unui caz, indiferent de denumirea lui la nivelul instituţiei.

Înalta Curte - completul de 5 judecători, pentru toate considerentele expuse anterior, constată că achiziţia autoturismului a fost realizată cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, art. 6 alin. (1) şi (2) şi art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 şi art. 4 lit. b) pct. 24 din Legea nr. 415/2012. Evaluarea bunului achiziţionat din fondurile operative nu face obiectul analizei întrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, în lipsa unor dispoziţii legale care să prevadă criterii obiective în raport cu care să fie stabilit că bunul achiziţionat nu trebuie să depăşească o anumită valoare.

Este adevărat că art. 21 alin. (8) din Legea nr. 500/2002 prevede obligaţia ordonatorilor de credite de a fundamenta, justifica şi utiliza, în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate creditele bugetare repartizate din bugetele lor instituţiilor subordonate şi altor beneficiari ai acestor fonduri. Totodată, art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 prevede că ordonatorii de credite răspund potrivit legii de angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare. Cu toate acestea, încălcarea principiilor prevăzute de lege privind "economicitatea, eficienţa şi eficacitatea" utilizării creditelor bugetare or "buna gestiune financiară" nu atrage în mod automat răspunderea penală a ordonatorilor de credite, ci poate antrena eventual, alte forme de răspundere penală: civilă sau administrativă.

Pe de altă parte, probele administrate în cauză, înscrisuri şi declaraţii de martori, inclusiv martori cu identitate protejată au relevat faptul că D.I.P.I. a mai achiziţionat autovehicule în aceeaşi modalitate, respectiv din fondurile operative, spre exemplu, autoutilitara Mercedes, care a făcut obiectul investigaţiilor în dosarul nr. x/2016. În ordonanţa de clasare nr. 546/P/2016 din data de 18.05.2020, organul de urmărire penală a constatat că nu au fost identificate încălcări ale legislaţiei primare, iar achiziţionarea autoutilitarei marca x putea viza inclusiv operaţiuni care erau posibil a fi subsumate "activităţilor privind prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul personalului M.A.I.". S-a mai arătat în motivarea ordonanţei de clasare că, în ipoteza în care ar exista nereguli financiare cu privire la modul de utilizare şi justificare a fondurilor operative, acestea ar putea atrage o eventuală răspundere materială sau contravenţională, după caz.

Se poate astfel concluziona că achiziţia maşinii x nu a fost un act singular, ci s-a integrat într-un proces de operaţionalizare a Diviziunii Protecţie Personal, ce a inclus şi alte achiziţii, iar valoarea maşinii nu este o dovadă că scopul achiziţiei nu s-a circumscris scopului utilizării fondurilor operative, respectiv realizarea securităţii naţionale.

În ceea ce priveşte alte împrejurări evidenţiate de parchet în motivele de apel pentru a argumenta susţinerea faptului că achiziţia autoturismului marca x a fost o cheltuială voluptuară, necircumscrisă activităţilor informativ-operative, împrejurări referitoare la succesiunea rapidă de la achiziţia conspirată a autoturismului la transferul de proprietate asupra către D.I.P.I. şi la relaţia de subordonare ierarhică în care se afla inculpatul B. faţă de inculpatul A., care a şi propus avansarea sa profesională, Înalta Curte - Completul de 5 judecători apreciază că sunt nerelevante pentru a stabili legalitatea achiziţiei autoturismului, fiind simple supoziţii ale acuzării, nesusţinute sub aspect probator.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în forma autoratului, în sarcina inculpatului A. şi în forma complicităţii, în sarcina inculpaţilor B. şi C., este legală şi temeinică soluţia primei instanţe de achitare a acestora în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

III.2. Referitor la critica Ministerului Public privind greşita achitare a inculpaţilor B., D. şi E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art. 307 din C. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători o consideră neîntemeiată.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului B. infracţiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 21 august - octombrie 2015, în calitate de chestor principal de poliţie, care îndeplinea funcţia de secretar de stat în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a schimbat destinaţia resurselor materiale alocate instituţiei publice pe care o conducea, respectiv a schimbat destinaţia autoturismului marca x, cu serie şasiu x, achiziţionat din fonduri operative în mod conspirat, pentru folosinţa personală şi exclusivă a ministrului de Interne în funcţie, A..

În sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut şi infracţiunea de deturnare de fonduri în formă continuată, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. (11 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 2014 - 2015, în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţi şi Protecţie Internă, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin aprobarea rapoartelor nr. x/2014, nr. x/2015, nr. x/2015, nr. x/2015, nr. x/2015, nr. x/2015, nr. x/2015, nr. x/2015, nr. x/2014, nr. x/2015 şi nr. x/2015, a schimbat destinaţia sumei de 238.173,47 RON, alocate instituţiei pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituţiei, care nu au fost circumscrise activităţilor, acţiunilor sau misiunilor cu caracter informativ-operativ (prezentată în situaţia de fapt, la pct. II.2.1 al rechizitoriului).

Tot sub aspectul săvârşirii infacţiunii de deturnare de fonduri, în formă continuată, în sarcina inculpatului D. s-a reţinut că, în perioada 2014 - 2015, în calitate de subsecretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin aprobarea rapoartelor nr. x/2014 şi nr. x/2015, a schimbat destinaţia sumei de 9.398 RON, alocate instituţiei pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituţiei, care nu au fost circumscrise activităţilor, acţiunilor sau misiunilor informativ-operative (prezentată în situaţia de fapt la pct. II.2.2 al rechizitoriului).

De asemenea, în sarcina inculpatului E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deturnare de fonduri, în formă continuată, s-a reţinut că, în luna decembrie 2014, în calitate de ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin aprobarea rapoartelor nr. x/2014, nr. x/2014 şi nr. x/2014, a schimbat destinaţia sumei de 4.955,51 RON, alocate instituţiei pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituţiei, care nu au fost circumscrise activităţilor, acţiunilor sau misiunilor informativ-operative (prezentată în situaţia de fapt la pct. II.2.3 al rechizitoriului).

În considerarea efectelor Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi, subsecvent, a interpretării obligatorii regăsite în Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se impune a fi făcută observaţia că în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, singurele termene care au disciplinat prescripţia au fost cele generale

Astfel, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen., este de 5 ani şi s-a împlinit după cum urmează:

- pentru infracţiunea de deturnare de fonduri, reţinută în sarcina inculpatul B., presupus că a fost comisă în perioada 21 august - octombrie 2015, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în luna octombrie 2020;

- pentru infracţiunea de deturnare de fonduri (în formă continuată), reţinută în sarcina inculpatul B., presupus că a fost comisă în perioada 2014 - 2015, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2020;

- pentru infracţiunea de deturnare de fonduri (în formă continuată), reţinută în sarcina inculpatul D., presupus că a fost comisă în perioada 2014 - 2015, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2020;

- pentru infracţiunea de deturnare de fonduri (în formă continuată), reţinută în sarcina inculpatul E., presupus că a fost comisă în luna decembrie 2014, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în decembrie 2019.

Deşi pentru infracţiunea de deturnare de fonduri a intervenit prescripţia răspunderii penale, în raport cu împrejurarea că la termenul din data de 16 ianuarie 2023 inculpaţii B., D. şi E. au solicitat continuarea procesului penal, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va proceda la analizarea acuzaţiilor şi a materialului probator administrat în cauză cu privire la această infracţiune.

Probele administrate în cauză au relevat faptul că bunurile achiziţionate în baza sumelor de bani pentru care s-au întocmit rapoartele au avut următoarele destinaţii: oferite cu ocazia diverselor activităţi comune, organizate din perspectiva colaborării ori cooperării pe domeniul ce interesează D.I.P.I., unor oficiali din cadrul S.R.I, S.I.E, D.G.I.A, S.T.S, S.P.P, Direcţia Naţională Anticorupţie, DIICOT, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ambasade, ataşaţi de interne, ofiţeri de legătură, precum şi unor beneficiari de informaţii, cum ar fi Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul sau oferite cu ocazia unor activităţi de natură informativ-operativă; o contribuţie a D.I.P.I. la un eveniment organizat de Comunitatea Naţională de Informaţii, inclusiv cu prilejul evaluării activităţii instituţiilor respective; au fost achiziţionate 3 steme cu logo D.I.P.I., 9 drapele, 3 portdrapele, 9 hampe; produse de consumaţie (apă, cafea, etc.) şi o coroană funerară de 300 de RON; produse consumate cu ocazia unor întâlniri de lucru ale structurilor operative ale D.I.P.I. cu parteneri interni şi externi, în legătură cu cooperări pe partea operativă; din partea D.I.P.I. s-a trimis coroana funerară cumpărată din fonduri operative, în situaţia în care un cadru M.A.I. a decedat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu; produse de consumaţie în cadrul unei activităţi de natură informativ-operativă, respectiv o întâlnire de lucru desfăşurată, în luna iulie 2015, la o locaţie de protocol a D.I.P.I. cu conducerea următoarelor structuri:

Preşedinţia României, conducerea M.A.I. şi D.I.P.I., conducerea S.R.I., S.I.E., D.G.I.A. şi Direcţia Naţională Anticorupţie; un eveniment festiv, la care au participat reprezentanţii următoarelor structuri: S.R.I., S.I.E., D.G.I.A., S.P.P., S.T.S., Direcţia Naţională Anticorupţie, D.I.I.C.O.T., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ataşaţilor de interne străini şi ofiţerii de legătură de la diverse ambasade; achiziţionarea unor insigne, medalii, agende, mape, pixuri personalizate cu însemnele D.I.P.I. care, în parte, au fost oferite reprezentanţilor structurilor cu care D.I.P.I. cooperează în activitatea informativ - operativă, iar o altă parte se află încă în posesia D.I.P.I. pentru a fi oferite la evenimente similare, către aceleaşi structuri cu care se cooperează; achiziţionarea a două plăcuţe de alamă inscripţionate, în contextul în care în data de 1.02.2015, D.I.P.I. aniversa 25 de ani de existenţă, plăcuţele de alamă, inscripţionate cu numele şi istoricul instituţiei, fiind montate în holul central al sediului D.I.P.I.; un ceas marca x a reprezentat un cadou pentru o persoană de sprijin pentru D.I.P.I., cu care un ofiţer s-a aflat în contact şi în trecut şi despre care cunoştea că are potenţialul de a sprijini informativ în planul informării generale şi a controlului informativ general în zona teritorială în care se află acesta; două coşuri de gunoi cu scrumieră de inox, două bucăţi cozoroc, două embleme pentru costum, C. pen. adnotat, Partea generală, C. pen. adnotat, Partea specială; o canapea şi două fotolii, pentru care a fost decontat şi transportul, bunuri care au fost folosite pentru dotarea sediului D.I.P.I.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că toate bunurile au fost achiziţionate şi oferite în considerarea interesului instituţional şi funcţional al D.I.P.I., şi al activităţii specifice acestei structuri.

Cu titlu preliminar, pentru analiza elementelor de tipicitate ale infracţiunii de deturnare de fonduri, se impune descrierea acesteia, conform normei de incriminare şi a jurisprudenţei relevante.

Astfel, potrivit art. 307 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de deturnare de fonduri constă în schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale. Infracţiunea de deturnare de fonduri este o infracţiune de pericol ce face parte din categoria "infracţiunilor de serviciu", în sens larg fiind un abuz în serviciu, ca faptă săvârşită de un subiect activ calificat, respectiv, un funcţionar care, potrivit competenţelor legale, poate dispune în legătură cu fondurile unităţii în care îşi desfăşoară activitatea de serviciu.

În ceea ce priveşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de deturnare de fonduri sunt relevante considerentele deciziei nr. 634/2019 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 307 din C. pen., în paragraful 20 al deciziei, menţionându-se că "infracţiunea de deturnare de fonduri poate fi considerată o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu", cu precizarea că existenţa infracţiunii nu este condiţionată de producerea unui rezultat, fiind o infracţiune de pericol. Tot în cuprinsul acestei decizii Curtea Constituţională a subliniat că "sumele de bani şi resursele materiale din fondul public, satisfăcând un interes general, trebuie folosite conform destinaţiei stabilite, cu respectarea întocmai a disciplinei bugetare. Subiectul activ nemijlocit, deşi nu este determinat printr-o anumită calitate, deturnarea de fonduri nu poate fi săvârşită în mod nemijlocit decât de funcţionarul public care administrează aceste fonduri şi resurse materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice şi care are obligaţia de a nu schimba destinaţia acestora şi de a cunoaşte atât prescripţiile legislaţiei primare - legi şi ordonanţe, cât şi conţinutul actelor de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară în această materie. Tocmai. din acest motiv, în cazul infracţiunii de deturnare de fonduri, sintagma "fără respectarea prevederilor legale" are în vedere o sferă normativă mai largă, aşadar, atât dispoziţiile legislative de nivel primar, cât şi cele de nivel secundar, prin aceasta nefiind încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5)."

În acest context, în prezenta cauză, Înalta Curte - Completul de 5 judecători va examina tipicitatea infracţiunii de deturnare de fonduri prin raportare la verificarea respectării procedurii de accesare a fondurilor bugetare şi legalitatea cheltuielilor efectuate conform destinaţiei legale a acestora, stabilite atât prin legislaţia primară (art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 şi art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2002, conform cărora cheltuielile operative sunt destinate realizării securităţii naţionale), cât şi prin hotărârile CSAT privind modul de aprobare, gestionare şi control al fondurilor operative, prin ordinele ministrului de interne şi dispoziţiile secretarului de stat din cadrul D.I.P.I., în care se detaliază normele din hotărârile CSAT.

Potrivit cadrului legal ce reglementează cheltuielile operative, se constată că acesta este unul vag, permisiv, putând fi introdusă în categoria cheltuielilor operative o gamă largă de cheltuieli ce pot fi interpretate şi apreciate, dar care trebuie subsumate destinaţiei stabilite prin Legea nr. 51/1991 şi Legea nr. 415/2002, aceea de realizare a securităţii naţionale.

În acest sens trebuie evidenţiat faptul că D.I.P.I. este o structură specializată a M.A.I., care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul M.A.I.

Activitatea D.I.P.I. este organizată şi coordonată de C.S.A.T., care aprobă cheltuielile operative, prin emiterea de acte administrative cu caracter clasificat (secrete de stat). În baza şi aplicarea hotărârii C.S.A.T., atât ministrul de interne, cât şi şeful D.I.P.I. (secretar de stat) emit ordine care sunt clasificate, fapt care explică regimul clasificat al majorităţii actelor adoptate de către D.I.P.I. (cu privire la acest domeniu).

Din anul 2011 până în data de 30 august 2015, procedura de accesare a fondurilor alocate D.I.P.I. a fost reglementată prin Normele privind constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuieli operative, aprobate prin O.M.A.I. nr. 0066/01.04.2011, emis în aplicarea Hotărârii C.S.A.T. nr. 0025/1992, iar din data de 31 august 2015, procedura de accesare a fondurilor alocate D.I.P.I. a fost reglementată prin Normele privind constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuieli operative, aprobate prin O.M.A.I. nr. 00103/31.08.2015, emis în aplicarea Hotărârii C.S.A.T. nr. 0061/22.07.014.

Aceste acte normative administrative reglementează cheltuielile operative ca fiind acele fonduri băneşti destinate realizării securităţii naţionale şi sunt emise în aplicarea art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991 şi art. 4 lit. f) pct. 24 din Legea nr. 415/2002.

Ordinele mai sus menţionate prevăd, în cadrul capitolului "Evidenţa operaţiunilor financiar-contabile", modalitatea de lucru în cazul întocmirii rapoartelor de cheltuieli operative, fiind astfel identificată următoarea procedură: solicitarea unei sume de către lucrătorul operativ, ordonanţarea la plată a sumei de către lucrătorul cu funcţie de conducere nominalizat de ordin, primirea sumei, atestarea cheltuirii ei, precum şi restituirea unor eventuale diferenţe de bani care nu au fost cheltuite.

Potrivit Normelor privind constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuieli operative, accesarea acestora se realiza prin întocmirea unui raport de către solicitant (grad, nume, prenume şi semnătură), prin care i se adresa ordonatorului de credite rugămintea de a aproba o sumă de bani (care trebuie menţionată în cifre şi litere), din fondul special pentru cheltuieli operative, indicând şi temeiul din actul administrativ intern (articolul şi litera din ordinul M.A.I.).

Rapoartele justificative sunt înscrisuri tipizate de o pagină, formatul fiind prevăzut în actele administrative emise de la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, completate ulterior olograf. Aceste tipizate (format de o pagină) au în antet structura D.I.P.I. solicitantă, sunt denumite "RAPORT", iar în partea dreaptă sus este prevăzută rezoluţia ordonatorului de credite pe fonduri operative, prin menţiunea "APROB". Raportul are rubrică pentru lucrarea care necesită acele cheltuieli operative (dosar/fişă sursă număr), precum şi pentru data solicitării. În finalul raportului sunt două fraze referitoare la faptul că solicitantul a primit suma de bani de la mandatarul unităţii, precum şi că, ulterior cheltuirii banilor, a certificat cu documente că suma de bani a fost cheltuită în scopul declarat şi, în eventualitatea în care nu a fost necesară întreaga sumă de bani primită, a restituit diferenţa.

Rapoartele reţinute în latura obiectivă a infracţiunilor de deturnare de fonduri pentru care au fost formulate acuzaţiile penale faţă de inculpaţii B., D. şi E. fac referire la cheltuieli operative efectuate în temeiul "alte cheltuieli care pot fi circumscrise activităţilor informativ-operative şi procesual penale" [art. 3 alin. (1) lit. t) din O.M.A.I. nr. 00103/31.08.2015], "alte cheltuieli care se circumscriu activităţilor informativ-operative" [art. 2 alin. (1) lit. h) din O.M.A.I. nr. 0066/2011] şi "cheltuieli de protocol în cadrul unor acţiuni de natură informativ-operativă" [art. 3 alin. (1) lit. c) din O.M.A.I. nr. 00103/31.08.2015 şi art. 2 alin. (1) lit. c) din O.M.A.I. nr. 0066/2011].

Analizând bugetul de cheltuieli al D.I.P.I., se observă că, distinct de cheltuielile de protocol din cadrul unor acţiuni de natură informativ-operativă, sunt prevăzute cheltuielile de protocol la alineatul bugetar 20.30.02. - "Protocol şi reprezentare", iar cheltuielile pentru publicitate sunt prevăzute la alineatul bugetar 20.30.01. - "Reclamă şi Publicitate".

Cheltuielile pentru fonduri operative sunt prevăzute la alineatul bugetar 20.30.30 - "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii" şi în cadrul acestora intră şi "cheltuielile de protocol în cadrul unor acţiuni de natură infomativ-operativă" ori "alte acţiuni care se pot circumscrie activităţilor informativ-operative".

Pentru a reliefa modalitatea de constituire şi utilizare a creditului bugetar alocat D.I.P.I. pentru fonduri acoperite, este necesar a trece în revistă legislaţia care reglementează constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuieli operative atât din perspectiva disciplinei financiare, cât şi din perspectiva stabilirii categoriilor de cheltuieli care se pot efectua din fonduri acoperite.

Legislaţia primară face referire la cheltuielile operative destinate realizării securităţii naţionale (art. 7 lit. f) din Legea nr. 51/1991) şi stabileşte ce tipuri de acţiuni constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României (art. 3 din Legea nr. 51/1991). Din perspectiva procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice pentru cheltuielile operative, precum şi a responsabilităţilor instituţiilor publice implicate în procesul bugetar, legislaţia primară stabileşte cadrul general şi principiile care guvernează executarea bugetului alocat instituţiilor şi autorităţilor publice pentru cheltuieli destinate realizării securităţii naţionale (Legea nr. 500/2002, Legea nr. 415/2002).

În legislaţia secundară, constituită din acte normative administrative emise în cadrul M.F.P., M.A.I. şi D.I.P.I., în ceea ce priveşte clasificaţia bugetară şi procedura de accesare a fondurilor operative este reglementată astfel:

Prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1954 din 16 decembrie 2005, în cadrul clasificaţiei economice a cheltuielilor din bugetul de stat, este prevăzut la Titlul II "Bunuri şi servicii", articolul bugetar 20.30 "Alte cheltuieli", cu alineatele bugetare 20.30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii".

La nivelul Ministerului Afacerilor Interne au fost emise acte administrative privind clasificaţia cheltuielilor bugetare, respectiv Dispoziţiile Secretarului General nr. 2343/26.08.2011, nr. 5585/01.04.2015 şi nr. 5716/04.12.2015, în care, la Anexa nr. 4, privind Îndrumarul de încadrare a cheltuielilor bugetare pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice pentru unităţile M.A.I., s-a prevăzut semnificaţia alineatului bugetar 20.30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", cu menţiunea că acestea cuprind şi "alte cheltuieli autorizate în mod special prin dispoziţii legale speciale şi care nu se încadrează la celelalte articole şi alineate bugetare".

La acestea, se adaugă Dispoziţia nr. 0032/15.12.2015 a secretarului de stat D.I.P.L, Instrucţiunile viceprim-ministrului pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne nr. 00171/26.11.2014 şi ordinul nr. 005/26.01.2015, Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea C.S.A.T. şi Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Procedura de accesare a fondurilor operative este reglementată prin mai multe norme, printre care:

- Norme privind constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuieli operative utilizate de structurile M.A.I. aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne nr. 00103/31.08.2015:

c. cheltuieli de protocol în cazul unor acţiuni de natură informativ-operativă;

t. alte cheltuieli care pot fi circumscrise activităţilor informaţiv-operative şi procesual penale.

- Anexa nr. 5 la H.C.S.A.T. nr. 0061 din 02.07.2014

c. cheltuieli de protocol în cazul unor acţiuni de natură informativ-operativă;

p. alte cheltuieli;

- Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 0066/01.04.2014 - Anexa - Norme privind constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuieli operative:

c. cheltuieli de protocol.

h. alte cheltuieli care se circumscriu acţiunilor informativ-operative.

- Ordinul 0012/22.01.2016 al ministrului afacerilor interne: pentru modificarea şi completarea Normelor privind constituirea, folosirea, evidenţa şi controlul fondurilor pentru cheltuieli operative utilizate de structurile M.A.I. aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne nr. 00103/31.08.2015:

- art. 25 se modifică după cum urmează:

- alin. (3) - în evidenţele prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se înregistrează:

b) bunurile care fac obiectul recompensării . . . . . . . . . .;

c) obiectele oferite cadou în cadrul activităţilor de protocol.

- Hotărârea C.S.A.T. nr. 0061 din 02.07.2014 - art. 4 şi 5.

C.S.A.T. poate hotărî efectuarea de controale asupra modului de cheltuire a fondurilor operative cu experţi din cadrul fiecărei instituţii, iar abaterile constatate de comisiile de control prevăzute la art. 5 sau de organele proprii de control intern privind utilizarea fondurilor pentru cheltuieli operative vor fi aduse la cunoştinţa ordonatorului de credite/delegat, făcându-se propuneri corespunzătoare.

În ceea ce priveşte normele de reglementare primară, în care sunt stabilite principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar, se observă că acestea sunt cuprinse în principal în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

În art. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, sunt prevăzute toate definiţiile necesare pentru înţelegerea şi aplicarea acesteia, mecanismele financiare specifice, inclusiv mecanismul rectificării bugetare, calitatea de ordonator de credite, categoriile de ordonatori de credite şi atribuţiile acestora, mecanismul controlului financiar preventiv, stabileşte că creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol, cum şi cine are competenţa virării de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, etc.

Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, sub forma creditelor de angajament şi creditelor bugetare, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor din bugete se face numai în limita creditelor de angajament şi în scopurile pentru care au fost aprobate.

Totodată, conform art. 4 alin. (4) din acelaşi act normativ, angajarea cheltuielilor peste creditele de angajament şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.

În art. 20 din Legea nr. 500/2002 sunt individualizate categoriile de ordonatori de credite, după cum urmează: ordonatori principali, ordonatori secundari şi ordonatori terţiar, iar la alin. (3) este menţionat că persoanele care conduc instituţiile publice cu personalitate juridică din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.

Totodată, alin. (4) prevede că ordonatorii de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarului general sau altor persoane împuternicite în acest scop, cu excepţia conducătorului compartimentului financiar-contabil. Prin actul de delegare, ordonatorii de credite vor preciza competenţele delegate şi condiţiile delegării acestora.

Se poate observa că delegarea trebuie să fie expresă, conţinând persoana delegată, limitele competenţelor delegate şi condiţiile în care se face.

De asemenea, la art. 21 alin. (4) se stabileşte rolul ordonatorilor terţiari de credite care pot angaja cheltuieli (fază în procesul execuţiei bugetare - activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin buget) în limita creditelor de angajament repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, cheltuielile sunt structurate pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole şi alineate, iar în alin. (3) se menţionează că acele cheltuieli prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată.

În cadrul aceleiaşi legi, la art. 47 sunt menţionate principiile în execuţia bugetară, iar la alin. (8) se stabileşte că "Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, care nu contravin dispoziţiilor prezentului articol sau legii bugetare anuale, sunt în competenţa fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se pot efectua în limita a 20% cumulat la nivelul unui an din prevederile capitolului bugetar, aprobate prin legea bugetară anuală la nivelul ordonatorului principal de credite, cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor".

De asemenea, potrivit art. 71 din Legea nr. 500/2002, nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) constituie infracţiune, în timp ce, potrivit art. 72 din aceeaşi lege, se prevede că toate celelalte încălcări ale legii intră în domeniul contravenţional.

Analizînd faptele reţinute în sarcina inculpaţilor B., D. şi E. din perspectiva elementelor de tipicitate ale infracţiunii de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen., prin raportare la legislaţia care reglementează constituirea şi utilizarea cheltuielilor operative destinate realizării securităţii/siguranţei naţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine următoarele:

III.2.a. Referitor la infracţiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului B., constând în aceea că, în perioada 21 august - octombrie 2015, în calitate de chestor de poliţie, secretar de stat în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a schimbat destinaţia resurselor materiale alocate instituţiei publice pe care o conducea, respectiv a autoturismului marca x, cu serie şasiu x, achiziţionat din fonduri operative în mod conspirat, pentru folosinţa personală şi exclusivă a ministrului de interne în funcţie, A., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că din probele administrate în cauză nu rezultă că fapta descrisă se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de deturnare de fonduri, în raport cu împrejurarea că achiziţionarea acestui autoturism a fost justificată obiectiv de necesitatea operaţionalizării structurii D.P.P. din cadrul D.I.P.I., structură înfiinţată încă din anul 2014.

Potrivit art. 307 alin. (1) din C. pen., schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale constituie infracţiunea de deturnare de fonduri. Astfel, elementul material al acestei infracţiuni constă în schimbarea destinaţiei fondurilor alocate unei autorităţi sau instituţii publice, realizată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În rechizitoriu s-a susţinut că inculpatul B. a schimbat destinaţia legală a autoturismului marca x, achiziţionat din fonduri operative în mod conspirat, pentru folosinţa personală şi exclusivă a ministrului de interne în funcţie, A.. În acest sens, se arată că, din dispoziţia inculpatului B., secretar de stat al D.I.P.I., autoturismul a fost folosit în perioada de referinţă numai pentru transportul ministrului afacerilor interne, deşi activitatea fizică de protecţie nu intră în obiectul de activitate al D.I.P.I.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că achiziţionarea autoturismului pentru operaţionalizarea structurii Diviziunea Protecţie Personal din cadrul D.I.P.I. a fost justificată în mod obiectiv prin nota-raport nr. x/06.05.2014, O.M.A.I. 0146 din 23.09.2014, O.M.A.I. nr. S/29 din 15.04.2015, O.M.A.I. nr. S/44/2015 din 7.05.2015, scopul fiind acela de a asigura protecţia demnitarilor din cadrul D.I.P.I.. Astfel, folosirea autoturismului pentru deplasări ale ministrului de interne de la data achiziţionării autoturismului în scopul de a asigura protecţia fizică şi informativă a acestui demnitar din cadrul M.A.I. de către Diviziunea Protecţie Personal, se circumscrie scopului pentru care a fost achiziţionat autoturismul, prevăzut în art. 1 şi art. 2 din O.M.A.I. nr. S/44/2015. Spre deosebire de opinia exprimată de parchet, în sensul că S.P.P. era singura structură care avea dreptul şi obligaţia asigurării protecţiei demnitarilor (în sensul larg al noţiunii de "protecţie"), instanţa constată că structurile specializate ale M.A.I. au asigurat anterior protecţie anumitor demnitari (cu titlu de exemplu: O.M.A.I. nr. S/12 din 12.01.2012, O.M.A.I. nr. S/9 din 24.01.2014).

În contextul în care instanţa a reţinut în prezenta decizie că achiziţionarea din fonduri operative a unui autoturism conspirat ce urma a fi utilizat în activitatea D.I.P.I. de către Diviziunea Protecţie Personal pentru protecţia demnitarilor din cadrul M.A.I. nu excedează destinaţiei utilizării fondurilor operative, acela de realizare a securităţii naţionale, este evident faptul că utilizarea autoturismului pentru deplasările ministrului de interne se circumscrie, în esenţă, aceluiaşi scop de realizarea a securităţii naţionale de către D.I.P.I., conform obiectului său de activitate reglementat în art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007. La acel moment, prin acte administrative emise la nivelul M.A.I., menţionate anterior, a fost înfiinţată în cadrul D.I.P.I. o structură nouă, Diviziunea Protecţie Personal, cu scopul legal şi declarat de asigurare a protecţiei personalului M.A.I. de către această structură, astfel că este neîntemeiată susţinerea acuzării în sensul că activitatea de protecţie fizică a persoanelor nu intra în obiectul de activitate al D.I.P.I.. Totodată, conform art. 66 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi persoanelor, precum şi a transporturilor cu caracter special aparţinând structurilor şi instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale se asigură în conformitate cu reglementările stabilite în cadrul acestora, astfel că nu se poate exclude "de plano" asigurarea protecţiei persoanelor din cadrul M.A.I. în conformitate cu reglementări elaborate în cadrul acestuia.

Aşa cum s-a menţionat în cadrul analizării infracţiunii de abuz în serviciu, achiziţionarea autoturismului marca x, cu serie şasiu x s-a realizat în vederea demersurilor de operaţionalizare şi dotare materială a structurii D.P.P., nicidecum ca urmare a unei înţelegeri anterioare între inculpaţii A. şi B..

Referitor la afirmaţiile martorilor cu identitate protejată, potrivit cărora între inculpaţii A. şi B. a existat o înţelegere prealabilă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că reprezintă doar punctele de vedere ale acestora, în condiţiile în care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, iar înregistrarea ambientală efectuată de unul dintre martorii cu identitate protejată/colaborator cu identitate protejată nu este aptă să probeze în mod rezonabil o eventuală înţelegere prealabilă, cu atât mai mult cu cât discuţia a fost orientată de către martor în acest sens.

De altfel, din declaraţiile celor doi ofiţeri implicaţi în analiza datelor referitoare la autoturismele care corespundeau scopului D.P.P., rezultă că inculpaţii A. şi B. nu s-au implicat în stabilirea tipului/mărcii autoturismului, a caracteristicilor şi dotărilor acestuia.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte-Completul de 5 Judecători constată că fapta reţinută în rechizitoriu în sarcina inculpatului B., constând în aceea că a dispus după data achiziţionării autoturismului x folosirea acestuia pentru deplasări ale ministrului de interne efectuate de către Diviziunea Protecţie Personal din cadrul D.I.P.I., nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen., nefiind dovedită existenţa elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni, respectiv schimbarea destinaţiei autoturismului, fără respectarea dispoziţiilor legale, în raport cu scopul legal pentru care a fost achiziţionat şi, pe cale de consecinţă, constată că este legală şi temeinică soluţia primei instanţe de achitare a inculpatului pentru această infracţiune, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

III.2.b. În ceea ce priveşte infracţiunile de deturnare de fonduri, în formă continuată, reţinute în sarcina inculpaţilor B., D. şi E., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în raport cu împrejurarea că, inculpaţii nu au contestat situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, constată că principalele mijloace de probă sunt înscrisurile întocmite ori rezoluţionate de către inculpaţi.

Potrivit bugetului iniţial prevăzut pentru D.I.P.I. în anul 2015, suma totală alocată a fost de 3.333.000 RON la alineatul bugetar 20.30.30 - "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii, de 1.000 RON la alineatul bugetar 20.30.01 - reclamă şi publicitate, de 4.797.000 RON la alineatul bugetar 10.02.03 - uniforme şi echipament obligatoriu şi de 151.000 RON la alineatul bugetar 20.05.30 - alte obiecte ele inventar. Ulterior, prin modificări repetate şi prin rectificări bugetare, bugetul anual al D.I.P.I, la alineatul bugetar 20.30.30 - Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii" - a fost majorat la 10.052.000 iei, - Reclamă şi Publicitate a fost majorat la 2.000 RON, la alineatul bugetar 10.02.03 - Uniforme şi echipament obligatoriu a fost majorat la 5.689.000 RON, la alineatul bugetar 20.05.30 - Alte obiecte de inventar a fost majorat la 1.043.000 RON, iar pentru alineatul bugetar 20.30.02 - Protocol şi reprezentare a fost alocat un buget de 3.000 RON.

Cu privire la conţinutul infracţiunii de deturnare de fonduri, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că, în cauză, obiectul material îl constituie banii alocaţi pentru fondurile operative şi latura obiectivă constă în săvârşirea unei acţiuni de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor băneşti, care au fost folosite în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituţiei, iar nu în scopul desfăşurării "acţiunilor de natură informativ-operativă", în vederea realizării securităţii naţionale.

În legătură cu subiectul activ al infracţiunii, se reţine că în varianta prevăzută la alin. (1) acesta este calificat, întrucât deturnarea de fonduri alocate instituţiei publice nu poate fi realizată decât de funcţionarul care administrează aceşti bani şi care are obligaţia de a nu le schimba destinaţia.

Inculpatul B. are gradul de chestor principal şi a îndeplinit funcţia de secretar de stat şi şef al D.I.P.I., din cadrul M.A.I., fiind ordonator terţiar de credite în cadrul acestei instituţii.

Inculpatul D. are gradul de chestor principal şi a îndeplinit funcţia de subsecretar de stat în cadrul D.I.P.I., funcţie în virtutea căreia a coordonat activitatea mai multor direcţii şi diviziuni din cadrul acestei instituţii (ex: Direcţia Generală de Protecţie Internă a Diviziunii Tehnice, Diviziunea Administrativă şi Diviziunea de Supraveghere Operativă şi Investigaţii).

Inculpatul E. are gradul de comisar-şef şi a îndeplinit funcţia de şef al Diviziunii Administrative din D.I.P.I.

În ceea ce priveşte atribuţiile funcţionarilor publici care administrează fondurile băneşti alocate M.A.I. şi D.I.P.I., Înalta Curte-Completul de 5 Judecători reţine ca fiind relevante următoarele dispoziţii din Legea nr. 500/2002.

Potrivit prevederilor art. 47 din Legii nr. 500/2002, rezultă că în cadrul execuţiei bugetare creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol, iar virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, care nu contravin dispoziţiilor prezentului articol sau legii bugetare anuale, sunt în competenţa fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se pot efectua în limita a 20% cumulat la nivelul unui an din prevederile capitolului bugetar, aprobate prin legea bugetară anuală la nivelul ordonatorului principal de credite, cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor.

Conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 500/2002, ordonatorii terţiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

Totodată, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale. Alineatul (2) din acelaşi act normativ stabileşte că ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de "angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare repartizate şi aprobate potrivit prevederilor art. 2".

Prin urmare, legea finanţelor publice stabileşte foarte clar competenţele şi responsabilităţile fiecărei categorii de ordonator de credite. Conform acestor competenţe legale, numai ordonatorii principali de credite pot dispune "virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare", pentru " bugetele instituţiilor subordonate", "cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor", având, desigur, competenţe şi în ceea ce priveşte angajarea cheltuielilior şi utilizarea creditelor bugetare.

Spre deosebire de ordonatorii principali de credite, conform dispoziţiilor legale menţionate, ordonatorii terţiari de credite au competenţe numai în ceea ce priveşte angajarea cheltuielilor şi utilizarea creditelor bugetare în limita creditelor de angajament, "numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale".

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu poate fi reţinută apărarea inculpaţilor în sensul că în interiorul articolului bugetar se pot utiliza fonduri alocate unui alineat bugetar pentru cheltuieli aferente altor alineate, întrucât utilizarea creditelor bugetare de la alte alineate este posibilă numai în urma virării acestora de la un alineat la altul în cadrul aceluiaşi articol bugetar, dispoziţia de virare fiind în competenţa exclusivă a ordonatorului principal de credite, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Cu privire la infracţiunea de deturnare de fonduri din prezenta cauză, subiect activ poate fi orice persoană din cadrul D.I.P.I., funcţionar public, care are atribuţii în ceea ce priveşte angajarea cheltuielilor şi utilizarea creditelor bugetare: conducătorul D.I.P.I., în calitate de ordonator terţiar de credite, dar şi persoanele menţionate în ordinele M.A.I. nr. 0066/2011 şi nr. 00103/2015, respectiv directori generali, şefi de diviziuni şi sectoare, care au atribuţii privind aprobarea plăţilor din fondurile pentru cheltuieli operative, în funcţie de valoare şi care erau astfel delegaţi să îndeplinească funcţia de ordonator terţiar de credite. În acest sens este relevant art. 52 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, potrivit căruia operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice. Sub aspectul efectuării cheltuielilor din fondurile operative, relevanţă prezintă şi dispoziţiile art. 52 alin. (4) din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora plata cheltuielilor se efectuează de conducătorul compartimentului financiar-contabil/persoana responsabilă cu efectuarea plăţii în baza ordonanţării acestora, în limita creditelor bugetare aprobate şi a fondurilor disponibile cu această destinaţie.

Din probele administrate în cauză, constând în înscrisuri (acte administrative emise de M.A.I. şi D.I.P.I. şi rapoarte întocmite de ofiţeri din cadrul D.I.P.I.), rezultă că inculpaţii B., D. şi E. au îndeplinit la data săvârşirii faptelor penale descrise în actul de sesizare, calitatea de ordonator terţiar de credite.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii de deturnare de fonduri în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în urma analizării ansamblului probator administrat în cauză, constată că, în calitate de ordonatori terţiari de credite în cadrul D.I.P.I., inculpaţii B., D. şi E. au aprobat la plată sume de bani din fondurile operative, înscrise în Capitolul 61.10 - "Ordine publică şi siguranţă naţională", subcapitolul 61.10.50-"Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale", Titlul II - "Bunuri şi servicii" - cod 20, articolul bugetar 20.30 - "Alte cheltuieli", alineatul bugetar 20.30.30 - "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", indicând temeiul din actul administrativ intern cu privire la destinaţia sumelor de bani aprobate la plată. În acest sens au fost menţionate în rapoarte drept temeiuri ale efectuării cheltuielilor operative dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. t) din O.M.A.I. nr. 00103/31.08.2015: "alte cheltuieli care pot fi circumscrise activităţilor informativ-operative şi procesual penale", art. 2 alin. (1) lit. h) din O.M.A.I. nr. 0066/2011:" alte cheltuieli care se circumscriu activităţilor informativ- operative" şi art. 3 alin. (1) lit. c) din O.M.A.I. nr. 00103/31.08.2015 şi art. 2 alin. (1) lit. c) din O.M.A.I. nr. 0066/2011:"cheltuieli de protocol în cadrul unor acţiuni de natură informativ-operativă".

Din documentele justificative aflate la dosar rezultă că fondurile operative au fost cheltuite exact din articolul şi alineatul bugetar la care au fost alocate, neexistând o dispoziţie de transfer a unei cote din respectivele fonduri la alte clasificaţii bugetare şi nefăcându-se dovada că au fost redirecţionate la alte clasificaţii bugetare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 500/2002.

Cum fondurile operative au fost incluse în articolul bugetar 20.30. "Alte cheltuieli", la alin. (20).30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", iar achiziţiile efectuate din acest credit bugetar au fost aprobate de către inculpaţi pentru realizarea unor activităţi sau acţiuni apreciate ca fiind de natură informativ-operativă, nu se poate afirma că au fost mutaţi bani de la un alineat bugetar către un alt alineat bugetar, în cadrul articolului bugetar 20.30. Practic, inculpaţii au aprobat cheltuirea unor sume de bani din fonduri operative pentru achiziţionarea unor bunuri utilizate în desfăşurarea unor activităţi instituţionale pe care aceştia le-au apreciat ca fiind actiuni de natură informativ-operativă, iar nu activităţi de protocol şi reprezentare instituţională ori în scop decorativ sau pentru înzestarea instituţiei, aşa cum au fost apreciate de către parchet în actul de sesizare.

De altfel, în rechizitoriu s-a reţinut, referitor la latura obiectivă a infracţiunii de deturnare, că schimbarea destinaţiei sumelor de bani alocate pentru fondurile operative s-a realizat prin aprobarea rapoartelor, în care, deşi s-au menţionat ca temeiuri cheltuieli circumscrise activităţilor, acţiunilor sau misiunilor informativ-operative, sumele au fost destinate efectuării unor cheltuieli de protocol sau înzestrării instituţiei. Prin urmare, obiectul acuzaţiei îl constituie aprobarea utilizării fondurilor operative în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, iar nu virarea unor sume de bani dintr-un alineat bugetar în altul, în cadrul aceluiaşi articol bugetar.

Probatoriul administrat în cauză relevă faptul că inculpaţii au aprobat efectuarea mai multor cheltuieli din fondurile operative incluse în alineatul bugetar 20.30.30 "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", din articolul bugetar 20.30."Alte cheltuieli", cuprinse în bugetul D.I.P.I., pentru achiziţionarea unor bunuri care au fost utilizate în cadrul unor activităţi ale instituţiei, apreciate de inculpaţi, dar şi de alţi angajaţi ai instituţiei care au avut cunoştinţă de efectuarea acestor cheltuieli, ca fiind activităţi de natură informativ-operativă, după cum urmează:

1.1. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 6.258,37 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/23.12.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv patru facturi fiscale emise în datele de 07.12.2015 şi 18.12.2015, de complexele comerciale Q. şi R. au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: 78 de coşuri de cadouri, 4 sticle vin, 65 de sacoşe, 1 sacoşă banană Moş Crăciun şi o sacoşă tip R..

Suma de 6.258,37 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 6.258,37 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 6.258,37 RON, aprobată prin raportul nr. x/2015, au reprezentat cheltuieli de protocol în cadrul unor activităţi de natură informativ-operativă, fiind oferite reprezentanţilor structurilor cu care D.I.P.I. cooperează în activităţile informativ-operative, cum ar fi S.R.I, S.I.E, D.G.I.A, S.T.S, S.P.P, Direcţia Naţională Anticorupţie, DIICOT, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Ambasade, ataşaţi de interne, ofiţeri de legătură, precum şi beneficiari de informaţii, cum ar fi Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul.

1.2. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 6.907,88 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/23.12.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentului justificativ ataşat raportului antemenţionat, respectiv factura fiscală nr. x/14.12.2015, emisă de S.C. S. S.R.L., au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: 40 bucăţi "T.", 18 bucăţi "U.", 60 bucăţi "V.".

Suma de 6.907,88 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 6.907,88 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 6.907,88 RON, aprobată prin raportul nr. x/2015, au reprezentat cheltuieli de protocol în cadrul unor activităţi de natură informativ-operativă, fiind oferite reprezentanţilor structurilor cu care D.I.P.I. cooperează în activităţile informativ-operative, respectiv S.R.I, S.I.E, D.G.I.A, S.T.S, S.P.P, Direcţia Naţională Anticorupţie, DIICOT, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Ambasade, ataşaţi de interne, ofiţeri de legătură, precum şi beneficiari de informaţii, cum ar fi Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul.

1.3. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 8.686,34 RON, ("cheltuieli de protocol în cadrul unor acţiuni de natură informativ-operativă") prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/23.12.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv bon fiscal emis de W. la 17.12.2015, în valoare de 2.084,30 RON, bon fiscal emis de W., în valoare de 708,06 RON, bon fiscal emis de X. la 17.12.2015, în valoare de 282,06 RON, bon fiscal emis de Y. S.R.L. la 15.12.2015, în valoare de 130 RON, bon fiscal emis de X. la 17.12.2015, în valoare de 223,56 RON, bon fiscal emis de X. la 14.12.2015, în valoare de 70,23 RON, bon fiscal emis de X. la 17.12.2015, în valoare de 168,73 RON, factură fiscală şi bon fiscal emise de Z. S.R.L. la 10.12.2015, în valoare de 3.048 RON, bon fiscal emis de X. la 04.11.2015, în valoare de 22,01lei, bon fiscal emis de AA. la 16.12.2015, în valoare de 105,39 RON, bon fiscal emis de X. la 16.12.2015, în valoare de 48,39 RON, factură fiscală emisă de Z. S.R.L. la 10.12.2015, în valoare de 1.621 RON, factură fiscală emisă de Q., în valoare de 19,60 RON, au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. 190 de sticle de băuturi alcoolice (vin spumos, vin, whisky, palincă), 118 băuturi răcoritoare, zeci de pachete de cafea, zahăr, ţigări, felicitări, sacoşe, hârtie şi decoraţiuni, dulciuri, brad tăiat şi ambalat, farfurii şi pahare din plastic, şerveţele, bomboane de pom, carioci.

Suma de 8.756,40 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 8.756,40 RON", urmată de semnătură), din care a restituit 70,06 RON, astfel încât a certificat cheltuirea sumei de 8.686,34 RON.

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 8.756,40 RON, aprobată prin raportul nr. x/2015, au reprezentat cheltuieli de protocol în cadrul unor activităţi de natură informativ-operativă, fiind oferite reprezentanţilor structurilor cu care D.I.P.I. cooperează în activităţile informativ-operative, cum ar fi S.R.I, S.I.E, D.G.I.A, S.T.S, S.P.P, Direcţia Naţională Anticorupţie, DIICOT, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Ambasade, ataşaţi de interne, ofiţeri de legătură, precum şi beneficiari de informaţii, cum ar fi Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul.

1.4. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 7.192 RON ("cheltuieli de protocol în cadrul unor acţiuni de natură informativ-operativă") prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/04.12.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv nota de plată şi bonul fiscal emis la 04.12.2015, de Direcţia Generală Logistică (restaurantul BB. al M.A.I.), au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. cu mai multe produse.

Suma de 7.192 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 7.192 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 7.192 RON, aprobată prin raportul nr. x/2015, au reprezentat cheltuieli de protocol în cadrul unor activităţi de natură informativ-operativă. Aceste bunuri au constituit o contribuţie a D.I.P.I. la un eveniment organizat de Comunitatea Naţională de Informaţii, respectiv o masă festivă, cu prilejul evaluării activităţii instituţiilor respective.

1.5. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 2.100 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/23.12.2014, întocmit de CC..

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv facturile fiscale cu seriile DECO nr. x/19.12.2014, DECO nr. x/16.12.2014 ŞI DECO nr. x/19.12.2014, emise de S.C. DD. S.A., au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: 3 steme cu logo D.I.P.I., 9 drapele, 3 portdrapele, 9 hampe.

Suma de 2.100 RON a fost ridicată de CC. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 2.100 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 2.100 RON, aprobată prin raportul nr. x/2014 au reprezentat steaguri şi steme cu însemnele D.I.P.I., care au fost folosite pentru dotarea unui singur spaţiu operativ al D.I.P.I., unde au loc întâlniri şi activităţi informativ-operative cu parteneri interni şi externi, inclusiv cu ofiţerii de legătură străini şi ataşaţii de interne. Întâlnirile operative au loc cu ataşaţii de interne ai statelor străine precum şi cu reprezentanţii altor instituţii din România. Aceste steaguri şi steme se află în continuare în spaţiul D.I.P.I.

1.6. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 468,98 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/28.01.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv bonuri fiscale şi factura fiscală cu seria x nr. x/28.01.2015, emisă de EE., au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. bunuri decorative (20 rame foto, carton ş.a.).

Suma de 468,98 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 468,98 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 468,98 RON, aprobată prin raportul nr. x/2015, au fost oferite participanţilor la un eveniment festiv, respectiv reprezentanţilor următoarelor structuri: S.R.I., S.I.E., D.G.I.A., S.P.P., S.T.S., Direcţia Naţională Anticorupţie, D.I.I.C.O.T., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ataşaţilor de interne străini şi ofiţerii de legătură de la diverse ambasade.

1.7. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 1.545,32 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/19.10.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv bonul fiscal în valoare de 25,92 RON, emis la 02.09.2015 de X., bonul fiscal în valoare de 140 RON, emis la 20.08.2015 de FF. S.R.L., bonul fiscal în valoare de 40 RON, emis la 25.09.2015 de GG. S.R.L., bonul fiscal în valoare de 200 RON, emis la 20.08.2015 de HH. S.R.L., factura fiscală seria x 1545/19.08.2015 şi bonul fiscal aferent, în valoare de 810 RON, emise de Z. S.R.L., factura fiscală în valoare de 29,40lei, emisă de Q. la 10.09.2015, chitanţa fiscală în valoare de 300 RON, emisă de II. S.R.L., au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: rame, umbrelă, coroană funerară, 1 bax de whisky, cafea, apă, zahăr.

Suma de 1.545,32 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 1.545,32 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 1.545,32 RON, aprobată prin raportul nr. x/2015 au reprezentat produse de consumaţie (apă, cafea, etc.) şi o coroană funerară de 300 de RON. Produsele au fost consumate cu ocazia unor întâlniri de lucru ale structurilor operative ale D.I.P.I. cu parteneri interni şi externi, în legătură cu cooperări pe partea operativă. În împrejurările în care un cadru M.A.I. a decedat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, din partea D.I.P.I. s-a trimis coroana funerară cumpărată din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30.

1.8. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 12.474,40 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/11.12.2014, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv facturile fiscale seriile CMB 20141177/09.12.2014, CMB 20141185/10.12.2014 şi CMB 20141158/05.12.2014, precum şi chitanţele fiscale aferente, au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: 20 embleme de merit, 20 embleme de onoare, 20 plachete personalizate şi 20 de cutii stemă.

Suma de 12.474,40 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 12.474,40 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 12.474,40 RON, aprobată prin raportul nr. x/2014, au reprezentat plachete, medalii, embleme cu însemnele D.I.P.I., care au fost utilizate în cadrul unei activităţi la care au fost prezenţi reprezentanţii şi conducerea unor structuri cu care D.I.P.I. cooperează în activitatea informativ-operativă. În cadrul acestei activităţi s-a făcut, printre altele, evaluarea activităţilor derulate în comun, a rezultatelor obţinute, bunelor practici în materie şi proiecţia activităţii de conlucrare în viitor. Bunurile cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. au fost oferite reprezentanţilor următoarelor structuri: S.R.I., S.I.E., D.G.I.A., S.P.P., S.T.S., Direcţia Naţională Anticorupţie, D.I.I.C.O.T., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ataşaţilor de interne străini şi ofiţerii de legătură de la diverse ambasade.

1.9. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 2.000 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/06.05.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv bonurile fiscale în valoare de 869,86 RON, 355,65 RON, 456 RON, 59,16 RON, 49,69 RON şi, respectiv, 80,63 RON, emise în perioada 06-08.05.2015, au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: băuturi alcoolice (vin, whisky, palincă, coniac, votcă, lichior), băuturi răcoritoare, cafea, zahăr.

Suma de 2.000 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 2.000 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 2.000 RON, arobată prin raportul nr. x/2015, au reprezentat produse de consumaţie, produse care au fost consumate în cadrul unei activităţi de natură informativ-operativă, respectiv o întâlnire de lucru desfăşurată, în luna iulie 2015, la o locaţie de protocol a D.I.P.I. cu conducerea următoarelor structuri: Preşedintele României, conducerea M.A.I. şi D.I.P.I., conducerea S.R.I., S.I.E., D.G.I.A. şi Direcţia Naţională Anticorupţie. Au fost analizate teme de securitate naţională în cadrul acestei activităţi. O parte din produsele cumpărate pe baza raportului ultim menţionat au fost consumate în cadrul altei întâlniri care a avut loc tot în luna iulie cu conducerea S.R.I., când au fost analizate Mai mare activităţi în care cele două instituţii au conlucrat.

1.10. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 1.302,59 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/28.01.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv bonurile fiscale în valoare de 1.283,69 RON şi, respectiv, 18,9 RON, emise la 26.01.2015, au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: 3 sticle de whisky, pungi.

Suma de 1.302,59 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 1.302,59 RON", urmată de semnătură).

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 1.302,59 RON, aprobată prin raportul nr. x/2015, au reprezentat produse de consumaţie cumpărate în aceleaşi împrejurări în care s-a întocmit şi raportul nr. x/28.01.2015, adică pentru un eveniment festiv, la care au participat reprezentanţii următoarelor structuri: S.R.I., S.I.E., D.G.I.A., S.P.P., S.T.S., Direcţia Naţională Anticorupţie, D.I.I.C.O.T., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ataşaţilor de interne străini şi ofiţerii de legătură de la diverse ambasade.

1.11. Inculpatul B., în calitate de secretar de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 189.366,60 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/23.12.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv comanda comercială şi facturile fiscale aferente, nr. x/07.12.2015 (40.612,48 RON), nr. x/26.11.2015 (33.326,24 RON), nr. x/25.11.2015 (35.960 RON), nr. RF x/08.12.2015 (41.949,20 RON), nr. RF x/10.12.2015 (37.518,68 RON), nr. RF, au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: 30 insigne aur (1.860 RON), 150 insigne crom (8.550 RON), 1.600 insigne email (11.520 RON), 750 insigne răşină (6.000 RON), 2.500 pixuri (15.000 RON), 2.500 agende (49.000 RON), 200 bloc notes (2.600 RON), 500 manualul angajatului (7.800 RON), 500 manualul valorilor (14.700 RON), 2.500 întreg poştal (3.250 RON), 100 tricouri şi şepci (6.000 RON), 100 cutii de prezentare (11.000 RON), 2.500 badge personalizat (16.000 RON) şi 100 albume filatelice (33.600 RON).

Suma de 189.366,60 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 189.366,60 RON", urmată de semnătură). La dosar au fost ataşate dovezile de depunere în numerar în contul bancar deschis de E. JJ., a sumelor de bani ridicate de la casieria D.I.P.I., precum şi ordinele de plată a facturilor antemenţionate .

Potrivit probelor administrate în cauză, bunurile achiziţionate din suma de 189.366,60 RON, aprobată prin raportul nr. x/23.12.2015, au reprezentat insigne, medalii, agende, mape, pixuri personalizate cu însemnele D.I.P.I., care, în parte, au fost oferite reprezentanţilor structurilor cu care D.I.P.I. cooperează în activitatea informativ - operativă, iar o altă parte a rămas în posesia D.I.P.I., pentru a fi oferite la evenimente similare, către aceleaşi structuri cu care se cooperează.

2.1. Inculpatul D., în calitate de subsecretarul de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 8.308 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/04.02.2015, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv facturile fiscale seriile DECO x/03.02.2015 şi DECO x/03.02.2015, precum şi chitanţele fiscale aferente, în valoare de 3.968 RON şi, respectiv, 4.340 RON, emise de DD. S.A., au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. două plăci de alamă inscripţionate.

Suma de 8.308 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 2.000 RON", urmată de semnătură), iar pentru certificarea cheltuirii acestei sume de bani a semnat D..

Potrivit probelor administrate în cauză, cele două plăci de alamă inscripţionate, achiziţionate din suma 8.308 RON aprobată prin raportul nr. x/2015, au fost efectuate în contextul în care pe 01.02.2015 D.I.P.I. a aniversat 25 de ani de existenţă.

2.2. Inculpatul D., în calitate de subsecretarul de stat şi ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 1.090 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/02.12.2014, întocmit de E., în calitate de şef al Diviziunii Administrative.

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv factura fiscală seria x nr. x/27.11.2014 şi chitanţa aferentă, emise prin www.x.ro de S.C. KK. S.R.L., a fost cumpărat din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. un ceas marca x.

Suma de 1.090 RON a fost ridicată de E. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 1.090 RON", urmată de semnătură), iar pentru certificarea cheltuirii acestei sume de bani a semnat de D..

Potrivit probelor administrate în cauză, bunul achiziţionat din suma de 1.090 RON, aprobată prin raportul nr. x/2014, respectiv un ceas marca x, a reprezentat un cadou pentru o persoană de sprijin pentru D.I.P.I., cu care inculpatul D. s-a aflat în contact şi în trecut şi despre care cunoştea că are potenţialul de a sprijini informativ în planul informării generale şi a controlului informativ general în zona teritorială în care se află acesta.

3.1. Inculpatul E., în calitate de ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 622,89 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/22.12.2014, întocmit de LL..

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv factura fiscală seria x 150543/11.12.2014 şi chitanţa aferentă, în valoare de 250 RON, emise de MM. S.R.L., factura fiscală nr. x/10.12.2014 şi chitanţa aferentă, în valoare de 111,60 RON, emise de S.C.M. Munca şi Arta şi factura fiscală nr. x/17.12.2014 şi chitanţa aferentă, în valoare de 261,29 RON, emise de S.C. NN. S.R.L., au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: 2 coşuri de gunoi cu scrumieră de inox, 2 buc. cozoroc, 2 embleme pentru costum, C. pen. adnotat, Partea generală (Dobrinoiu, Hotca), C. pen. adnotat, Partea specială (Dobrinoiu, Hotca).

Suma de 622,89 RON a fost ridicată de LL. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 622,89 RON", urmată de semnătură), iar pentru certificarea cheltuirii acestei sume de bani a semnat E..

Potrivit probelor administrate în cauză, rezultă că bunurile achiziţionate, respectiv cele 2 coşuri de gunoi cu scrumieră de inox (conform facturii nr. x/17.12.2014) au fost folosite pentru dotarea centrului de pregătire profesională de la Dumbrăviţa, iar cele 2 volume de C. pen. adnotat (conform facturii seria x 150543/11.12.2014) au fost folosite pentru dotarea Biroului de Relaţii cu Publicul.

3.2. Inculpatul E., în calitate de ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 1.562,62 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/22.12.2014, întocmit de LL..

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv factura fiscală seria x nr. x/05.12.2014 şi chitanţa aferentă, în valoare de 1.200 RON, precum şi bonurile fiscale în valoare de 26,96 RON, 34,50 RON, 139,70 RON, 140,85 RON, 20,61 RON, emise în perioada 4-18.12.2014, au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. următoarele bunuri: 30 sticle vin, 10 "pachete de sărbătoare", cafea, zahăr, hârtie, pungă flori, sacoşe.

Suma de 1.562,62 RON a fost ridicată de LL. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 1.562,62 RON", urmată de semnătură), iar pentru certificarea cheltuirii acestei sume de bani a semnat E..

3.3. Inculpatul E., în calitate de ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, a aprobat cheltuirea sumei de 2.770 RON prin rezoluţia de ordonanţare la plată a "Raportului" nr. x/10.12.2014, întocmit de OO..

Potrivit documentelor justificative ataşate raportului antemenţionat, respectiv, factura fiscală seria x-E 11/90/11.12.2014 şi chitanţa aferentă, în valoare de 2.720 RON, emise de PP. S.R.L., factura fiscală nr. şi chitanţa aferentă, în valoare de 50 RON, emise de S.R.L., au fost cumpărate din fondurile cuprinse în articolul bugetar 20.30. o canapea şi 2 fotolii, pentru care a fost decontat şi transportul.

Suma de 3.586 RON a fost ridicată de OO. în numerar de la mandatarul D.I.P.I. (în cuprinsul raportului este menţionat că "am primit suma de 3.586 RON", urmată de semnătură), iar pentru certificarea cheltuirii sumei de 2.770 RON a semnat de E., care a şi restituit diferenţa de 816 RON.

Bunurile achiziţionate, respectiv cele 2 fotolii şi canapeaua (conform facturii nr. seria x-E 11/90/11.12.2014) au fost folosite pentru dotarea sediului D.I.P.I., situat în Bucureşti.

Aceasta este starea de fapt reţinută în mod corect de prima instanţă, pe baza probelor administrate în cauză, în raport cu care Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, urmare a aprobării rapoartelor anterior menţionate, a avut loc o cheltuire a sumelor cuprinse în cadrul aceluiaşi alineat bugetar (20.30.30-"Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", din articolul bugetar 20.30.-"Alte cheltuieli").

Totodată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că existenţa documentaţiei necesare pentru ordonanţarea la plată întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale exclude îndeplinirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de deturnare de fonduri, prin folosirea fondurilor dintr-un alineat bugetar pentru cheltuieli realizate în cadrul altui alineat bugetar.

În exercitarea funcţiilor de management în cadrul D.I.P.I., inculpaţii B., D. şi E. au apreciat că acţiunile pentru care au aprobat cheltuirea sumelor de bani din fondurile operative se circumscriu unor activităţi informativ-operative sau au legătură cu activităţi informativ-operative, având în vedere rolul şi specificul D.I.P.I., în cadrul M.A.I. şi care, în viziunea inculpaţilor, putea desfăşura activităţi informativ-operative la nivel de de informare generală şi prin acţiuni de verificare sau documentare operativă, iar nu numai în dosare problemă.

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, în contextul caracterului permisiv al reglementărilor interne cu privire la utilizarea fondurilor operative în cadrul D.I.P.I., determinat de sintagma "cheltuieli de protocol în cadrul unor acţiuni de natură infomativ-operativă", inculpaţii au apreciat că evenimentele organizate şi desfăşurate de D.I.P.I., în sensul cooperării cu alte instituţii ale statului care au competenţe în domeniul securităţii naţionale, într-un cadru oficial şi festiv, se pot circumscrie unor activităţi informativ-operative sau care au legătură cu acţiuni informativ-operative, având în vedere misiunea legală a D.I.P.I. care se subsumează realizării securităţii naţionale. De altfel, din perspectiva legăturii directe ori indirecte a cheltuielilor din fondurile operative aprobate de cei trei inculpaţi, este relevant faptul că şi alţi specialişti din cadrul M.A.I.-Direcţia Generală Juridică şi din cadrul DGPI au concluzionat că rapoartele aprobate de inculpaţi oglindesc cheltuieli care respectă prevederile HCSAT nr. 0061/2014 (adresa nr. x/12.04.2017 şi adresa nr. x/25.04.2017).

Este adevărat că, în raport de prevederile legale referitoarea la angajarea cheltuielilor din buget în limita creditelor de angajament şi în scopurile pentru care au fost aprobate (dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, detaliate în ceea ce priveşte fondurile operative în actele normative administrative cu caracter intern menţionate în cuprinsul acestei decizii), nerespectarea dispoziţiilor referitoare la modul de cheltuire a fondurilor operative poate fi de natură să atragă, după caz, regimul sancţionator al răspunderii penale, contravenţionale, disciplinare ori materiale.

Având în vedere specificul activităţii D.I.P.I., care se circumscrie unui domeniu sensibil de activitate, cum este acela al realizării securităţii naţionale şi care este parte a Comunităţii Naţionale de Informaţii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că fondurile operative alocate acestei instituţii se află sub controlul C.S.A.T.-singurul organ legitimat să hotărască şi să dispună efectuarea de controale asupra modului în care D.I.P.I. realiza cooperarea sau colaborarea cu alte structuri, autorităţi sau instituţii publice din sistemul de apărare şi ordine publică sau siguranţă ori securitate naţională, precum şi asupra modului de cheltuire a fondurilor operative.

Prin urmare, modalitatea concretă în care s-a realizat activitatea curentă a D.I.P.I. care se circumscrie activităţii informativ-operative, în timpul evenimentelor organizate de D.I.P.I. şi la care au participat alte instituţii cu atribuţii în domeniul realizării securităţii naţionale, precum şi stabilirea caracterului adecvat al bunurilor achiziţionate sub aspectul utililităţii lor în cadrul acestor evenimente, prin raportare la destinaţia de "cheltuieli de protocol în cadrul unor acţiuni informativ-operative" sau de "alte cheltuieli care se circumscriu activităţilor informativ-operative", se impune a fi analizate din perspectiva conformităţii acestora cu dispoziţiile HCSAT nr. 0061/2014 şi a ordinelor de ministru ori a dispoziţiilor secretarilor de stat.

Cum în ordinele emise de M.A.I. cu privire la cheltuielile operative se prevede o anumită procedură, care a fost respectată în prezenta cauză, iar bunurile achiziţionate au fost în mod real folosite în cadrul evenimentelor organizate de D.I.P.I. şi/sau au fost oferite persoanelor indicate de inculpaţi, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că faptele inculpaţilor B., D. şi E. de a aprecia că cheltuielile din fondurile operative pe care le-au aprobat se circumscriu unor cheltuieli de protocol în cadrul activităţilor informativ-operative sau au legătură cu astfel de activităţi nu îndeplinesc tipicitatea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de deturnare de fonduri, acela de schimbare a destinaţiei fondurilor băneşti, fără respectarea prevederilor legale.

Cadrul normativ privind modalitatea de accesare a fondurilor operative sub aspectul definirii ori identificării cheltuielilor operative este unul permisiv, de vreme ce, aşa cum s-a reţinut anterior, acesta prevede mai multe categorii de cheltuieli, unele dintre acestea fiind denumite generic "cheltuieli de protocol în cazul unor acţiuni de natură informativ-operativă" sau "alte cheltuieli care pot fi circumscrise activităţilor informativ-operative" ori "alte cheltuieli". Totodată, se constată lipsa unor reglementări care să stabilească criterii pe baza cărora se putea face delimitarea dintre "cheltuielile de protocol şi reprezentare" şi "cheltuielile de protocol în cazul unor acţiuni de natură informativ-operativă".

Prin urmare, chiar dacă unele dintre bunurile care au fost achiziţionate din fondurile operative ale D.I.P.I., conform documentelor justificative din prezenta cauză, ar fi putut fi încadrate în alineatul bugetar 20.30.02. "Protocol şi reprezentare" ori în alineatul bugetar 20.30.01. "Reclamă şi Publicitate", din cadrul aceluiaşi articol bugetar 20.30. "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", din care face parte şi alineatul bugetar 20.30.30. "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii", acest aspect nu conduce în mod automat la concluzia că resursele materiale destinate pentru cheltuielile operative au fost utilizate în alte scopuri.

Or, în acest context normativ, văzând şi împrejurarea că toate bunurile achiziţionate din fondurile operative au fost folosite în interesul D.I.P.I., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, în speţă, chiar şi în situaţia în care bunurile ar fi putut fi achiziţionate din alte credite bugetare alocate D.I.P.I., prevăzute la alte alineate bugetare, ar putea fi atrasă răspunderea contravenţională, disciplinară sau materială a ordonatorilor terţiari de credite care au aprobat efectuarea cheltuielilor din fondurile acoperite, menţionate în rapoartele în litigiu, iar nu răspunderea penală a acestora.

Această concluzie este consecinţa aplicării principiului ultima ratio enunţat în Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (paragr. 68-73). Conform acestui principiu, legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit, respectiv acela al protejării unei valori sociale, în timp ce alte măsuri de ordin civil, administrativ, etc. sunt improprii în realizarea acestui deziderat, astfel că nu este suficient ca legea penală să constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci că această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală. Prin urmare, dreptul penal trebuie să rămână întotdeauna o măsură la care se recurge în ultimă instanţă.

Cu privire la latura subiectivă a infracţiunii de deturnare de fonduri, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că pentru a reţine săvârşirea acestei infracţiuni fapta trebuie să fie săvârşită cu intenţie directă sau indirectă. Deşi inculpaţii au ordonanţat la plată rapoartele întocmite de subordonaţi, nu se poate aprecia că această activitate a fost efectuată în sensul deturnării de fonduri, conferit de art. 71 alin. (1), raportat la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, care prevede că nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 constituie infracţiune. Angajarea creditelor bugetare şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate, acţiune care s-ar putea circumscrie infracţiunii de deturnare de fonduri, trebuie să fie săvârşită cu vinovăţie în forma intenţiei directe sau indirecte, prevăzută de art. 16 alin. (1) din C. pen.. În acest sens, subiectul activ al infracţiunii de deturnare de fonduri trebuie să prevadă rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte sau să prevadă rezultatul faptei sale şi, deşi nu urmăreşte producerea rezultatului, să accepte posibilitatea producerii lui.

În speţă, nu există probe din care să rezulte că inculpaţii B., D. şi E. au urmărit sau au acceptat posibilitatea schimbării destinaţiei fondurilor operative, în condiţiile în care fondurile operative au fost utilizate pentru activităţi specifice sau în legătură cu activităţile informativ-operative şi care au fost astfel apreciate atât de inculpaţi, cât şi de alţi specialişti din cadrul M.A.I. şi D.I.P.I., în urma interpretării şi aplicării cadrului normativ.

În privinţa cadrului normativ trebuie subliniat, pe de o parte, că legislaţia primară care reglementează organizarea şi funcţionarea D.I.P.I. subliniază rolul acesteia în realizarea securităţii naţionale, astfel încât activitatea acestei instituţii se circumscrie de plano acestei misiuni legale, iar, pe de altă parte, că normele din legislaţia secundară care reglementează fondurile operative sunt susceptibile de interpretări diferite în privinţa stabilirii unor criterii de delimitare între categoriile de cheltuieli din fondurile operative şi permite includerea în aceste tipuri de cheltuieli a unor cheltuieli din fonduri operative care sunt denumite generic "alte cheltuieli".

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. sub aspectul laturii obiective şi al laturii subiective, întrucât probele administrate în cauză nu au dovedit elementul material şi nici vinovăţia, specifice acestei infracţiuni, în ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpaţilor B., D. şi E. în rechizitoriu, respectiv acelea de a aproba sume de bani din fondul special pentru cheltuieli operative indicând temeiul dispoziţiilor care se referă la "alte cheltuieli care pot fi circumscrise activităţilor informativ-operative", la "alte cheltuieli care se circumscriu activităţilor informativ-operative" şi la "alte cheltuieli de protocol în cadrul unor acţiuni de natură informativ-operativă", în condiţiile în care sumele de bani au fost utilizate pentru achiziţionarea unor bunuri apreciate de parchet ca având altă încadrare bugetară.

Nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de deturnare de fonduri, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este legală şi temeinică soluţia primei instanţe de achitare a inculpaţilor B., D. şi E., în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri în formă continuată, prevăzută de art. 307 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

III.3. În ceea ce priveşte criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice referitoare la greşita soluţionare a laturii civile, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că sunt întemeiate.

Astfel, prin sentinţa nr. 601 din data de 18 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul 397 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, întrucât suma de 410.000 RON a fost folosită pentru achiziţionarea unui autoturism care, potrivit înscrisurile aflate la dosar, s-a aflat permanent în dotarea M.A.I. - D.G.P.I., ca mijloc fix, fiind utilizat în activităţile unităţii.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că în mod greşit instanţa de fond a procedat la soluţionarea acţiunii civile exercitate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, întrucât, în raport cu modalitatea de soluţionare a laturii penale, respectiv achitarea inculpaţilor în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., precum şi în raport cu dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora "În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă", trebuia să lase nesoluţionată acţiunea civilă.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 601 din data de 18 noiembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, privind pe intimaţii inculpaţi A., B., C., D., E. şi pe intimatele părţi responsabile civilmente Ministerul Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă (fostă D.I.P.I.), va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, potrivit art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, va menţine restul dispoziţiilor din sentinţa apelată care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 340 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 601 din data de 18 noiembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, privind pe intimaţii inculpaţi A., B., C., D. şi E. şi pe intimatele părţi responsabile civilmente Ministerul Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă (fostă D.I.P.I.).

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată, numai în ceea ce priveşte latura civilă, şi, în rejudecare:

Potrivit art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice.

Menţine restul dispoziţiilor din sentinţa apelată care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A., B., C., D. şi E., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 340 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2023, prin punerea la dispoziţia procurorului şi a părţilor, prin mijlocirea grefei secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.