Peremption of commercial appeal under 1865 Code of Civil Procedure due to misapplied temporal law

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, la 31.08.2004, sub nr. x, A. S.A., în faliment, prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata sumei de 3,2 miliarde RON şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data alimentarii contului pârâtului, cu acea sumă, până la data stingerii efective a datoriei către bancă.

Prin încheierea din 16.02.2005, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2005 al Parchetului de pe lângă ICCJ – DIICOT.

La 30.10.2019, a fost reluată judecata cauzei, fiind admisă cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. 3781/18.12.2019, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 3781/18.12.2019, cu consecinţa admiterii acţiunii.

Prin încheierea din 26.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., reţinând că apelanta tergiversează judecata cauzei, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţia impusă de instanţă prin încheierea din 24.09.2020.

La 25.08.2021 instanţa, din oficiu, a dispus stabilirea termenului de judecată la 07.10.2021 în vederea discutării incidentului procedural al perimării.

La 30.09.2021, apelata a depus la dosarul cauzei cerere de reluare a judecăţii.

La termenul de judecată din 04.11.2021 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia perimării.

Prin decizia civilă nr. 1773A/04.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a constatat perimat apelul şi a respins cererea de reluare a judecăţii formulată de apelanta-reclamantă ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.A., prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru continuarea judecăţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, recurenta susţinând că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

În dezvoltarea motivului de recurs, a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile legale privind aplicarea legii civile în timp, deoarece a reţinut incidenţa dispoziţiilor C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 cu privire la perimare, deşi în speţă este aplicabil C. proc. civ. de la 1865.

Autoarea căii de atac a arătat că, potrivit principiului tempus regit actum, legea aplicabilă este cea de la data producerii faptelor reclamate, respectiv anul 2001, aşa cum reiese din expertiza judiciară contabilă efectuată în dosarul penal nr. x/2005 al DIICOT/PICCJ şi din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, a invocat prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora: "Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a C. civ. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor."

A mai susţinut că în mod corect instanţa de fond a reţinut drept lege aplicabilă litigiului legea veche de procedură civilă, precizând că şi în apel încheierea de suspendare din data de 26.11.2020 a fost pronunţată tot în temeiul dispoziţiilor aceleiaşi legi.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, termenul de perimare este de 1 an.

Recurenta a arătat că, în speţă, a solicitat reluarea judecăţii înainte de împlinirea termenului de 1 an, prevăzut de legea veche de procedură civilă, având în vedere că încheierea de suspendare a fost pronunţată de instanţa de apel la 26.11.2020, iar cererea sa a fost formulată la 28.09.2021.

Intimatul B. nu a depus întâmpinare.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin memoriul său, recurenta critică soluţia instanţei de apel privind constatarea perimării cererii de apel, considerând că este rezultatul aplicării greşite în timp a legii de procedură civilă, întrucât au fost aplicate dispoziţiile noului C. proc. civ. care prevăd un termen de perimare de 6 luni, deşi erau incidente dipoziţiile C. proc. civ. de la 1865, care prevăd termenul de 1 an, neîmplinit la momentul la care a depus cererea de reluare a judecăţii.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că statuările instanţei de apel respectă dispoziţiile legale examinate, fiind aplicate corect dispoziţiile art. 248 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la momentul înregistrării prezentului litigiu pe rolul primei instanţe, potrivit cărora termenul de perimare în materie comercială este de 6 luni.

Prioritar, Înalta Curte consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiilor Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial la data de 10.06.2011, prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.. Se reţine că, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. din 2011 se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziţii care prevăd altfel.

Înalta Curtea subliniază că, în temeiul art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, C. civ. a intrat în vigoare la 01.10.2011, iar acţiunea pendinte a fost introdusă la 31.08.2004, or în lipsa unei dispoziţii care să prevadă expres că noua reglementare se aplică şi proceselor în curs de judecată, se aplică legea în vigoare la data învestirii instanţei, care reglementează termenul de perimare de 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare, instanţa de apel a reţinut corect incidenţa termenului de perimare de 6 luni, pe temeiul caracterului comercial al litigiului, potrivit art. 56 Codul comercial şi nu ca efect al aplicării legii noi de procedură civilă.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a contestat statuarea instanţei privind caracterul comercial al litigiului, ci a recunoscut implicit această calificare juridică, criticile sale vizând doar greşita aplicare a legii în timp, apreciind că instanţa de apel a constatat perimarea reţinând incidenţa termenului de 6 luni prevăzut de legea nouă de procedură, în vigoare din anul 2013.

Înalta Curte observă că în considerentele deciziei recurate nu este menţionat temeiul juridic al perimării din legea nouă de procedură civilă, respectiv art. 416 C. proc. civ., astfel că autoarea prezentei căi de atac se află într-o vădită eroare cu privire la argumentele deciziei recurate, considerând, fără temei, că a fost aplicată greşit legea nouă, dar în realitate, chiar recurenta a ignorat aplicarea legii în timp şi modificările legislative aduse art. 248 C. proc. civ. de la 1865, prin Legea nr. 71/2011, care a abrogat alin. (3) al acestui articol.

Se reţine că, în speţă, prin încheierea din 26.11.2020, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, iar recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la 28.09.2021, cu depăşirea termenului de 6 luni, aşa încât devenise operantă de drept primarea.

Astfel, Înalta Curte reţine că instanţa devolutivă de control judiciar a stabilit legal că sunt îndeplinite cerinţele perimării, întrucât procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, din culpa reclamantei şi nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare. În condiţiile date, instanţa de apel, în mod corect, a invocat din oficiu excepţia perimării apelului declarat de reclamantă şi, reţinând întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. de la 1865, a constatat perimată cererea de apel.

Pe temeiul acestor considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. de la 1865, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, împotriva deciziei civile nr. 1773A/04.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2022.