Criminal Prescription: Substantive Nature of Interruption Norms and Lex Mitior Application After Constitutional Abolition of Interruption by Procedural Acts

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 80 din 29 iulie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 76 din C. pen. 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen. 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare (respectiv 1/3 din totalul celorlalte pedepse), urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen.

(...)

S-a dispus, conform art. 7 alin. (1), art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la inculpatul A..

Conform art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a cuţitului - corp delict.

(...)

A fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile B. despăgubiri civile în sumă de 15.000 euro (sau echivalentul în RON al acestei sume la data plăţii) cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile B. despăgubiri civile reprezentând daune materiale, în sumă de 3.000 RON.

(...)

S-a luat act că Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Bistriţa-Năsăud (SMURD Bistriţa) nu s-au constituit parte civilă în cauză.

(...)

A fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie "C." din Cluj-Napoca despăgubiri civile în sumă de 2939,29 RON (reprezentând cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate B.).

S-a acordat avocatului desemnat din oficiu, suma de 260 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu (pentru apărarea inculpatului A. în faza de judecată), sumă care s-a avansat şi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi D. să plătească fiecare în favoarea statului câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (sumă care include costul actelor medico-legale).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul A. şi inculpaţii-părţi civile B. şi D..

Prin decizia penală nr. 129/A din data de 1 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 80 din 29 iulie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care instanţa de apel a desfiinţat-o în latura penală a cauzei şi, pronunţând o nouă hotărâre.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii în privinţa celor doi inculpaţi.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a stabilit suma de 500 RON, reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, sumă care a fost avansată din FMJ către Baroul Cluj.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 600 RON, reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017 a formulat contestaţie în anulare apelantul-inculpat A..

Prin decizia penală nr. 1086 din data de 31 august 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare promovată de apelantul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunţate de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017 în ceea ce priveşte soluţia de condamnare la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni de închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 76 din C. pen.

În temeiul art. 431 şi art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea de apel a admis, în principiu şi în fond, contestaţia în anulare promovată de apelantul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunţate de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen., respectiv a infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen. de către apelantul-inculpat A..

Rejudecând în aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 3 ani şi 9 luni închisoare, în pedepsele componente şi a înlăturat sporul de 3 luni.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen. (faptă săvârşită în noaptea de 25/26 martie 2015) şi a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen. (faptă săvârşită în noaptea de 25/26 martie 2015) şi a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 96/01.02.2021, emis conform sentinţei penale nr. 80/F/2020 pronunţate de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 129/A/01.02.2021, şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 76 din C. pen.

A constatat că acest condamnat a executat, în baza deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunţate de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017, pedeapsa închisorii începând cu data de 4.03.2021 la zi.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunţate de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, a fost reţinut în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost reţinute în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că judecarea contestaţiei în anulare înregistrată în prezenta cauză presupune stabilirea împrejurării dacă, în raport de modalitatea în care a fost explicat conţinutul Deciziei Nr. 297/2018 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, definitivă şi general obligatorie, instanţa de apel ar fi trebuit să statueze că se impunea încetarea procesului penal, câtă vreme termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. era împlinit la momentul pronunţării deciziei definitive în dosar nr. x/2017

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, definitivă şi general obligatorie, instanţa de contencios constituţional a stabilit că "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională".

Curtea de apel a reţinut că inculpatul contestator, fiind judecat sub egida reglementării Noului C. pen., trebuia să beneficieze, în materia prescripţiei răspunderii penale, de dispoziţiile legii penale mai favorabile survenite pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a înlăturării din fondul legislativ a cauzelor de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, prin declararea neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) din C. pen. Atât timp cât, la momentul soluţionării apelului, era publicată în Monitorul Oficial al României Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, date fiind stipulaţiile par. 73 din Decizia Curţii Constituţionale Nr. 358/2022, instanţa de control judiciar trebuia să verifice, în acord cu prev. art. 5 din C. pen., incidenţa prescripţiei răspunderii penale. O atare concluzie se impune pentru aceea că, faţă de disp. art. 155 din C. pen., în forma în vigoare după data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, niciunul din actele de procedură întocmite în cauză nu mai puteau produce efect întreruptiv de prescripţie.

Constatând existenţa unei succesiuni de legi pe parcursul judecării cauzei, instanţa de apel era obligată să procedeze, în acord cu stipulaţiile par. 40-41 din Decizia Curţii Constituţionale Nr. 265/2014, la evaluarea globală a legilor comparate, aplicând retroactiv "noua reglementare", care, în mod evident, era mai favorabilă inculpatului A., dat fiind că nu mai instituia niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale şi ar fi produs consecinţa încetării procesului penal pornit împotriva sa.

Rezultă că, independent de existenţa a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziţiei legale declarate neconstituţionale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie, instanţa de apel trebuia să constate, la momentul soluţionării apelurilor în dosar penal nr. x/2017, ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. (1) din C. pen., că sunt aplicabile disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal faţă de apelantul-inculpat A. pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 C. pen., respectiv infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (2) C. pen., ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, faţă de care trebuie să se evalueze dacă intervenise o cauză de împiedicare a exercitării acţiunii penale până la momentul soluţionării apelului în dosar nr. x/2017, s-a constatat că, potrivit actului de sesizare, inculpatul A., la data de 25/26 martie 2015, în timp ce se afla în barul "E." din com. Salva, jud. Bistriţa-Năsăud, pe fondul unei altercaţii fizice produse între inculpaţii B. şi D., l-a lovit în mai multe rânduri cu un cuţit în spate pe B., producându-i acestuia leziuni corporale traumatice care au necesitat spre vindecare un nr. de 28-30 zile de îngrijiri medicale, prin care viaţa victimei a fost pusă în primejdie, prin această faptă tulburându-se ordinea şi liniştea publică, cuţitul corp delict fiind purtat şi folosit fără drept de inculpat.

Cu referire la săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 C. pen., s-a reţinut că pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea unei asemenea infracţiuni este închisoarea de la 3 luni la doi ani.

În ce priveşte săvârşirea infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea unui asemenea ilicit de natură penală este închisoarea de la 6 luni la doi ani.

Conform art. 154 alin. (2) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge de la data săvârşirii infracţiunilor, respectiv din data de 26.03.2015.

Fiind vorba despre un termen de prescripţie de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-ar fi împlinit, în condiţiile art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 26.03.2020, nefiind întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivităţii legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluţionării dosar penal nr. x/2017 în apel.

Nu se poate, însă, omite că, în perioada 16.03.2020-14.05.2020, pe teritoriul României a fost decretată stare de urgenţă, iar, în baza art. 43 alin. (8) din Decretul emis de Preşedintele României cu nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul emis de Preşedintele României cu nr. 240/2020, cursul prescripţiei răspunderii penale a fost suspendat pe o durată de 60 zile. Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 C. pen., respectiv infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (2) C. pen., de care a fost acuzat inculpatul, s-a împlinit la data de 26.05.2020.

Împotriva deciziei penale nr. 1086 din data de 31 august 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 11 octombrie 2022 .

Cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost comunicată inculpatului A., părţilor civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie "C." Cluj Napoca, Spitalul Judeţean de Ambulanţă Bistriţa Năsăud şi părţilor vătămate Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bistriţa şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa .

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 31 octombrie 2022. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 22 noiembrie 2022.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, în urma rejudecării cauzei, casarea în parte a Deciziei nr. 1086 din 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a admis contestaţia în anulare formulată de inculpatul A. şi s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunile de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen. (faptă săvârşită în noaptea de 25/26 martie 2015) şi de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen. (faptă săvârşită în noaptea de 25/26 martie 2015).

În motivarea recursului în casaţie, Parchetul a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, în speţă fiind incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în condiţiile în care în mod greşit s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În esenţă, a arătat că, raportat la data comiterii faptelor, 26 martie 2015, termenul special de prescripţie a răspunderii penale nu era împlinit la data când a fost pronunţată Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 129/A din 1 februarie 2021, aceasta întrucât actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, (n.n. - data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I), şi-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum.

Parchetul a arătat că, ulterior întocmirii Ordonanţei din 19 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa-Năsăud, emisă în Dosarul nr. x/2015 (prin care a fost pusă în mişcare a acţiunea penală împotriva inculpatului A.), a început să curgă un nou termen de prescripţie, de 5 ani, termenul special de prescripţie a răspunderii penale urmând a se împlini la data de 25 mai 2025, ţinând cont şi de suspendarea acestui termen pe durata stării de urgenţă.

Totodată, a opinat că, în timp ce prescripţia este o instituţie de drept substanţial, întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, iar interpretarea actelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse legii penale mai favorabile ar face ca deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

În plus, în opinia Parchetului, caracterul de instituţie de drept procesual penal al întreruperii prescripţiei răspunderii penale rezultă şi din faptul că, spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie, şi îşi produc efecte de îndată.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1086/A din 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022 şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7. S-a fixat termen de judecată la data de 10 ianuarie 2023, pentru când a fost citat intimatul inculpat A..

Înalta Curte a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a exercitat calea de atac în cuprinsul termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., procurorul se numără printre titularii cererii de recurs în casaţie enumeraţi la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., iar hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 1086 din data de 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori) face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în rejudecarea apelului, după admiterea în principiu şi în fond a contestaţiei în anulare promovate de apelantul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţate în Dosarul nr. x/2017.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., cuprinzând numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (procuror F., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj), indicarea cazului de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia (art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.), precum şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie. În cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., precum şi motivele pe care acesta se sprijină.

S-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a criticat soluţia de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate prin raportare la constatarea eronată a incidenţei cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 153 din C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, iar argumentele aduse în susţinerea cererii (întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi suspendarea curgerii acestuia pe durata stării de urgenţă) pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspectele invocate putând face obiectul cenzurii instanţei de casaţie.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

Se constată că faptele pentru care s-au formulat acuzaţii în cauza de faţă au fost comise după intrarea în vigoare a actualului C. pen. (26 martie 2015), astfel că dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale sunt cele analizate de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Prin motivele de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susţinut că, raportat la data comiterii faptelor, 26 martie 2015, termenul special de prescripţie a răspunderii penale nu era împlinit la data când a fost pronunţată Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 129/A din 01 februarie 2021, întrucât, ulterior Ordonanţei din 19 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa-Năsăud, emisă în Dosarul nr. x/2015 (prin care a fost pusă în mişcare a acţiunea penală împotriva inculpatului A.), a început să curgă un nou termen de prescripţie, de 5 ani, termenul special de prescripţie a răspunderii penale urmând a se împlini la data de 25 mai 2025, ţinând cont şi de suspendarea acestui termen pe durata stării de urgenţă. Parchetul a opinat că actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018 şi-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum, întreruperea prescripţiei fiind o instituţie de drept procesual.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanţa analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.

Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: "... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

În speţă, Înalta Curte constată că în cazul infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani.

De asemenea, pentru infracţiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 2 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; (...)". Alineatul 2 al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii (...).".

Drept urmare, în raport de data săvârşirii infracţiunilor de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen. şi port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (2) C. pen. - 26 martie 2015 - termenul general de prescripţie, de 5 ani, era împlinit la data pronunţării deciziei penale nr. 129/A din 01 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2017

Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod corect, prin decizia penală nr. 1086/A din 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus încetarea procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 C. pen., respectiv infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) C. pen.

Argumentele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în sensul că întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, iar actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripţie, sunt nefondate.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Acceptând punctul de vedere susţinut în scris de către Ministerul Public în sensul că perioada dintre 2014 şi 2022 este separată prin deciziile Curţii Constituţionale în două perioade de aplicare a legii în ceea ce priveşte prescripţia (anterior şi respectiv ulterior deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), după ce instanţa de apel stabileşte legea incidentă judecării unei cauze, constatând că legea aplicabilă include interpretarea dată de Curtea Constituţională, instanţa care soluţionează un recurs în casaţie nu are competenţa legală de a modifica legea incidentă, nici chiar în ipoteza legii penale mai favorabile prevăzute de art. 5 C. pen., şi nu poate interveni asupra acestei soluţii. Limitele aplicării legii sunt cele care decurg din interpretările oficiale, din interpretările oferite de legiuitor, din deciziile Curţii Constituţionale a României, din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În dosarul de faţă, interpretarea Curţii Constituţionale a fost avută în vedere de către curtea de apel în soluţia cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale (în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 631/Rc/06.12.2022).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1086/A din 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1086/A din 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.

GGC - MM