Restitution appeal time-barred; commission’s tardy challenge rejected, first-instance compensation award upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2016 din 29.03.2016, reclamantele A. şi B. au formulat contestaţie împotriva Deciziei 5101/21.01.2016 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând anularea acesteia, constatarea că reclamantele a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri potrivit art. 4 pct. 1-5 din O.U.G. nr. 94/2000 şi implicit dovada dreptului de proprietate şi a preluării abuzive a imobilului din Iaşi, str. x.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 158 din 27 septembrie 2016, Curtea de apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

A anulat în parte Decizia nr. 5101/21.01.2016 emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în ceea ce priveşte respingerea cererii reclamantelor cu privire la terenul de 1944 mp din Iaşi, str. x.

A obligat pârâta să emită o decizie prin care să constate calitatea de persoană îndreptăţită a A. pentru acordarea de despăgubiri pentru terenul de 1944 mp din Iaşi, str. x.

A obligat pârâta să plătească reclamantei B. suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 158 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

La primul termen de judecată din data de 7 martie 2019, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii declarării recursului, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

II. Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, mai înainte de a examina motivele de recurs, constată că recursul este tardiv declarat.

În materia contenciosului administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurîn termen de 15 zile de la comunicare".

Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 181 alin. (1) punctul 2 din C. proc. civ. potrivit căruia "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă tremenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

Potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ.: "când ultima zi a unui termen care într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează".

Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 30 septembrie 2016, conform dovezii aflate la fila x verso din dosarul de fond al Curţii de Apel Iaşi, recursul fiind trimis pe fax la data de 18 octombrie 2016 şi înregistrat la Registratura Curţii de Apel Iaşi la data de 18 octombrie 2016, potrivit ştampilei aplicate pe cererea de recurs de către serviciul registratură al Curţii de Apel Iaşi (dosar recurs).

Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 181 alin. (1) punctul 2 şi art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care autoritatea pârâtă avea dreptul să declare recurs era cuprins între 1 octombrie 2016 şi 17 octombrie 2016, inclusiv.

Cum data de 18 octombrie 2016, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depăşit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinţei, impus de lege, rezultă că recursul pârâtei este tardiv formulat.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului.

Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 158 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.