Cassation appeal rejected; final conviction for life-endangering bodily injury upheld at 4 years' imprisonment.

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 113 din 6.07.2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen..cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., , la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală şi totodată, s-au interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen..

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului A., drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală, durata reţinerii pe o perioadă de 24 de ore,începând cu data de 10.03.2022,până la data de 11.03.2022.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului A., iar conform art. 92 C. pen., s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) şi alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de această instituţie; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze 100 de zile muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul sau Primăriei comunei Păuşeşti Maglaşi, jud. Vâlcea sau în cadrul Primăriei or. Băile Olăneşti, jud. Vâlcea.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A..

Prin sentinţa instanţiei de fond a fost condamnat şi inculpatul B., la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

În temeiul art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm. din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile C. (fiul victimei), D. (fiul victimei) şi E. (soţia victimei) şi în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii B. şi A., să achite părţii civile C. (fiul victimei), suma de 14.042 RON, cu titlu de daune materiale.

A fost obligat inculpatul B. să achite fiecăreia dintre părţile civile, C. (fiul victimei), D. (fiul victimei) şi E. (soţia victimei), suma de câte 10.000 de euro, în echivalentul în RON calculat în raport de cursul BNR, la data plăţii efective, reprezentând daune morale.

A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de părţile civile prin care au solicitat obligarea inculpatului A. să plătească suma de câte 25.000 de euro, reprezentând daune morale.

S-a constatat că Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vâlcea nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii B. şi A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Împotriva sentinţei de fond au declarat apel inculpaţii B., A. şi partea civilă C..

Prin decizia penală nr. 798/A din data de 4 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, au fost admise apelurile declarate de inculpatul B., de inculpatul A. şi de partea civilă C., împotriva sentinţei penale nr. 113 din data de 06 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2022.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, s-au dispus următoarele:

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la 4 ani închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei în condiţiile art. 60 din C. pen.

A fost înlăturată obligaţia de plată a daunelor materiale instituită în sarcina inculpatului A..

A fost redus cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul B. la suma de 7292 RON şi s-a dedus la zi prevenţia inculpatului.

S-au menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei din apel a formulat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat F., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către părţi şi procuror.

La data de 21.11.2022, au fost depuse la dosar concluziile scrise formulate de către părţile civile C., D. şi E., asupra recursului în casaţie de faţă, .

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 14.12.2022, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 31.01.2023, dată până la care a fost întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea din data de 31 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei completului competent, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casaţie de la termenul din 14.03.2023, s-au luat concluziile părţilor şi ale parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat în cauză de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit C. proc. pen. recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

În speţă, recurentul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt suspuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

De asemenea, cazul de casare menţionat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Analizând în aceste coordonate de principiu cererea de recurs în casaţie formulată în cauză, Înalta Curte constată că inculpatul A. a circumscris cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., criticile aduse modului în care instanţa de apel a interpretat situaţia de fapt reţinută în cauză şi probatoriul administrat, în realitate inculpatul fiind nemulţumit de decizia de condamnare dispusă de instanţa de apel, invocând în apărare chestiuni de fapt care, în opinia apărării, fac dovada că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă pentru reţinerea infracţiunii de vătămare corporală, făcându-se referiri la probatoriul cauzei, respectiv la concluziile raportului medico-legal de necropsie efectuat în cauză.

Astfel, prin motivele de recurs în casaţie formulate în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a susţinut că recursul în casaţie vizează nelegalitatea deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în ceea ce priveşte condamnarea definitivă a inculpatului pentru o infracţiune care, raportat la situaţia de fapt reţinută, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale normei de incriminare prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., nefiind realizată cerinţa referitoare la urmarea imediată - element necesar al conţinutului constitutiv al infracţiunii reţinute.

În esenţă, în motivarea cererii de recurs în casaţie, s-a susţinut că încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a întemeiat pe concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 473/A3/117 din 07.03.2022 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vâlcea, însă concluziile acestui raport au un caracter incert, probabil, raportat la exprimarea utilizată de medicul legist în redactarea acestora, respectiv "ar fi fost de natură" sau "cel mai probabil".

În opinia apărării, concluziile raportului medico-legal de necropsie întocmit reflectă doar o posibilitate ca loviturile suferite de persoana vătămată să fi fost urmate de punerea în primejdie a vieţii sale, această urmare nefiind însă stabilită în concret - condiţie de altfel esenţială pentru a se reţine încadrarea în vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

S-a menţionat că în măsura în care dovezile administrate conţin o informaţie îndoielnică în legătură cu fapta imputată, organele judiciare nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine. Prin urmare, având în vedere caracterul incert al acestor concluzii, s-a susţinut că în cauză îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea principiul "in dubio pro reo", din perspectiva nedovedirii în concret a împrejurării potrivit cu care viaţa persoanei vătămate ar fi fost în mod real pusă în primejdie, din cauza loviturilor suferite, dacă nu ar fi survenit decesul acesteia.

În aceste condiţii, apărarea a susţinut că situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului nu se circumscrie conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., urmarea imediată, reţinută de organele judiciare, nefiind dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil. În opinia apărării, o atare constatare are ca efect incidenţa impedimentului prevăzut de disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.

Astfel, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa achitării inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

Înalta Curte constată că toate aceste argumente expuse în cuprinsul cererii de recurs în casaţie vizează situaţia de fapt reţinută în cauză ori interpretarea dată de instanţa de apel probatoriului administrat şi reflectă, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei subsecvent reaprecierii şi cenzurării probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel şi dispunerii unei soluţii favorabile inculpatului aşa cum s-a solicitat în cauză - de achitare.

Or, în cauză, contrar apărării, Înalta Curte constată că prin decizia recurată, pe baza stării de fapt aşa cum a fost reţinută în cauză şi care nu mai poate fi schimbată în actuala procedură, instanţa de apel a statuat că probatoriul cauzei relevă că fapta inculpatului A., care în data de 05.03.2022, în jurul orelor 14:25, în timp ce se afla în incinta magazinului mixt aparţinând S.C. G. S.R.L., din comuna Păuşeşti Măglaşi, a intervenit în conflictul izbucnit între inculpatul B. şi victima H., iar după ce victima a fost proiectată pe podeaua placată cu gresie din magazin, ca urmare a acţiunii inculpatului B., în timp ce acesta a continuat să aplice victimei multiple lovituri cu piciorul (inclusiv prin călcare în zona capului), a agresat, la rândul său, victima, prin lovirea de trei ori cu piciorul în zona toracală, provocându-i leziuni traumatice la nivelul hemitoracelui stâng antero-lateral, hemitoracelui drept posterobazal şi, respectiv hemitoracelui stâng posterobazal, leziuni care ar fi fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei şi ar fi necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

De altfel, se reţine că în speţă inculpatul A. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de fond admiţând cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 374, 375 raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. civ. penală.

În concret, se reţine că toate criticile formulate de recurent în susţinerea afirmaţiei potrivit căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală pentru care a fost condamnat, sunt raportate la concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 473/A3/117 din 07.03.2022 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vâlcea care în opinia apărării reflectă doar o posibilitate ca loviturile suferite de persoana vătămată să fi fost urmate de punerea în primejdie a vieţii sale, mai exact prin aceste susţineri criticându-se încadrarea juridică dată faptei imputate inculpatului A. în raport cu starea de fapt şi probatoriul cauzei avute în vedere de instanţe.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. textul de incriminare are următorul conţinut:

"Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe: [...]

e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani."

Conform art. 193 C. pen.: (1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Prin punerea în primejdie a vieţii persoanei vătămate se înţelege situaţia când făptuitorul a creat prin activitatea sa, posibilitatea reală şi concretă ca victima să înceteze din viaţă. În această ipoteză, făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei şi nici nu acceptă acest rezultat, subiectul acţionând numai în vederea vătămării corporale a victimei, dar în condiţii susceptibile de a-i produce moartea.

Elementul material al laturii obiective este reprezentat de lovirea sau exercitarea oricărei alte violenţe prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, fiindu-i astfel, pusă în primejdie viaţa. Urmarea imediată constă în suferinţa fizică, indiferent de intensitate, produsă prin lovire sau alte violenţe, legătura de cauzalitate rezultând din modalitatea de comitere a faptei.

Or, în speţă, în raport cu starea de fapt stabilită cu titlu definitiv prin decizia din apel, se observă că ambele instanţe au statuat că din probatoriul cauzei reiese că, în timp ce victima se afla pe podea şi era lovită de inculpatul B. la nivelul feţei şi capului, inculpatul A. a aplicat, la rândul său, cu piciorul, trei lovituri victimei în zona toracală, fiind necesară intervenţia atât verbală, cât şi fizică a persoanelor prezente, pentru a-i determina pe cei doi să înceteze agresiunea asupra victimei. În urma loviturilor primite, victima H. a fost transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea cu ambulanţa, în vederea acordării îngrijirilor medicale, iar în seara zilei de 05.03.2022 a decedat.

Aşa cum rezultă din conţinutul deciziei recurate, analiza detaliată a materialului probator efectuată de prima instanţa a relevat că în cauză este indubitabil că leziunile care au provocat decesul victimei sunt de la nivelul capului, produse prin acţiunile de lovire exercitate de inculpatul B., în timp ce leziunile produse la nivelul hemitoracelui de către inculpatul A., prin lovirea victimei cu piciorul de trei ori în zona toracală, nu au avut legătură cu decesul victimei, leziuni care însă au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei, în cazul în care nu ar fi survenit decesul cauzat de activitatea inculpatului B..

În acest context, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că instanţele de fond şi apel au stabilit că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului dovedesc că inculpatul A. în data de 05.03.2022, în timp ce se afla în incinta magazinului mixt aparţinând S.C. G. S.R.L., din comuna Păuşeşti Măglaşi, a intervenit în conflictul izbucnit între inculpatul B. şi victima H., iar după ce victima a fost proiectată pe podeaua placată cu gresie din magazin, ca urmare a acţiunii inculpatului B., în timp ce acesta a continuat să aplice victimei multiple lovituri cu piciorul (inclusiv prin călcare în zona capului), a agresat, la rândul său, victima, prin lovirea de trei ori cu piciorul în zona toracală, provocându-i leziuni traumatice la nivelul hemitoracelui stâng antero-lateral, hemitoracelui drept posterobazal şi, respectiv hemitoracelui stâng posterobazal, leziuni care ar fi fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei şi ar fi necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, instanţele stabilind astfel că faptele inculpatului A. se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv şi subiectiv infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

Revenind la conţinutul motivelor de recurs, instanţa de casaţie conchide că, astfel cum au fost formulate, criticile invocate de apărarea recurentului inculpat A. vizează în realitatea netemeinica deciziei din apel, inculpatul fiind nemulţumit de faptul că s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, pentru care a fost condamnat.

Analiza conţinutului mijloacelor de probă pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia, a fiabilităţii acestora ori interpretarea probatoriului administrat în cauză, pe de o parte, şi starea de fapt reţinută de instanţă, pe de altă parte, excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Aşa cum s-a argumentat în precedent, starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu pot fi cenzurate de instanţa supremă în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

În aceste coordonate, în raport cu motivele de recurs în casaţie astfel cum au fost formulate, dispoziţiile incidente şi scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul inculpat A. a invocat doar critici care vizează circumstanţele comiterii faptei şi modalitatea de interpretare a probatoriului administrat în cauză.

În concluzie, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat recurentul inculpat A. prin decizia recurată întruneşte condiţiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 798/A din data de 04 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Totodată, având în vedere solicitarea formulată de intimatul parte civilă C., prin apărător, de obligare a recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză, fiind depuse la dosar cu prilejul dezbaterilor dovezi în acest sens, Înalta Curte, în temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat A. la plata cheltuielilor judiciare către intimatul parte civilă C., în cuantum de 2.299,98 RON, reprezentând onorariul de avocat şi cheltuieli de deplasare la instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 798/A din data de 04 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către intimatul parte civilă C., în cuantum de 2.299,98 RON, reprezentând onorariul de avocat şi cheltuieli de deplasare la instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2023.