Time-barred recourse against refusal to refer post-final judgment criminal statute of limitations issue to Constitutional Court
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as time-barred, upholding the Court of Appeal's refusal to refer a constitutional unconstitutionality challenge to the Constitutional Court. The dispute concerned a prisoner's attempt to invoke a more favorable criminal statute regarding the statute of limitations, citing the High Court's Decision No. 67/2022 on the interpretation of the Penal Code and Code of Criminal Procedure; however, the appellate court had previously rejected the referral on the grounds that the challenged legal texts were not determinative for the final judgment, which had become final prior to the relevant constitutional findings, thus failing the admissibility criteria for a *a posteriori* review. The decisive legal basis for the final outcome was the procedural rule under Article 29(5) of Law No. 47/1992, which establishes a peremptory 48-hour deadline for appealing decisions that refuse to refer constitutional questions, calculated pursuant to Article 269(2) of the Code of Criminal Procedure; because the appellant filed the appeal on December 12, 2022, more than 48 hours after the November 18, 2022 appellate decision, the appeal was deemed procedurally late, resulting in the imposition of judicial costs on the appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 155 din C. pen, art. 5 din C. pen, art. 6 din C. pen, art. 426 lit. b) din C. proc. pen, art. 269 alin. (2) din C. proc. pen; Time-barred recourse against refusal to refer post-final judgment criminal statute of limitations issue to Constitutional Court: The dispute concerned a prisoner's attempt to invoke a more favorable criminal statute regarding the statute of limitations, citing the High Court's Decision No. 67/2022 on the interpretation of the Penal Code and Code of Criminal Procedure; however, the appellate court had previously rejected the referral on the grounds that the challenged legal texts were not determinative for the final judgment, which had become final prior to the relevant constitutional findings, thus failing the admissibility criteria for a *a posteriori* review. The decisive legal basis for the final outcome was the procedural rule under Article 29(5) of Law No. 47/1992, which establishes a peremptory 48-hour deadline for appealing decisions that refuse to refer constitutional questions, calculated pursuant to Article 269(2) of the Code of Criminal Procedure; because the appellant filed the appeal on December 12, 2022, more than 48 hours after the November 18, 2022 appellate decision, the appeal was deemed procedurally late, resulting in the imposition of judicial costs on the appellant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied to obligate the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state due to procedural negligence in filing the time-barred appeal.
Full text
Deliberând asupra recursului formulat de recurentul A., reţine următoarele:
Prin decizia penală nr. 774/AP din data de 18.11.2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, printre altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a respins cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Deciziei nr. 67/2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut că obiectul contestaţiei în anulare îl constituie decizia penală nr. 548/Ap/21.06.2017 pronunţată în dosarul penal nr. x/2015, fiind vorba, aşadar de o cauză judecată definitiv anterior pronunţării deciziei CCR nr. 297/26.04.2018.
Curtea a constatat că între data comiterii faptelor pentru care A. a fost judecat în dosarul penal nr. x/2015 şi data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauză nu au intervenit modificări legislative sau decizii de neconstituţionalitate care să vizeze problema prescripţiei răspunderii penale. Astfel, a reţinut că prevederile art. 155 din C. pen. nu au fost modificate şi se bucurau de prezumţia de constituţionalitate până la soluţionarea definitivă a cauzei, deci aplicarea legii penale mai favorabile, cu referire la art. 155 din C. pen., în cazul condamnatului A. în relaţie cu decizia 548/Ap/21.06.2017 a Curţii de apel Braşov, nu poate fi corelată cu art. 5 din C. pen. (aplicarea legii penale până la soluţionarea definitivă a cauzei), problema fiind pusă în termenii art. 6 din C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei).
Curtea a reţinut că prin contestaţia în anulare A. solicită să i se aplice anumite texte de lege în forma ulterioară intervenţiilor deciziilor de neconstituţionalitate pronunţate şi publicate în Monitorul Oficial al României după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare prin care i s-a stabilit răspunderea penală.
Prin urmare, Curtea a constatat că soluţia care se va pronunţa în cauză nu depinde de interpretarea dată prevederilor art. 155 din C. pen. şi respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen. prin Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unor chestiuni de drept, ci de aplicarea prevederilor art. 147 din Constituţia României care reglementează efectele deciziilor Curţii Constituţionale de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate în cadrul controlului a posteriori, pronunţate în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că cererea contestatorului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, lipsind legătura dintre textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate astfel cum sunt interpretate de Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi soluţionarea cauzei.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în decizia penală nr. 774/AP din data de 18 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a declarat recurs contestatorul A..
Recurentul nu a formulat motive scrise de recurs, iar susţinerile orale ale acestuia, cât şi ale apărătorului desemnat din oficiu sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu de către procuror, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este tardiv.
Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socoteşte ora la care începe să curgă şi nici ora la care se împlineşte şi peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivităţii acestuia.
În raport cu aceste dispoziţii, având în vedere că hotărârea dată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022 a fost pronunţată la data de 18 noiembrie 2022, termenul de 48 de ore, în care se putea declara recurs, s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2022.
Aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate şi având în vedere data pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte constată că la data la care acesta a declarat recurs, respectiv la 12 decembrie 2022 (înscrisuri aflate la dosar), expirase termenul în care se putea ataca dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru aceste considerente, nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs, astfel că, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, cuprinsă în decizia penală nr. 774/AP din data de 18 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, cuprinsă în decizia penală nr. 774/AP din data de 18 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.
GGC - MM