Recalculation of foreign sentence for concurrent offenses rejected as incompatible with res judicata and recognition procedure

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 100 din data de 21 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 599 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul contestator A. vizând sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2015.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut că obiectul cauzei este cererea condamnatului prin care solicită modificarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie pentru mai multe infracţiuni, printre care de viol şi trafic de persoane pentru exploatare sexuală, în sensul reţinerii actelor materiale în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Analizând cauza prin raportare la motivele contestaţiei formulate de condamnat, curtea a constatat că acesta solicită o modificare a pedepsei aplicate, întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În speţă, Curtea a apreciat că condamnatul nu se află în niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile legale anterior menţionate, în condiţiile în care se solicită o descontopire a unor pedepse stabilite printr-o hotărâre străină de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Marea Britanie şi care a făcut obiectul procedurii de recunoaştere şi transfer în condiţiile Legii nr. 302/2004, prin sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar nr. x/2015.

În concret, s-a constatat că în sarcina persoanei condamnate s-a reţinut săvârşirea mai multor infracţiuni, fiindu-i aplicată în final o pedeapsă de 15 ani închisoare, în modalitatea stabilită de instanţa străină, solicitându-se recunoaşterea hotărârii de aplicare a acestei pedepse.

În procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004 privind recunoaşterea hotărârii de condamnare, în soluţionarea unei atare cereri Curtea a reţinut că trebuie să se observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante dispusă prin hotărârea de condamnare cu aceea prevăzută de C. pen. român.

Prin urmare, în această procedură, a constatat că natura pedepsei aplicate corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea română, precum şi că durata acesteia este compatibilă cu legea română.

Referitor la invocarea Deciziei nr. 11/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, Curtea a constatat că nu este incidentă întrucât faptele pentru care a fost condamnat de autorităţile străine au făcut obiectul aceluiaşi dosar şi nu au constituit acte materiale judecate separat în dosare distincte, context în care dacă s-ar proceda la reexaminarea încadrării juridice, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe condamnatul A. a formulat contestaţie.

Condamnatul contestator a arătat că prin cererea sa a solicitat alte modificări ale pedepsei conform art. 585 din C. proc. pen. şi Deciziei nr. 11/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi nu a formulat contestaţie la executare conform art. 598 din C. proc. pen.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în temeiul art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. (aflat în prezent în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 293/A din data de 01.07.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a solicitat ca în raport de cele statuate prin Decizia nr. 11/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea recursului în interesul legii şi faţă de cele reţinute în hotărârea de recunoaştere a unei hotărâri penale străine, să se modifice pedeapsa în raport cu totalitatea actelor materiale.

Cererea astfel formulată constituie o solicitare de modificare a pedepsei aplicate, pe care condamnatul o întemeiază pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Potrivit art. 585 alin. (1) din C. proc. pen. "Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a)concursul de infracţiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni."

Înalta Curte reţine că procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen. are un caracter special şi derogatoriu având în vedere că, în anumite condiţii, este permisă modificarea unor hotărâri definitive de condamnare, modificare care poate fi, însă, doar parţială, fără a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce priveşte sancţionarea pluralităţii infracţionale.

Pentru a putea opera această procedură, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii: - modificarea în baza art. 585 din C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existenţa pluralităţii infracţionale (este necesar, aşadar, ca situaţia juridică a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracţională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare); - pluralitatea de infracţiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive (această hotărâre este necesar a fi descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei).

Raportând aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu este incidentă procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., neexistând vreuna dintre situaţiile prevăzute la acest articol care să impună modificarea pedepsei şi nefiind îndeplinite condiţiile anterior menţionate, întrucât nu există o altă hotărâre definitivă descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, iar situaţia juridică a persoanei condamnate era cunoscută instanţei care a recunoscut, cu caracter definitiv, hotărârea judecătorească străină. În ceea ce priveşte modalitatea în care această instanţă a recunoscut hotărârea judecătorească străină şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 166 alin. (6), (8) şi (9) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceste aspecte nu pot fi contestate şi cenzurate prin procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., aceste împrejurări putând fi criticate doar prin căile de atac reglementate de legiuitor.

Prin Decizia nr. 11/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni va proceda la recalcularea pedepsei ţinând seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa."

Astfel, prin demersul iniţiat contestatorul doreşte o modificare a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie pentru mai multe infracţiuni, respectiv viol, proxenetism, uz de fals şi trafic de persoane, în sensul reţinerii actelor materiale în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, sentinţă ce a fost recunoscută de către autorităţile judiciare din România prin sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare.

Înalta Curte constată că persoana condamnată nu se află în ipoteza prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât nu se poate vorbi despre existenţa unor acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ci despre existenţa unor infracţiuni în concurs, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii de condamnare străină.

Nu poate fi reţinută nici incidenţa deciziei invocate, faptele pentru care a fost condamnat de autorităţile judiciare din Marea Britanie neconstituind acte materiale judecate separat, în dosare distincte, pentru a fi îndeplinite condiţiile deciziei mai sus citate, ci în cadrul aceluiaşi dosar, pedepsele stabilite pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa fiindu-i aplicate prin aceeaşi hotărâre, respectiv sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

În procedura reglementată de Legea nr. 302/2004 privind recunoaşterea hotărârii de condamnare nu este posibilă recalcularea pedepsei rezultante aplicate dispusă prin hotărârea de condamnare ce se solicită a fi recunoscută, ci doar se verifică dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, verificare ce a fost efectuată la momentul recunoaşterii sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

Faţă de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 585 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 100 din data de 21 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 100 din data de 21 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.