Litigation cost exemption under Art. 454 CPC for mooted annulment actions based on pre-litigation acknowledgment of claim

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului şi notând că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 06.08.2020, reclamanta A. a chemat în judecat pe pârâţii U.A.T. Oraşul Buşteni, prin primar şi S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr. x/13.06.2019 de B.N.P. C. şi să dispună radierea din cartea funciară a imobilului situat în Buşteni, str. x, jud. Prahova şi înscrierea dreptului de proprietate asupra aceluiaşi imobil în favoarea pârâtei S.C. B. S.R.L., precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Prin acţiune a fost invocată excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 58/24.05.2019 emise de Consiliul Local al Oraşului Buşteni.

Prin sentinţa nr. 1244/10.12.2020, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca rămase fără obiect atât excepţia de nelegalitate, cât şi acţiunea, obligând-o pe pârâta U.A.T. Oraşul Buşteni, prin primar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.869,8 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe, U.A.T. Oraşul Buşteni a declarat apel, prin care a solicitat anularea ei în parte, în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 173/12.05.2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, U.A.T. Oraşul Buşteni a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autoarea recursului a susţinut că soluţia de respingere a acţiunii ca rămase fără obiect atrage inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că intimata-reclamantă nu a câştigat procesul.

A mai arătat că partea adversă nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte punerea în întârziere, astfel încât este incidentă regula instituită de art. 454 C. proc. civ. privind exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepţia nulităţii recursului a fost respinsă la termenul de astăzi, pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul prin prisma criticilor de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta susţine, în esenţă, că nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este incident cazul de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată, reglementat de art. 454 C. proc. civ.

Criticile din cererea de recurs se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Instanţa de apel a apreciat că nu este incident art. 454 C. proc. civ., întrucât corespondenţa transmisă de intimata-reclamantă către apelanta-pârâtă poate să fie asimilată unei notificări de punere în întârziere, iar prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe nu au fost recunoscute pretenţiile deduse judecăţii.

Conform art. 454 C. proc. civ., "pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din C. civ. rămân aplicabile".

Acest text de lege stabileşte că pârâtul este exonerat de la plata cheltuielilor de judecată în cazul recunoaşterii pretenţiilor reclamantului, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, sub rezerva ca pârâtul să nu fi fost pus în întârziere de către reclamant sau să nu se fi aflat de drept în întârziere înainte de începerea procesului.

Prin urmare, în măsura în care cerinţa punerii în întârziere este compatibilă cu obiectul litigiului, exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor intervine doar în măsura în care acesta a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului şi doar dacă, prealabil pornirii procesului, nu a fost pus în întârziere de către reclamant sau nu se afla de drept în întârziere.

Astfel, prin efectul pe care îl produce, acela al exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată, norma legală evocată îndeplineşte o funcţie sancţionatorie faţă de reclamant, pentru uşurinţa pe care o manifestă dacă sesizează instanţa cu o cerere de chemare în judecată, fără a uza de instituţia punerii în întârziere, pusă de lege la dispoziţia sa, deci fără a încerca să soluţioneze disputa anterior sesizării, oferind pârâtului un interval de timp pentru a-şi executa obligaţiile.

Evaluând, în limita controlului de legalitate, decizia atacată, Înalta Curte ia act că acţiunea are ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de schimb autentificat.

Punerea în întârziere, realizată, potrivit art. 1.522 alin. (1) C. civ., fie printr-o notificare scrisă, fie prin cererea de chemare în judecată, are ca scop acordarea, de către creditor, a unui termen în care debitorul trebuie să execute obligaţia care îi revine, după cum rezultă din prevederile art. 1.522 alin. (3) C. civ.

Dispoziţiile art. 1.246 alin. (3) C. civ. recunosc părţilor semnatare ale unui contract dreptul ca – în măsura în care considerau că acesta este lovit de nulitate – să constate nulitatea sau să o declare prin acord; aşadar, pârâtele aveau doar o facultate, nu însă şi o obligaţie de a acţiona în acest mod.

În aceste condiţii, obiectul litigiului este incompatibil cu cerinţa punerii în întârziere, căci un asemenea demers nu ar fi putut să-şi atingă finalitatea legii, de vreme ce în sarcina pârâtelor nu putea fi identificată vreo obligaţie de constatare a nulităţii contractului.

Atunci când litigiul nu este compatibil cu cerinţa punerii în întârziere – ca în speţă –, exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată intervine numai în măsura în care hotârârea poate fi pronunţată doar pe baza recunoaşterii pârâtului, adică atunci când poziţia procesuală a acestei părţi are un efect util, în sensul de a fi aptă să conducă, prin ea însăşi, la soluţionarea litigiului, fără administrarea altor probe.

În consecinţă, singura cerinţă necesară pentru a opera exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată este cea referitoare la recunoaşterea pretenţiilor reclamantei, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Această condiţie este îndeplinită, deoarece recurenta (pârâtă în proces) a depus la primul termen de judecată în faţa primei instanţe Hotărârea Consiliului Local Buşteni nr. 148/18.09.2020 şi tranzacţia autentificată sub nr. x/19.10.2020 de B.N.P. C. prin care pârâtele au convenit desfiinţarea contractului de schimb autentificat sub nr. x/13.06.2019 de B.N.P. C., acte care atestă, în mod neîndoielnic, recunoaşterea dreptului pretins de intimata-reclamantă.

Deşi dispozitivul sentinţei pare a conduce la concluzia că reclamanta a pierdut procesul, în realitate l-a câştigat, pentru că rămânerea fără obiect a pretenţiilor este consecinţa recunoaşterii lor de către pârâte.

Prin urmare, hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 454 C. proc. civ., fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi art. 497 teza I C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza, spre o nouă judecată, curţii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă U.A.T. Oraşul Buşteni, prin primar, împotriva deciziei nr. 173/12.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.