Petition for annulment against a decision dismissing a prior petition for annulment is inadmissible under Art. 503(2) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019/a2, petentul A. a solicitat completarea/lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 4640 din 21 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 C. pen.

Prin încheierea din 7 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a respins ca neîntemeiată cererea de completare/lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4640 din 21 octombrie 2019.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 9 septembrie 2020, sub nr. x/2019/a2, A. a declarat recurs împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 7 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia nr. 154 din 28 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a anulat recursul declarat de recurentul A..

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 1524/16.06.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a anulat contestaţia în anulare.

Împotriva deciziei nr. 1542/16.06.2021, A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a arătat că a fost încălcată ordinea de drept intern sens în care a invocat dispoziţiile art. 11, art. 20, art. 124, art. 126, art. 131, art. 147 din Constituţia României, ale Legii nr. 590/2003 privind tratatele, ale C. pen. şi ale Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

La 02.03.2022 contestatorul a depus note scrise denumite "completare la motivele contestaţiei" prin care a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 1 din Constituţie.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, asupra căreia, în temeiul art. 248 C. proc. civ., reţine, cu prioritate, următoarele:

Principiul legalităţii căilor de atac constituit de art. 457 (1) C. proc. civ. impune ca o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată decât pe căile expres prevăzute de lege şi în condiţiile prevăzute de actele normative care le reglementează.

Potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.

Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de normele legale imperative ce o instituie.

Ipoteza de la art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., pe care contestatorul şi-a fundamentat demersul judiciar, instituie un caz de contestaţie în anulare specială ce poate fi exercitată în situaţia în care hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia.

Aşadar, în cazul contestaţiei în anulare speciale, condiţia de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia, respectiv cerinţa ca aceasta să fie formulată împotriva hotărârilor instanţelor de recurs.

Cu titlu de excepţie, obiectul contestaţiei în anulare speciale declarate de contestator a fost extins prin Legea nr. 310/2018 şi la hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

În concluzie, ipoteza contestaţiei în anulare speciale de la art. 503 alin. (2) C. proc. civ., a fost reglementată de legiuitor numai pentru hotărârile instanţei de recurs şi, în condiţiile prevăzute de art. 503 alin. (3) din acelaşi cod, şi pentru hotărârile instanţei de apel.

În speţă, demersul judiciar al contestatorului este îndreptat împotriva unei decizii prin care a fost anulată o contestaţie în anulare, declarată de aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 154/28.01.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în temeiul art. 506 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, calea extraordinară de atac vizează o decizie dată în contestaţie în anulare, care excedează sfera celor prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. şi pentru care legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac pendinte.

Aşa fiind, constatând că decizia atacată nu este susceptibilă de contestaţie în anulare, Înalta Curte, faţă de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1524/16.06.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2022.