Criminal statute of limitations interrupted by unconstitutional procedural acts; exclusion of interruption due to constitutional unconstitutionality and lex mitior

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 31 din data de 14.01.2022, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în Dosarul numărul x/2017, s-a respins ca nefondată excepţia prescripţiei răspunderii penale invocată de inculpaţii A. şi B..

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (16 acte materiale) a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil şi fără a avea completate elementele esenţiale sau cu dată falsă în formă continuată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, astfel încât în final inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante a închisorii aplicate inculpatului C. pe o durată de 4 ani, termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu alte instituţii din judeţul Neamţ.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile, în cadrul Primăriei comunei Piatra Şoimului, judeţul Neamţ sau în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa ce a mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, astfel încât în final inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante a închisorii aplicate inculpatului A. pe o durată de 4 ani, termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu alte instituţii din judeţul Neamţ.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile, în cadrul Primăriei comunei Borleşti, judeţul Neamţ sau în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 200 zile amendă la un echivalent de 50 RON/zi amendă, în speţă pedeapsa de 10.000 RON amendă penală, în sarcina inculpatei B. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei de 200 zile amendă la un echivalent de 50 RON/zi amendă, în speţă pedeapsa de 10.000 RON amendă penală, stabilită faţă de inculpata B. pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit potrivit art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata B. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata B. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Primăriei comunei Borleşti, judeţul Neamţ sau în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (4) teza a II-a din C. pen., cu referire la art. 88 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei B. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în posibilitatea revocării amânării aplicării pedepsei şi consecutiv, aplicarea şi executarea pedepsei iniţial amânate.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la ar. 25 din C. proc. pen., art. 20 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 1349, 1357 şi 1386 din C. civ. s-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile SC D. SA - Reghin şi E..

A fost obligat inculpatul C. să plătească părţii civile SC D. SA suma de 129.488,2 RON împreună cu penalităţile calculate conform art. 16 din contractul nr. x/24.04.2015, cu titlu de daune materiale.

Au fost obligaţi inculpaţii C., A. şi B. în solidar, să plătească părţii civile E. suma de 270.000 RON, cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, inculpaţii C., A. şi B. şi persoana vătămată E..

Prin Decizia penală nr. 659 din data de 12 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi inculpaţii C., A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 14.01.2022 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ.

S-a desfiinţat sentinţa penală în totalitate în ceea ce priveşte latura penală şi în parte cu privire la latura civilă, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, pe fond:

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi faţă de inculpata B. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

S-a înlăturat obligarea inculpaţilor C., A. şi B. în solidar la plata sumei de 270.000 RON către partea civilă E..

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. cu referire la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C. şi A., în solidar, la plata sumei de 250.000 RON către partea civilă E..

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate referitoare la latura civilă şi cuantumul cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de persona vătămată E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva Deciziei penale nr. 659 din 12.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie la data de 01.08.2022 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, parchetul a arătat că faptele faţă de care s-au dispus soluţii de încetare a procesului penal au fost comise la data de 09.04.2015, respectiv 24.04.2015 (infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpaţilor C. şi A.), respectiv 10.04.2015 (infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatului A. şi a inculpatei B.), iar actele de procedură îndeplinite în mod legal în cauză şi comunicate pe tot parcursul procesului penal inculpaţilor au avut aptitudinea de a întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale şi rămân valabile, întrucât sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Astfel, parchetul a menţionat că pe parcursul urmăririi penale s-au efectuat în mod ritmic acte de urmărire penală ce au fost comunicate inculpaţilor, şi anume ordonanţa din 04.08.2016 prin care s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2016 la Dosarul iniţial nr. x/2015, prin acelaşi act dispunându-se şi extinderea urmăririi penale faţă de suspecţii C. şi A.; ordonanţa din 28.07.2017 prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale şi faţă de suspecta B. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată; ordonanţa din 05.10.2017 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspecţilor şi prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus şi punerea în mişcare a acţiunii penale; rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, emis la data de 03.11.2017 prin care inculpaţii au fost trimişi în judecată, comunicat inculpaţilor de către judecătorul de cameră preliminară anterior primului termen din data de 11.06.2018.

În opinia parchetului, ulterior îndeplinirii acestor acte de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripţie şi, întrucât întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz legal de întrerupere a curgerii termenului de prescripţie între anii 2018 şi 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie din perioada 2014 - 2018, neaplicându-se principiul legii penale mai favorabile.

Prin încheierea din 04 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 659 din 12.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2017, în dosarul nr. x/2017 a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării.

Prin încheierea menţionată s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie referitor la cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", raportat la susţinerile parchetului care aduc în discuţie cazul de încetare a procesului penal referitor la intervenţia prescripţiei, ce se subsumează formal cazului de casare invocat.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, parchetul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În cauza pendinte, în limitele procesuale menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele parchetului, în sensul că actele de procedură îndeplinite în mod legal în cauză şi comunicate inculpaţilor au avut aptitudinea de a întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale şi rămân valabile, întrucât sunt guvernate de principiul tempus regit actum, iar ulterior îndeplinirii acestor acte de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripţie şi, întrucât întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz legal de întrerupere a curgerii termenului de prescripţie între anii 2018 şi 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie din perioada 2014 - 2018, neaplicându-se principiul legii penale mai favorabile, sunt nefondate.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31). Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);

De la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitate nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75).

În dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este şi Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripţiei răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale şi, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acţiunii penale, se reţine că, la rândul său, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul îşi poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, şi un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care îşi pot exercita rolul activ, conferit de dispoziţiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă şi nu sunt reglementate de aceleaşi categorii de norme legale.

În consecinţă, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condiţiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripţiei. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripţiei este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripţiei penale. Or, aşa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripţie, care produce consecinţa prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Aşadar, nu pot fi extinse dispoziţiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituţie a întreruperii cursului prescripţiei, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material şi constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Înalta Curte constată că, în raport de faptele inculpaţilor C., A. şi B., s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., "prescripţia înlătură răspunderea penală", atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Raportat la cauza dedusă judecăţii, instanţa a reţinut că inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) şi emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil şi fără a avea completate elementele esenţiale sau cu dată falsă, prevăzute de art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (16 acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., reţinându-se ca dată a săvârşirii ultimului act material din conţinutul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată ca fiind data de 24 aprilie 2015.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., reţinându-se ca dată a săvârşirii faptelor 10 aprilie 2015.

Inculpata B. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., reţinându-se ca dată a săvârşirii faptei 10 aprilie 2015.

Având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare pentru infracţiunea de înşelăciune săvârşită de către inculpatul C. sunt de la 1 an la 5 ani închisoare, se constatată că termenul de prescripţie incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., şi anume de 5 ani, iar pentru infracţiunea emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil şi fără a avea completate elementele esenţiale sau cu dată falsă pedeapsa prevăzută de lege este de la 6 luni la 1 an închisoare, se constatată că termenul de prescripţie incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. 3) din C. pen., şi anume de 3 ani. Aşadar, pentru infracţiunea de înşelăciune, termenul de prescripţie de 5 ani care a început să curgă la data de 24 aprilie 2015 s-a împlinita la data de 23.06.2020, ţinând cont şi de suspendarea cursului prescripţiei pe durata stării de urgenţă în perioada 16 martie - 14 mai 2020. Termenul de prescripţie de 3 ani, pentru infracţiunea emitere de file CEC fără a avea la tras disponibil şi fără a avea completate elementele esenţiale sau cu dată falsă, care a început să curgă la data de 24 aprilie 2015 s-a împlinita la data de 23.04.2018.

Limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare pentru infracţiunea de înşelăciune săvârşită de către inculpatul A. sunt de la 1 an la 5 ani închisoare, astfel că termenul de prescripţie incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., şi anume de 5 ani, iar pentru infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare, termenul de prescripţie incident în cauză fiind cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., şi anume de 5 ani. Astfel, termenul de prescripţie de 5 ani, pentru infracţiunile de înşelăciune şi de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, care a început să curgă la data de 10 aprilie 2015, s-a împlinit la data de 09.06.2020, ţinând cont şi de suspendarea cursului prescripţiei pe durata stării de urgenţă din perioada 16 martie - 14 mai 2020.

În cazul inculpatei B. se constată că legea prevede pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani şi, prin urmare, termenul de prescripţie incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., şi anume de 5 ani, care a început să curgă de la data săvârşirii faptei, respectiv data de 10 aprilie 2015 şi s-a împlinit la data de 09.06.2020, ţinând cont şi de suspendarea cursului prescripţiei pe durata stării de urgenţă din perioada 16 martie - 14 mai 2020.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru faptele inculpaţilor C., A. şi B. a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 659 din data de 12 iulie 2022 a Curţii de Apel Bacău - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C., A. şi B., în sumă de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 659 din data de 12 iulie 2022 a Curţii de Apel Bacău - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C., A. şi B., în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.

GGC - OB