Persistence of criminal liability for unmarked excisable goods after unconstitutional amendment of customs smuggling provisions

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 969 din data de 08.07.2021 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap la art. 43 alin. .1 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă (faptă săvârşită la data de 13.12.2018).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că infracţiunea pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză este săvârşită în stare de recidivă post-condamnatorie, în raport de sentinţa penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă faţă de inculpatul A. prin sentinţa penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017 şi s-a dispus executarea, în regim de detenţie, a pedepsei închisorii de 2 ani.

S-a dispus repunerea în individualitate a pedepsei de 2 ani închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017.

Au fost repuse în individualitate pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, dispusă prin sentinţa penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017.

A fost repusă în individualitate pedeapsa accesorie prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dispusă prin sentinţa penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. s-a adăugat în întregime la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017, în final dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de detenţie potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară ce se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. măsura preventivă a reţinerii, începând cu data de 14.12.2018, ora 22:30, până la data de 15.12.2018, ora 22:30.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. rap la art. 208 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A., a cantităţii totale de 563 pachete de ţigări de diferite mărci (303 pachete de ţigări, marca x, 255 pachete de ţigări, marca x şi 5 pachete de ţigări, marca x), fără marcaje fiscale legale, produsele accizabile fiind reţinute de organele de poliţie şi depuse la camera de corpuri delicte, astfel cum rezultă din dovada seria x nr. x din data de 17.12.2018.

În baza art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă, precizată, exercitată de partea civilă Statul Roman prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscala prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva inculpatului A..

A fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Statul Roman prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, suma de 5.402 RON reprezentând taxe vamale accize şi TVA pentru fapta săvârşită la data de 13.12.2018 plus obligaţii fiscale accesorii calculate de la data săvârşirii faptei până la data plăţii efectiv.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 250 indice 2 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor datorate cu orice titlu de terţe persoane inculpatului A., până la concurenţa sumei de 5402 RON, la care s-au adăugat accesoriile fiscale, de la data săvârşirii faptei, până la data achitării integrale a sumei datorate, măsură dispusă de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea nr. 134 din data de 26.01.2021, în temeiul art. 249 alin. şi 6 C. proc. pen. şi art. 254 C. proc. pen. în dosarul nr. x/2020.1.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1526 din data de 07.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 969 din 08.07.2021 pronunţate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei din apel, la data de 28.12.2022, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat B., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs inculpatul A., prin apărător, a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, apărarea inculpatului A. a solicitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi art. 4 C. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală ca urmare a dezincriminării ei conform Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale.

S-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că în data de 13.12.2018 a deţinut în sufrageria imobilului unde locuia cantitatea de 563 pachete de ţigări provenite din contrabandă. Prin sentinţa instanţei de fond, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. cu aplicarea, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă finală de 3 trei ani şi 6 şase luni închisoare.

În esenţă, inculpatul a arătat că decizia penală recurată prin care s-a respins apelul său împotriva hotărârii primei instanţe este nelegală, norma incriminatorie stipulată în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nemaifiind prevăzută de legea penală la data soluţionării caii de atac formulată în dosarul penal nr. x/2020 ca urmare a dezincriminării infracţiunii de contrabandă, conform Deciziei nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale a României (publicată în M.Of. la data de 05.05.2022).

În concret, s-a susţinut că, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022 din 24 martie 2022 prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României sunt neconstituţionale prin faptul că nu reglementează un prag valoric sau temporar, cât şi prin faptul că nesocoteşte principiul ultima ratio în materie penală, în opinia apărării, au fost scoase din fondul activ legislativ prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Din punctul de vedere al apărării este evident că o astfel de intervenţie din partea Curţii Constituţionale nu poate avea decât valoarea unei dezincriminări totale a infracţiunii de contrabandă asimilată, neputându-se considera că latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 se poate regăsi în plenitudinea sa în alt text de lege incriminator, invocând în acest sens două decizii de îndrumare pronunţate de ÎCCJ, nr. 32/2015 (HP) şi 17/2013 (RIL).

A arătat apărarea inculpatului că soluţia Curţii de Apel Craiova pronunţată în cauză este una care nesocoteşte prevederile Deciziei nr. 651/2018 şi încalcă principiile stipulate în art. 4 şi 5 C. pen., din moment ce instanţa de control apreciază că prevederea legală stipulată în art. 270 din Legea nr. 86/2006, aşa cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 85/2022, poate retroactiva şi in privinţa situaţiei juridice existente la data săvârşirii infracţiunii. Chiar dacă instanţa de control aduce în discuţie o aşa-zisă continuitate de reglementare, în realitate însă O.U.G. nr. 85/2022 completează cadrul legal existent în art. 270 din Legea nr. 86/2006 şi suplimentează condiţiile necesare pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii, introducând astfel limite cantitative sau valorice ale bunurilor ce nu existau la data comiterii faptei ori la data constatării neconstituţionalităţii art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Or, s-a precizat că prevederile menţionate în art. 147 alin. (1) din Constituţia României au menirea protejării normei penale în măsura în care nu produc completări ale cadrului legal, cum s-a întâmplat de altfel în prezenta speţă. Practic legiuitorul prin intervenţia legislativă produsă prin intermediul O.U.G. nr. 85/2022 a schimbat conţinutul constitutiv al normei stipulate în art. 270 alin. (2) si 3 din Legea nr. 86/2006 introducând condiţii suplimentare ce nu existau la data comiterii faptei şi nici la momentul condamnării inculpatului de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

De asemenea, s-a susţinut că prezintă importanţă faptul că în niciun moment Curtea de Apel Craiova nu aduce în discuţie o schimbare de încadrare a faptei săvârşite de inculpat.

Astfel, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie şi în rejudecare să se constate că fapta de contrabandă asimilată stipulată în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost dezincriminată ca urmare a declarării normei de incriminare ca neconstituţională, impunându-se în consecinţă pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către părţi şi procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La data de 16.01.2023, au fost depuse la dosar concluziile scrise formulate de către Direcţia Regională Vamală Craiova, asupra recursului în casaţie de faţă.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 20.01.2023, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 28.02.2023, dată până la care a fost întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea din data de 28 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei completului competent, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casaţie de la termenul din 14.03.2023, s-au luat concluziile părţilor şi ale parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul în casaţie formulat în cauză de inculpatul A., Înalta Curte, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, în speţă, se reţine că, în concret, recurentul inculpat A. a solicitat instanţei de casaţie, ca în temeiul cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., să se constate dezincriminarea faptei de contrabandă reţinută în sarcina acestuia în prezenta cauză, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi pentru care a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare (faptă săvârşită la data de 13.12.2018), prin sentinţa instanţei de fond, definitivă prin decizia recurată, având în vedere declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, prin Decizia CCR nr. 176/2022.

Înalta Curte constată însă că în prezenta cauză nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat recurentul inculpat A. şi prin urmare nu este incident cazul de casare invocat, recursul fiind în consecinţă nefondat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 4 din C. pen. prevede că: Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din data de 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 651 din data de 25 octombrie 2018 s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională.

Astfel, dezincriminarea unei fapte penale poate interveni şi în baza unei decizii prin care s-a constatat neconstituţionalitatea normei de incriminare, cum este Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din data de 24.03.2022, prin care au fost constate neconstituţionale dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Prin urmare, trebuie verificat dacă fapta concretă comisă de recurent şi încadrată în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (text ce a fost declarat neconstituţional) nu se încadrează în alte dispoziţii legale în vigoare şi care să o incrimineze ca fiind infracţiune.

Art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În acest sens, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

În raport cu dispoziţiile legale incidente, în limitele reglementate de legiuitor pe calea recursului în casaţie şi în raport cu situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speţă nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat recurentul inculpat A..

Într-adevăr, prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menţionată, s-a constat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituţional.

Prin această decizie, în esenţă, s-a reţinut că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acţiunile/operaţiunile prevăzute de această dispoziţie legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanţe ca infracţiune de tăinuire.

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Totodată, s-a reproşat textului de incriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituţionalitate şi din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

De asemenea, prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional face trimitere la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 care incriminează ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că "pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor în Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalităţi concrete de sustragere de la plata taxelor, infracţiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală. Omisiunea plăţii taxelor datorate este, aşadar, incriminată atât în Codul fiscal, cât şi în Legea nr. 241/2005, respectiv în Codul vamal.

Astfel, infracţiunea din Codul fiscal [art. 2961 alin. (1) lit. l), deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situaţia premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. [...] Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o infracţiune complexă cu privire la omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, dacă bunurile au fost introduse în ţară în mod fraudulos.

Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracţiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracţiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat." În prezent, art. 452 alin. (1) lit.

h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluţie legislativă identică, incriminând ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri […]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Aşadar, în paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituţională a reţinut că infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 85 din 17 iunie 2022, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, prin care a fost modificat art. 270 alin. (2) şi (3) din Legea 86/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, în interiorul termenului de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curtii Constitutionale (publicată în Monitorul Oficial la 5 mai 2022), existând astfel o continuitate de reglementare a art. 270 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

În speţa de faţă se constată că pe baza situaţiei de fapt reţinute în cauză, instanţele au statuat cu titlu definitiv că în ceea ce priveşte fapta imputată inculpatului A. aceasta constă în faptul că, la data de 13.12.2018, a fost depistat de către organele de poliţie cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare, în timp ce deţinea în sufrageria imobilului situat în mun. Dr. Tr. Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 563 pachete de ţigări, de diferite mărci, fără marcaje fiscale legale, cunoscând că acestea proveneau din contrabandă, stabilindu-se că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, faptă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (faptă din 13.12.2018).

Rezultă astfel că în mod corect s-a reţinut în cauză că în privinţa recurentului inculpatul A. care a deţinut cantitatea de 563 pachete de tigari, respectiv 11260 ţigarete, sunt îndeplinite în continuare condiţiile de incriminare din conţinutul art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 în forma modificată prin O.U.G. nr. 85/2022, fiind depăşit pragul valoric de 10.000 ţigarete la care face referire art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal anterior menţionat.

Aşadar, chiar dacă dispoziţiile care reglementează infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost declarate neconstituţionale, Înalta Curte constată că faptele recurentului inculpat A., astfel cum au fost reţinute în cauză prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanţa care a pronunţat soluţia de condamnare a inculpatului, şi-au păstrat caracterul infracţional, fiind incriminate în cuprinsul dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal care icriminează "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete [...]", iar această faptă este sancţionează cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

În aceste condiţii, în baza deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale nu a operat dezincriminarea faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, fiind incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevăd că dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Totodată, Înalta Curte reţine că în tot intervalul de timp de la comiterea faptei de către inculpat, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal incrimina ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, [...]".

Prin urmare, critica recurentului inculpat în sensul că prin decizia de apel a fost condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală întrucât prin decizia nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale, este nefondată, fapta imputată acestuia fiind incriminată de o lege în vigoare.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel prin decizia recurată, prin O.U.G. nr. 85/2022 din 17 iunie 2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, respectiv în termenul de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 176/2022, a fost redefinită infracţiunea de contrabandă asimilată, în acord cu criticile de neconstituţionalitate, la art. III pct. 2 din această ordonanţă prevăzându-se că: Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

Or, aşa cum s-a arătat, în speţă, din examinarea în concret a faptei recurentului inculpat, astfel cum a fost reţinută prin sentinţa penală de condamnare, definitivă prin decizia recurată în cauză, instanţele au constatat că inculpatul A. a fost depistat la data de 13 decembrie 2018, că deţinea cantitatea de 563 pachete de ţigări (11.260 ţigarete), de diferite mărci, fără marcaje fiscale legale, cunoscând că acestea proveneau din contrabandă.

Ca atare, fapta concretă pentru care a fost condamnat recurentul A. nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr. 176/2022, din moment ce acţiunea de deţinere a acestor ţigări fără marcaje fiscale legale de către recurent şi care depăşeşte cantitatea de 10.000 ţigarete, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa de condamnare, este incriminată în continuare ca infracţiune de dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În acest context, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că în cauză condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege ca urmare a dezincriminării faptei, aşa cum a susţinut apărarea inculpatului, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1526 din data de 07 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1526 din data de 07 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2023.