Revision inadmissibility for non-merits cassation decisions regarding judicial expert fees

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – sectia a VI-a Civilă la 24.05.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 999,06 RON, reprezentând daune materiale şi a sumei de 55.000 euro, reprezentând daune morale ca urmare a accidentului rutier produs în 17.02.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2153/2017/30.05.2017, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 975,56 RON, cu titlu de daune materiale, a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale şi a sumei de 1.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2405/A/27.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea expertului judiciar C. de majorare a onorariului, a majorat cuantumul acestuia cu suma de 1.000 RON, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea, a respins ca nefondat apelul apelantei-reclamante, a obligat apelanta-reclamantă la plata către S.C. B. S.A. a sumei de 2.001,14 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a sumei de 1.000 RON, reprezentând diferenţă de onorariu expert.

La 10.12.2018, C. a formulat cerere de completare a deciziei sus-menţionate, care prin decizia civilă nr. 278/A/19.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 2405/A/27.11.2018, A. a declarat recurs, iar împotriva deciziei civile nr. 278/A/19.02.2019, C. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1804/01.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins ca nefondate ambele recursuri.

Împotriva acestei decizii, C. a formulat cerere de revizuire, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatei A. să achite diferenţa de onorariu în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În motivare, a arătat că instanţa de recurs nu a respectat normele de procedură prevăzute de art. 339 C. proc. civ., pe care le-a evocat, afirmând că prin cererea de recurs, a sesizat instanţa supremă cu privire la încălcarea de către instanţa de apel a dreptului său de a-şi încasa onorariul stabilit prin decizia nr. 2405/A/27.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

În continuare, autorul căii de atac a prezentat argumentele prin prisma cărora a apreciat că cererea sa de completare a deciziei instanţei de prim control judiciar era admisibilă, subliniind că legiuitorul a prevăzut ca asupra onorariului de expert instanţa de judecată să se pronunţe prin hotărâre premergătoare celei prin care se soluţionează fondul cauzei.

În ceea ce priveşte calea extraordinară de atac exercitată, revizuentul a arătat că în speţă este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât prin decizia a cărei revizuire o solicită instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra aspectului privind achitarea de către titulara acţiunii a onorariului de expert în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

De asemenea, a învederat că răspunzând la obiectivele expertizei judiciare efectuate şi la obiecţiunile părţilor formulate la raportul de expertiză, acesta era îndreptăţit la un onorariu majorat, care să fie achitat în cursul procesului şi anterior soluţionării cauzei pe fond, potrivit textului de lege sus-indicat şi practicii instanţelor de judecată.

Revizuentul a mai arătat că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţile în litigiu, nu şi faţă de expert şi că nefiind parte în proces, acesta se află în imposibilitate de a-şi recupera diferenţa de onorariu.

Astfel, a apreciat că este incident motivul de revizuire invocat, având în vedere că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii sale de modificare a deciziei atacate în sensul obligării intimatei A. să achite diferenţa de onorariu de expert, în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii revizuirii, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Din textul de lege evocat rezultă că pentru a se putea solicita retractarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul.

Evocarea fondului în recurs implică o reevaluare a elementelor de fapt şi de drept ale cauzei urmată de schimbarea dezlegării date de instanţele anterioare problemei deduse judecăţii, fie prin stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie prin aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite anterior.

Prin urmare, nu sunt susceptibile de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ca nefondat, s-a admis recursul şi s-a dispus casarea cu trimitere, precum şi hotărârile prin care a fost soluţionată calea de atac în temeiul unei excepţii procesuale absolute.

Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cerinţa impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este întrunită în speţă, câtă vreme prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu s-a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin decizia nr. 1804/01.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins ca nefondat recursul declarat de C. împotriva deciziei civile nr. 278/A/19.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă, constatând legalitatea acestei din urmă hotărâri în raport cu normele de drept procesual pretins încălcate.

Or, confirmarea legalităţii actului jurisdicţional nu este de natură să determine o reexaminare a cauzei pe fond, de vreme ce recursul este o cale extraordinară de atac, al cărui obiect este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pretinsele omisiuni indicate în motivarea cererii de revizuire nu pot conduce la concluzia că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care s-au cerut, din moment ce controlul judiciar în recurs a avut ca obiect verificarea conformităţii hotărârii recurate cu regulile de drept indicate de titularul căii de atac.

În consecinţă, pentru toate considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Totodată, având în vedere că efectele admiterii excepţiei inadmisibilităţii căii de atac se răsfrâng asupra întregului proces, inclusiv asupra excepţiilor, incidentelor procedurale sau altor cereri formulate de părţi şi au drept consecinţă excluderea lor din analiză, Înalta Curte constată că examinarea cererii revizuentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (2) C. proc. civ. nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 1804/01.10.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2022.