Criminal typicity of tax evasion via unrecorded intracommunal sales vs. administrative contravention

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 122, pronunţată la data de 15 mai 2019 de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, comisă în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 67 alin. (1) rap. al art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că prezenta infracţiune a fost comisă în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 188 din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) şi art. 76 din C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi h) din C. pen., prin sentinţa penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul cu nr. x/2014 al aceleiaşi instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a C.A. Cluj, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 28.03.2018, conform sentinţei penale nr. 456/22.03.2018 a Judecătoriei Bistriţa, cu un rest rămas neexecutat de 1153 zile.

În temeiul art. 105 din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul cu nr. x/2014 al aceleiaşi instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a C.A. Cluj.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la ca s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul 45 alin. alin. (3) lit. a), art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b), g) şi h) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b), g) şi h) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată din data de 03.03.2014 şi până la data de 28.03.2018.

S-a constatat că, potrivit criteriului aprecierii globale, conform Deciziei nr. 265/06.05.2014, pronunţată de Curtea Constituţională a României, legea penală mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză este C. pen. de la 1969.

A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 din C. pen. rap. la de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 9 din Legea nr. 241/2005, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la data executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din C. pen.

În temeiul art. 19 şi art. 397 din C. proc. pen. cu referire la art. 1349 şi art. 1382 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi, în consecinţă, obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească în favoarea părţii civile despăgubiri civile în cuantum de 12.357.458 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit, precum şi accesorii până la data plăţii efective.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumei de 12.357.458 RON, reprezentând valoarea pagubei cauzate prin infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului B., până la concurenţa sumei de12.357.458 RON, reprezentând valoarea probabilă a pagubei cauzate prin infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a dispus comunicarea hotărârii judecătoreşti către ONRC .

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel D.N.A.-Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii A. şi B..

Prin decizia penală nr. 1683/A din 29 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2016, s-au admis apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 122/15.05.2019, pronunţate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, sub aspectul laturii penale a cauzei în ce priveşte durata pedepselor principale aplicate inculpaţilor, temeiul juridic al reţinerii infracţiunii continuate şi al pedepselor complementare şi accesorii derivat din legea penală mai favorabilă în privinţa inculpatului A. şi în ce priveşte latura civilă a cauzei, cu referire la indicarea cuantumului despăgubirilor civile, şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente.

S-a schimbat temeiul juridic al reţinerii infracţiunii continuate aferent infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în forma în vigoare la data epuizării faptei), din art. 35 alin. (1) C. pen., în art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală comisă în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., de la 6 ani închisoare, la 8 ani închisoare.

S-a schimbat temeiul juridic al reţinerii pedepselor complementare aplicate inculpatului A., din art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, constând în interzicerea inculpatului, ca pedeapsă complementară, a exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

S-a schimbat temeiul juridic al reţinerii pedepselor accesorii aplicate inculpatului A. din art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen., în art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, constând în interzicerea inculpatului, ca pedeapsă accesorie, a exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că infracţiunea a fost comisă în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 188 din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) şi art. 76 din C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi h) din C. pen., prin sentinţa penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul cu nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curţii de Apel Cluj, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 28.03.2018, conform sentinţei penale nr. 456/22.03.2018 a Judecătoriei Bistriţa, cu un rest rămas neexecutat de 1153 zile.

S-a menţinut dispoziţia de anulare a liberării condiţionate, în temeiul art. 105 din C. pen. din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul cu nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curţii de Apel Cluj.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 2 ani şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. (3) lit. a), art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b), h) din C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În baza art. 105 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi h) din C. pen., aferentă condamnării dispuse prin sentinţa penală nr. 582/D/25.07.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul cu nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/10.10.2014 a Curţii de Apel Cluj, de la expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate şi până la pronunţarea prezentei decizii prin care se anulează liberarea condiţionată şi a dispus executarea părţii din durata pedepsei complementare neexecutate.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, (în forma în vigoare la data epuizării faptei), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească în favoarea părţii civile ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Napoca, suma de 7.648.463 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând TVA - 7.562.272 RON, şi impozit pe profit - 86.191 RON, la care se adaugă accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.

Au fost menţinute dispoziţiile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. şi B., până la concurenţa sumei de 7.648.463 RON, şi a accesoriilor calculate până la data achitării integrale a debitului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinţei penale nr. 122/15.05.2019, pronunţate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei penale nr. 1683/A/2021 din data de 29 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2016, la data de 15 februarie 2022, în termenul legal, inculpatul B. a formulat cerere de recurs în casaţie, prin avocat C..

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, invocându-se cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a susţinut, în esenţă, că soluţia de condamnare a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală este nelegală, fapta concretă reţinută în materialitatea ei prin rechizitoriu, sentinţă şi decizia recurată - neîntocmirea şi nedepunerea declaraţiei lunare 394 şi a decontului de TVA - nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 26 din C. pen. rap. la de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că, deşi s-a dispus condamnarea inculpaţilor prin raportare la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, acuzaţia reţinută vizează neîntocmirea şi nedepunerea lunară a declaraţiilor 394 şi a decontului de TVA, aspect ce a condus la neplata obligaţiilor fiscale în perioada februarie - noiembrie 2012; or, neîntocmirea şi nedepunerea declaraţiilor fiscale lunare, obligatorii, cu consecinţa neplăţii obligaţiilor fiscale, nu intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, ci constituie contravenţie, în conformitate cu art. 219 pct. 2 lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare la acel moment.

S-a mai susţinut că trebuie făcută o distincţie între neînregistrarea/neevidenţierea în actele contabile a operaţiunilor efectuate/veniturilor realizate şi nedeclararea acestora organelor fiscale prin intermediul declaraţiilor fiscale.

Totodată, s-a arătat că, şi în situaţia în care ab initio, inculpaţii au urmărit sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale izvorâte din activitatea comercială derulată prin intermediul S.C. D. S.R.L., nu orice eludare/neplată a obligaţiilor fiscale atrage automat răspunderea penală.

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 29 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2016.

La termenul din data de 23.06.2022, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casaţie declarat de inculpat, cauza rămânând în pronunţare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie declarat de inculpatul B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul B. şi-a întemeiat cererea de recurs în casaţie pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală este nelegală, fapta concretă reţinută în materialitatea ei prin rechizitoriu, sentinţă şi decizia recurată - neîntocmirea şi nedepunerea declaraţiei lunare 394 şi a decontului de TVA - nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 26 din C. pen. rap. la de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu se poate efectua o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Astfel, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 48 C. pen.

Referitor la critica potrivit căreia în cauză nu ar fi întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de evaziune fiscală, Înalta Curte arată că, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală omisiunea evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Astfel, din modul de descriere a faptelor rezultă că există o corespondenţă între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 - forma complicităţii, inclusiv sub aspectul elementului material al infracţiunii şi a existenţei prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, fiind stabilită starea de fapt, cu caracter definitiv, în sensul că paguba adusă bugetului de stat, prin complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală ce a format obiectul judecăţii în cauză, a fost creată prin fapta inculpatului B. care, în perioada februarie 2012 - noiembrie 2012, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a acordat ajutor inculpatului A., desfăşurând împreună cu acesta, în numele şi pe seama S.C. D. S.R.L., operaţiuni comerciale constând în achiziţii intracomunitare de autoturisme revândute pe teritoriul naţional neevidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale, fapt ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului de stat cu contravaloarea TVA în sumă de 7.562.272 RON şi impozit pe profit în sumă de 86.181 RON, plus accesorii la aceste debite.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele recurentului inculpat B. ar constitui contravenţie şi nu infracţiune.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 29 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 29 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2022.

GGC - MM