Extraordinary appeal admitting termination of criminal proceedings for influence trafficking due to expiration of the statute of limitations under Constitutional Court interpretation of interruption grounds.

Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 116/F din 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală pronunţată în dosarul nr. x/2008(3205/2018) s-au hotărât următoarele:

1. S-a constatat că pentru inculpatul A., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Noul C. pen.

În baza art. 291 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (faptă din luna decembrie 2012).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:

a)dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b)dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:

a)dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b)dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 291 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (faptă din perioada octombrie- decembrie 2013).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:

a)dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b)dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:

a)dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b)dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate mai sus, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare (4 ani: 3), rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Inculpatul A. va executa pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.

Conform art. 45 alin. alin. (3) lit. a) din C. pen. s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:

a)dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b)dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Conform art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 din C. pen., literele:

a)dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b)dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Prin decizia nr. 318/A din 23 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2019,

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 116/F din data de 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a-II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Contestatorul A. şi-a întemeiat contestaţia în anulare formulată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv "când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".

A arătat că, infracţiunea de trafic de influenţă - fapta din luna decembrie 2012 reţinută în sarcina inculpatului este motivul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. 1lit. b) C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat, deşi existau probe cu privire o cauză de încetare a procesului penal.

Conform prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.: "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: (...) b)când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".

În susţinerea contestaţiei în anulare formulate a apreciat că este incident acest caz de contestaţie în anulare în situaţia în care, deşi existau probe la dosar sau date din care să rezulte incidenţa situaţiilor impeditive prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e)-h), j) C. proc. pen., prima instanţă sau instanţa de apel, comiţând o eroare de drept procesual, nu a analizat din oficiu sau ca urmare a apărărilor formulate de părţi (inclusiv prin motivele de apel) existenţa şi efectele acestor impedimente, dispunând o soluţie de condamnare cu executarea pedepsei regim de detenţie ori cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, renunţarea la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei (în ipoteza în care plângerea prealabilă fusese formulată tardiv, iar instanţa de control judiciar nu se pronunţă cu privire la existenţa acestui impediment la exercitarea acţiunii penale.

Aşadar, acest motiv de contestaţie în anulare presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanţei de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, pentru care existau probe în cauză.

Cu privire la fapta de trafic de influenţă (faptă din luna decembrie 2012) reţinută în sarcina inculpatului A. a arătat că a intervenit prescripţia anterior condamnării acestuia prin decizia penală nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Astfel, infracţiunea de trafic de influenţă, conform art. 291 alin. (1) C. pen. se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dispoziţiile C. pen. ce reglementează instituţia prescripţiei, stabilesc că termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. în cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.

Astfel, conform dispoziţiilor legale menţionate anterior termenul de prescripţie de 8 ani a început să curgă de la data de 01.01.2013.

Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022, la paragraful 73, se arată faptul că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. au încetat a-şi mai produce efectele până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să pună norma în acord cu exigenţele legii fundamentale: "în consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până ia intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale."

În consecinţă, a apreciat că din moment ce termenul de prescripţie generală este de 8 ani, fapta de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. s-a prescris la data de 01.01.2021.

Prin urmare, având în vedere că a intervenit prescripţia răspunderii penale înainte de pronunţarea unei soluţii definitive (10.02.2021), prin raportare la dispoziţiile art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile), a considerat că trebuie constatată incidenţa prescripţiei răspunderii penale în cauza de faţă.

Potrivit Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale a României, obligatorie atât în ceea ce priveşte dispozitivul, cât şi în ceea ce priveşte considerentele, Decizia nr. 297/2018 a fost una simplă, lipsind efectiv textul art. 155 alin. (1) C. pen. de expunerea cazurilor de întrerupere a cursului termenului de prescripţie. Pe cale de consecinţă, decizia deşi a avut o aparenţă de legalitate, prin raportare la jurisprudenţa majoritară, a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare formulate, în conformitate cu dispoziţiile art. 432 alin. (1) C. proc. pen., desfiinţarea deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018 şi, rejudecând, să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., fapta fiind prescrisă.

Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018.

Examinând contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018, în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că în raport de criticile invocate de către contestator, cadrul legal este circumscris contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată.

Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanţa de judecată).

Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., contestaţia în anulare se declară împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri(...); b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; (...).

Se constată că prin cererea formulată de A. întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi, pe cale de consecinţă, încetarea procesului penal numai cu privire la fapta de trafic de influenţă săvârşită în luna decembrie 2012, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanţei de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e)-h), j din C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză. Nu este permisă anularea caracterului definitiv al deciziei în considerarea unor fapte juridice noi, ci doar în considerarea faptelor juridice existente la data deciziei de condamnare, ale căror efecte nu au fost observate de instanţa de apel.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, inculpatul A. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 116/F din 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă, o faptă din luna decembrie 2012 şi o faptă din perioada octombrie- decembrie 2013).

Prin decizia penală nr. 318/A din 23 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2019, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 116/F din data de 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a-II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., apreciind, în esenţă, că, urmare a Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, la momentul pronunţării instanţei de apel, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de trafic de influenţă (fapta din decembrie 2012), era împlinit.

În ceea ce priveşte durata termenului general de prescripţie a răspunderii penale, se constată că infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art. 154 din C. pen. - (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

În jurisprudenţa obligatorie şi relevantă a Curţii Constituţionale, concretizată în Deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O. partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) şi nr. 358/2022 (publicată în M.O. partea I nr. 565 din 9 iunie 2022), s-a statuat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, au avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea", fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

Instanţa de control constituţional a reţinut că: (...) trebuie stabilit în ce măsură ansamblul legislativ în vigoare este apt să determine o aplicare clară şi previzibilă a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum acestea au fost sancţionate prin Decizia nr. 297/2018 (...) În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (...) Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale (Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 358/2022, par. 60, par. 73, par. 76).

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, de asemenea cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C. se face în raport de termenul general de prescripţie calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.

Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din C. pen., "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii."

Aşadar, referitor la momentul săvârşirii infracţiunii se constată că, momentul cu relevanţă penală în raport cu care se stabileşte legea penală aplicabilă activităţii ilicite şi se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale, în cauză, este data săvârşirii faptei, respectiv luna decembrie 2012, când inculpatul a pretins şi primit de la numitul D., denunţător în cauză, suma de 23.000 de euro, promiţând în schimb că îi va determina pe judecătorii care aveau de soluţionat dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti (dosar în care la data de 18 decembrie 2012 instanţa a admis recursul formulat de către numitul D., a casat sentinţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu), judecători asupra cărora a lăsat să se creadă că are influenţă, să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle acestora de serviciu, în vederea încetării stării de arest preventiv a numitului D..

Înalta Curte constată că în raport de momentul săvârşirii faptei, luna decembrie 2012, termenul general de prescripţie pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-ar fi împlinit în decembrie 2020, anterior pronunţării deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018, care face obiectul căii extraordinare de atac.

De altfel, în practica Înaltei Curţi ulterioară deciziei instanţei de control constituţional şi a hotărârii pronunţate de instanţa supremă în mecanismul de unificare a practicii judiciare, s-a constatat admiterea contestaţiei în anulare în cazul împlinirii termenului general de prescripţie (decizia nr. 253/A din data de 6 decembrie 2022, dosar nr. x/2022; decizia nr. 262 din data de 15 decembrie 2022, dosar nr. x/2022).

Înalta Curte constată că pe durata termenului de prescripţie au intervenit Decretele prezidenţiale nr. 195/2020 şi nr. 240/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României care a prevăzut în Anexa 1 dispoziţii cu privire la termenul de prescripţie.

Sub acest aspect, se constată că, potrivit art. 43 alin. (2) din decret, procesele penale aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedura de cameră preliminară se suspendă de drept pe durata stării de urgenţă, cu excepţia celor de la alin. (1) lit. c) apreciate ca atare de judecător sau instanţa de judecată, precum şi a următoarelor cauze: cele privind infracţiunile flagrante, cele în care au fost dispuse măsuri preventive, cele referitoare la contestaţii împotriva măsurilor asiguratorii, cele privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cele care cuprind măsuri de protecţie a victimelor şi a martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical, cele privind infracţiuni contra securităţii naţionale, cele privind acte de terorism sau de spălare de bani.

În cauza de faţă, la momentul intervenirii decretului prezidenţial dosarul se afla în fond pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cauza a fost amânată de la termenul din data de 13 martie 2020 pentru data de 15 martie 2020, în vederea administrării probatoriului.

La termenul de judecată din data de 15 mai 2020, având în vedere Hotărârea nr. 191 din 10.03.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, Hotărârea nr. 45 din data de 11.03.2020 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi Hotărârea nr. 192 din 12.03.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, precum şi Decretul nr. 240/14.04.2020 emis de Preşedintele României, în temeiul art. 353 alin. (10) C. proc. pen., a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 12.06.2020.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în cauză, suspendarea cursului prescripţiei a intervenit numai pentru perioada 15.05-16.05.2020, până la acel moment cauza fiind amânată, iar inculpatul citat, inclusiv pentru termenul din data de 15 mai 2020.

Înalta Curte aminteşte că prin Decizia nr. 152/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 387 din 13.05.2020, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă sunt neconstituţionale, precum şi că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă este neconstituţională, în ansamblul său.

Această decizie obligatorie produce efecte pentru viitor, aspect relevant deoarece a intervenit după suspendarea judecăţilor în cauzele penale pendinte. Efectele suspendării judecăţii s-au produs, iar decizia Curţii Constituţionale nu poate înlătura această consecinţă anterioară pronunţării sale.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptei de trafic de influenţă, decembrie 2012, termenul general de prescripţie era împlinit la data de 10 februarie 2021 când instanţa de apel a pronunţat decizia care face obiectul căii extraordinare de atac.

În egală măsură, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incidentă soluţia dispusă cu caracter obligatoriu în unificarea practicii de instanţa supremă prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 prin care s-a stabilit că instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii. Sub acest aspect, se observă că instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului fără a proceda la o evaluare a prescripţiei răspunderii penale pentru fapta de trafic de influenţă (fapta din decembrie 2012).

Faţă de considerentele anterior evocate, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecinţa desfiinţării parţiale a deciziei penale de condamnare a inculpatului A., numai sub aspectul săvârşirii faptei de trafic de influenţă – săvârşită în decembrie 2012.

Procedând la rejudecare în aceste limite, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., se va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018 pe care o desfiinţează în parte, numai în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă comisă în luna decembrie 2012).

Rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 116/F din 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018, în pedepsele componente:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din luna decembrie 2012);

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din perioada octombrie- decembrie 2013);

- Înlătură sporul de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din luna decembrie 2012), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din perioada octombrie- decembrie 2013).

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei contestate care nu contravin prezentei.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 163 din 10.02.2021 emis în baza deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018 şi emiterea unui nou mandat în baza dispoziţiilor prezentei decizii.

Va deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. x din 10.02.2021, de la 12.02.2021 până la zi.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 432 C. proc. pen., admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018 pe care o desfiinţează în parte, numai în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă comisă în luna decembrie 2012).

Rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 116/F din 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018, în pedepsele componente:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din luna decembrie 2012);

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din perioada octombrie- decembrie 2013);

- Înlătură sporul de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din luna decembrie 2012), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din perioada octombrie- decembrie 2013).

Menţine restul dispoziţiilor deciziei contestate care nu contravin prezentei.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 163 din 10.02.2021 emis în baza deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018 şi emiterea unui nou mandat în baza dispoziţiilor prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. x din 10.02.2021, de la 12.02.2021 până la zi.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2022.

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Înlăturarea unor omisiuni vădite este reglementată prin prevederile art. 279 din Codul de procedură penală. Astfel, conform textului menţionat anterior, dispoziţiile art. 278 se aplică şi în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, avocaţi, potrivit art. 272 şi 273, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii.

În cauză, prin minuta deciziei nr. 262/A din data de 15 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în dosarul nr. x, s-a omis a se face menţiunea cu privire la deducerea din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. 163 din 10.02.2021.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 279 din Codul de procedură penală, Înalta Curte va înlătura omisiunea vădită din minuta deciziei nr. 262/A din data de 15 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în dosarul nr. x, cu privire la deducerea din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. 163 din 10.02.2021, în sensul că după alin. 7 al minutei sus-menţionate se va introduce următorul alineat: "Deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. 163 din 10.02.2021, de la 10.02.2021 până la zi".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Înlătură omisiunea vădită din minuta deciziei nr. 262/A din data de 15 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în dosarul nr. x, cu privire la deducerea din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. 163 din 10.02.2021, în sensul că după alin. 7 al minutei sus-menţionate se va introduce următorul alineat: "Deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. 163 din 10.02.2021, de la 10.02.2021 până la zi".

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 decembrie 2022.

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2022

Deliberând asupra sesizării din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul încheierii din data de 16 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în dosarul nr. x, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 278 alin. 1 Cod procedură penală, "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară ori de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu."

Înalta Curte constată că în cuprinsul minutei şi dispozitivului încheierii din data de 16 decembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, în mod eronat s-a menţionat "Deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. x din 10.02.2021, de la 10.02.2021 până la zi", în loc de "Deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. 163 din 10.02.2021, de la 12.02.2021 până la zi".

Constatând că această menţiune reprezintă o eroare materială evidentă, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. 1 Cod procedură penală, Înalta Curte va dispune îndreptarea acestei erori materiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Îndreaptă eroarea materială evidentă strecurată în minuta şi dispozitivul încheierii din data de 16 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în dosarul nr. x, în sensul că se va trece în mod corect: "Deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. x din 10.02.2021, de la 12.02.2021 până la zi", în loc de "Deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. 163 din 10.02.2021, de la 10.02.2021 până la zi", cum greşit s-a consemnat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 decembrie 2022.

GGC - MM