Nullity of extraordinary appeal due to lack of specific legal grounds for violation of material law

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin hotărârea nr. 2/02.07.2021, Tribunalul Arbitral din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie Vâlcea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B., invocată de S.C. C. S.R.L., a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată de S.C. D. S.R.L., a constatat reziliat contractul de asociere în participaţie intervenit între părţi şi a obligat S.C. C. S.R.L., A. şi B., în solidar, la plata către S.C. D. S.R.L. a sumei de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 10.679,66 le, cu titlu de cheltuieli de arbitrare şi a sumei de 10.000 RON, reprezentând onorariu de avocat. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâţi.

Împotriva acestei hotărâri, B., A. şi S.C. C. S.R.L. au promovat acţiune în anulare, care prin sentinţa nr. 174/F-COM/04.10.2021 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, B., A. şi S.C. C. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, în principal, trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curţii de apel, iar, în subsidiar, rejudecarea acţiunii în anulare.

În motivare, autorii căii de atac au arătat că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, sens în care au apreciat că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, au arătat că, faţă de motivele acţiunii în anulare şi de susţinerile părţilor, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a analizat în mod superficial cauza, interpretând conform propriei convingeri contractul dintre părţi şi probatoriul administrat.

De semenea, au susţinut că, deşi prin acţiunea în anulare s-a învederat că prevederile art. 1.517 C. civ. au fost invocate atât ca şi excepţie procesuală, cât şi ca apărare de fond pe calea cererii reconvenţionale, acest aspect a fost examinat succint de către curtea de apel ca fiind apărare de fond şi nu excepţie.

Totodată, au afirmat că aceeaşi instanţă a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material aplicabile atât raportului contractual dintre părţi, cât şi acţiunii în anulare formulate în temeiul art. 608 C. proc. civ., golind de conţinut această norma legală şi încălcând principiul potrivit căruia interpretarea normelor legale trebuie să se realizeze în sensul în care acestea produc efecte juridice.

Recurenţii au mai arătat că potrivit considerentelor curţii de apel ar rezulta că ansamblul normelor de drept civil nu conţine nicio prevedere care să poată fi calificată fie ca normă imperativă, fie de ordine publică, fie care protejează bunele moravuri.

În continuare, autorii căii de atac au prezentat situaţia de fapt, etapele procesuale anterioatre, motivele acţiunii arbitrale, precum şi cele ale acţiunii în anulare.

La data de 10.01.2022 intimata S.C. D. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În susţinerea excepţiei, a arătat că, deşi autorii căii de atac au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în argumentare nu au indicat în cuprinsul memoriului de recurs dispoziţiile legale pretins încălcate sau greşeala de judecată a instanţei învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a luat în analiză, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, autorii căii de atac au indicat în mod expres motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva sentinţei curţii de apel, ci critici de netemeinicie care reflectă, în realitate, nemulţumirea recurenţilor faţă de modul în care a fost soluţionată acţiunea lor în anulare.

Astfel, pe calea recursului exercitat, titularii căii de atac reclamă, în esenţă, interpretarea şi aplicarea greşită de către curtea de apel a normelor de drept aplicabile atât raportului contractual dintre părţile litigante, cât şi acţiunii în anulare prevăzută de art. 608 C. proc. civ., apreciind că sentinţa atacată a fost pronunţată doar în temeiul argumentelor părţii adverse, fără o analiză detaliată a apărărilor sale.

În motivare, recurenţii reiau situaţia de fapt, cererea de arbitrare, apărările invocate de aceştia în faţa tribunalului arbitral, considerentele sentinţei arbitrale şi motivele acţiunii în anulare promovate.

Astfel de elemente argumentative nu pot reprezenta chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate în recurs, în măsura în care, acestea nu privesc considerentele sentinţei recurate, raţionamentul logico-juridic al instanţei învestite cu judecata acţiunii în anulare, expus în justificarea soluţiei pronunţate, ci antamează aspecte ce ţin de fondul cauzei, incompatibile cu calea de atac declarată, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii şi nu temeinicia ei.

Motivarea recursului implică raportarea criticilor formulate la conţinutul hotărârii obiect al căii extraordinare de atac, cu indicarea modalităţii în care curtea de apel nu s-a conformat dispoziţiilor legale pretins încălcate, iar nu repunerea în discuţie a fondului litigiului prin prisma netemeiniciei acţiunii şi sentinţei arbitrale.

Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite; recurenţii, nu doar că nu indică, în concret, normele legale pretins încălcate de curtea de apel, ci dezvoltă argumente care vizează, în esenţă, considerentele reţinute de tribunalul arbitral în justificarea hotărârii pronunţate, imputând curţii de apel că nu a judecat ca instanţă devolutivă.

În acest context, analiza criticilor din recurs impune concluzia că motivul de nelegalitate pretins incident a fost invocat în mod formal, prin elementele prezentate în susţinerea demersului lor judiciar, recurenţii tind, în realitate, la o devoluare a fondului cauzei, argumentele fiind dezvoltate în susţinerea temeiniciei acţiunii în anulare asupra cărora curtea de apel, în urma propriilor verificări, s-a pronunţat.

Faptul că soluţia instanţei învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare nu coincide cu apărările şi cu propriile convingeri ale recurenţilor nu este suficient pentru realizarea controlului de legalitate a sentinţei atacate, întrucât recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care priveşte analiza măsurii în care criticile aduse de recurent prin motivele de recurs hotărârii instanţei anterioare se încadrează sau nu în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşa fiind, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurenţii nu au formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în lipsa unor veritabile critici de nelegalitate, controlul conformităţii hotărârii în recurs cu normele de drept material aplicabile nu poate fi realizat, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenţii nu au dezvoltat nicio critică aptă să poată fi circumscrisă unui motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-pârâţi B., A. şi S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 174/F-COM/04.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2022.