Pension revision rejected: no res judicata conflict as triple identity unmet

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Analizând cererea de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin decizia nr. 2896/25.11.2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 239/03.02.2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, solicitând desfiinţarea ei.

În motivare, a prezentat pe larg argumentele pe care le-a invocat în faţa instanţelor de fond, susţinând că acestea nu au fost luate în considerare, dar şi că hotărârea este contrară deciziilor nr. 655/07.05.2015 şi nr. 2558/23.10.2019 ale Curţii de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, respectiv deciziei nr. 19/2011 pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti reprezintă un element component al principiului securităţii raporturilor juridice, astfel că repunerea în discuţie a acesteia poate fi realizată doar în anumite condiţii, strict şi limitativ reglementate de lege, prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii.

În acest caz, legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de textul legal citat şi a impus condiţia implicită de a exista identitate de cauză, obiect şi părţi între cele două procese, cu precizarea că hotărârile trebuie pronunţate în dosare diferite.

Revizuentul a invocat contrarietatea în raport cu două hotărâri pronunţate în procese diferite, respectiv în dosarele cu nr. x/2014 şi nr. y/2018

Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte constată că nu poate reţine contrarietatea acestora din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia identităţii de părţi şi nici cea de obiect.

Astfel, în procesul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, finalizat prin decizia nr. 2558/23.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, indicată cu autoritate de lucru judecat, au figurat ca părţi litigante B., în calitate de reclamant şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, în calitate de pârâtă.

În procesul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, finalizat prin decizia nr. 655/07.05.2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, au figurat ca părţi, A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitându-se obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului, prin luarea în calcul a adeverinţei nr. x/16.01.2012, începând cu 01.03.2012.

În cel de al doilea litigiu, reprezentat de dosarul nr. x/2020, soluţionat prin decizia nr. 2896/25.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, a cărei retractare se solicită, au figurat ca părţi A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, iar obiectul acţiunii a constat în obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului începând cu data depunerii în original a adeverinţelor, prin luarea în calcul a adeverinţelor nr. x/26.02.2019, nr. y/26.02.2019 şi nr. 50/26.02.2019 emise de S.C. C. S.A. şi a certificatului nr. SJAN DB 817-C/2018/28.05.2019 emis de Arhivele Naţionale, a adeverinţelor emise de S.C. D. S.A., precum şi în recalcularea pensiei suplimentare începând cu 01.03.2012 pentru perioada 02.08.1971-13.09.1972, cu sporul de vechime de 3% începând cu 01.08.1976, sporul de vechime de 5% începând cu 01.08.1981, sporul de vechime de 12% începând cu 01.08.1986 şi a pensiei suplimentare, în baza venitului total brut după 01.01.1991.

Condiţia triplei identităţi trebuie îndeplinită cumulativ, neincidenţa uneia dintre cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Aşa fiind, Înalta Curte notează că nu există identitate de părţi în privinţa litigiilor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2020 ale Curţii de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

În ceea ce priveşte litigiile ce fac obiectul dosarelor nr. x/2014 şi nr. y/2020 ale Curţii de Apel Ploieşti – secţia I Civilă identitatea de părţi este în mod evident îndeplinită, însă nu există similitudine sub aspectul cauzei juridice, atât timp cât adeverinţele indicate pentru luarea în calcul la reevaluarea pensiei sunt diferite.

Faţă de argumentele precedente, având în vedere că nu poate fi reţinută incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu se constată împrejurarea că una şi aceeaşi chestiune litigioasă a primit în două procese identice soluţii contrare, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2896/25.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2022.