Dividend Claims vs. Garnishment Invalidation: Misapplication of Civil Procedure Art. 784 in Debt Recovery Actions

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 martie 2020 pe rolul Tribunalului Timiş, sub număr de dosar x/2020, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata următoarelor sume de bani:

Pentru exerciţiul financiar al anului 2016:

- 1.012.228,00 RON, dividende cuvenite A.A.A.S. si neachitate;

- 152.076,83 RON dobânzi penalizatoare calculate asupra întregii sume datorate cu titlu de dividende către A.A.A.S., începând cu data de 25.10.2017 până la 01.03.2020, şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor;

Pentru exerciţiul financiar al anului 2017:

- 506.605,00 tei dividende cuvenite A.A.A.S. şi neachitate;

- 48.632,00 RON dobânzi penalizatoare calculate asupra întregii sume datorate cu titlu de dividende către A.A.A.S., începând cu data de 10.09.2018 până la 01.03.2020, şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor;

Pentru exerciţiul financiar al anului 2018:

- 44.357,00 RON dividende cuvenite A.A.A.S. şi neachitate;

- 853,19 RON dobânzi penalizatoare calculate asupra întregii sume datorate cu titlu de dividende către A.A.A.S., începând cu data de 14.11.2019 până la 01.03.2020, şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor.

Prin sentinţa civilă nr. 590 din 29 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă în apărare, şi cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S., solicitând, în principal, anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de dividende şi dobânzi penalizatoare pentru exerciţiile financiare ale anilor 2016, 2017 şi 2018, aşa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum şi plata dobânzilor, în continuare, până la achitarea integrală a debitelor.

Pârâta A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, în principal, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a inadmisibilităţii căii de atac, iar, pe fond, ca neîntemeiat.

Prin decizia civilă nr. 315/A din 8 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 590 din 29 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect pretenţii.

În termen legal, reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 315/A din 8 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, şi obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de dividende şi dobânzi penalizatoare pentru exerciţiile financiare ale anilor 2016, 2017 şi 2018, aşa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare instituit de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 784 alin. (1) C. proc. civ., precum şi prevederile Legii nr. 31/1990 privind dreptul acţionarului - Statul Român prin AAAS de a obţine dividendele care îi revin în calitatea sa de acţionar la A. S.A., conform art. 67 alin. (2) din lege.

În opinia recurentei-reclamante, în mod nelegal instanţa de apel a respins apelul declarat de AAAS ca fiind nefondat şi a respins acţiunea AAAS privind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de obligare la plata a A. S.A. a sumelor cu titlu de dividende şi dobânzi penalizatoare pentru exerciţiile financiare ale anilor 2016, 2017 şi 2018, aşa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală, încălcând dispoziţiile art. 784 alin. (1) C. proc. civ.

Invocarea de către instanţă, mai susţine recurenta, a dispoziţiilor art. 784 alin. (1) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 784 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că înfiinţarea popririlor de către creditorii AAAS ar întrerupe termenul de prescripţie al AAAS în calitatea sa de creditor cu privire la dreptul material la acţiune împotriva A. S.A., este una nesusţinută de dispoziţiile legale şi are ca efect prejudicierea Statului Român prin imposibilitatea de obţinere a unui titlu executoriu căruia, ulterior, ar putea fi opuse actele de executare efectuate de către creditorii AAAS cu privire la sumele pe care le datorează A. S.A., în calitate de debitor faţă de AAAS.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă apreciază că, în lipsa unui titlu executoriu prin care măcar să fie recunoscută suma datorată AAAS cu titlu de dividende, va interveni prescripţia extinctivă, iar societatea intimată nu va avea niciun interes să facă vreun efort de a achita sumele solicitate de AAAS.

Precizează că la acest moment, AAAS urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu, debitorul având posibilitatea de a efectua ulterior o plată de bunăvoie sau de a transmite înscrisuri doveditoare privind plata debitului datorat AAAS către un creditor al Autorităţii, în aceste ipoteze, neimpunându-se demararea unei executări silite.

Solicită instanţei de recurs să constate că ambele instanţe se află în confuzie cu privire la aria de aplicare a dispoziţiilor art. 784 C. proc. civ. raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

Un aspect esenţial în urmărirea firului logic al argumentaţiei recurentei are în vedere faptul că executarea silită, declanşată în dosarele execuţionale instrumentate de executorii judecătoreşti, ce au fost menţionaţi, nu se rezumă la popririle în discuţie, popririle fiind dispuse şi cu privire la alţi terţi popriţi.

Nu poate fi încălcat dreptul AAAS la plata dividendelor, cu motivarea că sunt instituie popririle, sume ce i se cuvin, deoarece recurenta este îndreptăţită la obţinerea unui titlu executoriu, conform dispoziţiilor legale invocate prin cererea de chemare în judecată.

Respectarea popririlor (respectiv, neefectuarea de către intimata-pârâtă, în calitate de terţ poprit, de plăţi sau alte operaţiuni) nu prezintă nicio relevanţă în prezenta speţă, întrucât, recurenta-reclamantă AAAS nu solicită efectuarea acestei plăţi, ci pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de conservare a dreptului său ce derivă din calitatea de acţionar.

Solicită, totodată, instanţei de recurs să constate că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997.

Menţionează că potrivit legii societăţilor comerciale, dreptul la dividende este un drept fundamental al acţionarului unei societăţi comerciale, scopul fiind realizarea de beneficii ce urmează a fi împărţite acţionarilor.

Dreptul la plata dividendelor decurge din calitatea de acţionar a A.A.A.S., calitate conferită de Legea nr. 31/1990 şi O.U.G. nr. 88/1997 (art. 43) privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată prin Legea nr. 99/1999, care a abrogat şi a înlocuit Legea nr. 58/1991, precum şi de prevederile O.U.G. nr. 23/2004 aprobată prin Legea nr. 360/2004.

Astfel, conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dividendele se plătesc asociaţilor/acţionarilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat.

Conform art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividendele sunt cei înscrisi în evidentele societăţii la data de referinţă stabilită de Adunarea Generală a Acţionarilor sau cei înregistrati în registrul independent privat al acţionarilor.

Cuantumul şi distribuirea dividendelor către acţionarii societăţii se stabilesc de Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor, odată cu aprobarea bilanţului contabil (art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, precizează că acesta se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 si art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi constă în faptul că, ambele instanţe au încălcat şi au aplicat greşit prevederile Legii nr. 31/1990 privind calculul cuantumului dividendelor în raport de ceea ce s-a stabilit în AGOA pentru cele trei exerciţii financiare ale anilor 2016, 2017 şi 2018, obligatorii pentru toţi acţionarii societăţii A. S.A., inclusiv AAAS.

Totodată, solicită instanţei de recurs, să constate faptul că acţiunea a fost formulată pentru sumele rezultate din Hotărârile AGA, în care s-a decis aprobarea situaţiilor financiare şi a contului de profit şi pierdere, precum şi repartizarea dividendelor, şi acestea sunt sumele datorate de către A. S.A. pentru anii 2016, 2017 şi 2018 (şi nu cele la care face referire instanţa de fond la pag. 11 şi 12 din sentinţă), respectiv acţiunea în instanţă a fost formulată pentru suma de 1.563.190,00 RON - dividende corespunzătoare exerciţiilor financiare 2016, 2017 şi 2018 şi pentru suma de 201.562,02 RON dobânzi penalizatoare, calculate până la data de 01.03.2020, la care se adaugă dobânzi calculate în continuare până la achitarea debitului principal.

Totodată, în opinia recurentei, prin hotărârea instanţei de apel au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Consideră ca fiind nelegală şi motivarea instanţei de apel, deoarece dispozitivul nu reflectă decizia luată pe baza considerentelor.

Instanţa de apel a interpretat greşit norme de procedură prevăzute de art. 461 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că AAAS ar fi formulat apelul doar împotriva considerentelor, deoarece, aşa cum se poate constata, AAAS a formulat apelul împotriva hotărârii în întregul ei, aspect reţinut de însăşi instanţa de apel, respectiv "AAAS este nemulţumită de hotărâre în întregul ei, solicitând reformarea integrală a acesteia".

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei-reclamante. Pe fond, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare şi a apărărilor formulate de intimata-pârâtă.

Analizând cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, excepţie invocată de intimata-pârâtă A. S.A. prin întâmpinare, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a o respinge, având în vedere că anumite susţineri pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, se constată că prima instanţă a respins-o, ca neîntemeiată, motivat de faptul că faţă de prevederile art. 5 lit. a) şi c) din O.U.G. nr. 23/2004, art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 51/1998 şi art. 12 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 51/1998, A.A.A.S. are dreptul de a exercita toate drepturile prevăzute de lege ce decurg din calitatea de acţionar/asociat a statului în cadrul unor societăţi, deci inclusiv dreptul de a solicita plata dividendelor.

Întrucât nu s-a declarat apel şi împotriva acestei soluţii, statuările primei instanţe au intrat în puterea lucrului judecat, aşa încât, contestarea direct în recurs a soluţiei primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei sau invocarea acestei excepţii în această etapă procesuală, apare ca fiind inadmisibilă în virtutea principiului omisso medio prevăzut de art. 488 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care, excepţia va fi respinsă în consecinţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate de recurenta-reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, constată că recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

Criticile recurentei-reclamante privind interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 784 alin. (1) C. proc. civ. sunt fondate.

Conform art. 784 alin. (1) C. proc. civ.: "Din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel".

Pornind de la cadrul legal al art. 784 C. proc. civ. ce vizează efectele înfiinţării popririi, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că: "date fiind popririle înfiinţate asupra sumelor pe care pârâta le datorează reclamantei cu orice titlu – şi care depăşesc semnificativ valoarea pretenţiilor ce formează obiect al acţiunii - pronunţarea unei hotărâri de obligare a pârâtei la plata lor nu este posibilă, întrucât i se opun dispoziţiile art. 784 alin. (1) C. proc. civ..".

Este de necontestat că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata unor sume cu titlu de dividende şi dobânzi penalizatoare pentru exerciţiile financiare ale anilor 2016, 2017 şi 2018, precum şi plata dobânzilor până la achitarea integrală a acestora.

Prin urmare, acţiunea reclamantei AAAS este una în realizare având ca obiect plata dividendelor şi a dobânzilor aferente acestora, ceea ce presupune obligarea pârâtei la efectuarea prestaţiei şi pronunţarea unei hotărâri aptă a fi pusă în executare silită faţă de pârâtă.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, înfiinţarea popririi asupra sumelor datorate de către pârâtă reclamantei AAAS cu alt titlu nu împietează asupra dreptului recurentei-reclamante la obţinerea unui titlu executoriu asupra sumelor reprezentând dividende şi dobânzi, care i s-ar cuveni în considerarea calităţii reclamantei AAAS de acţionar la societatea pârâtă.

Aşa fiind, instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 784 C. proc. civ., fiind în eroare cu privire la aria de aplicare a acestor prevederi legale prin raportare la obiectul acţiunii deduse judecăţii, în speţă fiind supusă analizei o cerere prin care se urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu pentru sume datorate către AAAS.

Conferirea calităţii de terţ poprit societăţii intimate A. S.A., urmare a emiterii unor adrese de înfiinţare a popririi de către executorii judecătoreşti în cadrul mai multor dosare de executare silită, conduce la stabilirea în sarcina acesteia a obligaţiilor prevăzute de art. 784 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cea de a consemna sumele de bani sau, după caz, de a indisponibiliza bunurile mobile incorporale sau de a plăti sumele datorate creditorului, în limita creanţei sale, fără însă a nega dreptul recurentei-reclamante AAAS, în calitate de creditor în raportul cu terţul poprit, de a obţine o recunoaştere a drepturilor sale ce decurg din prevederile Legii nr. 31/1990.

Totodată, analiza deciziei recurate relevă că întregul raţionament prezentat de instanţa de apel a fost plasat pe o premisă eronată (indisponibilizarea unor sume ca efect al înfiinţării popririi), în condiţiile în care reclamanta AAAS a solicitat doar obţinerea unei hotărâri judecătoreşti (titlu executoriu) în baza căreia pârâta să fie obligată la plata dividendelor, ceea ce atrage şi incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cerinţa motivării unei hotărâri judecătoreşti este cuprinsă atât în norma internă de procedură [art. 425 alin. (2) C. proc. civ..], cât şi în prevederile art. 6 parag. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, ca o garanţie a dreptului de a beneficia de un proces echitabil, ce include în substanţa sa şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că se confirmă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 315/A din 8 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

În raport de soluţia pronunţată, restul criticilor formulate de către recurentă nu-şi mai găsesc justificarea, urmând a fi analizate în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, ca inadmisibilă.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 315/A din 8 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2022.