Material error exception to annulment where cassation appeal annulled for non-payment of assessed judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 4 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar a solicitat obligarea pârâţilor B. şi C. la plata sumei de 925.454,63 RON şi la plata dobânzii penalizatoare aferente acestei sume, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective. A solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1530 şi art. 1851 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 745/C din 9 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile prematurităţii şi lipsei de interes, invocate prin întâmpinare.

S-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1544/Ap din 2 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă s-a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei civile nr. 745/C din 9 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2018, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.

Au fost obligaţi pârâţii B. şi C. la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 925.454,63 RON reprezentând contravaloarea facturilor seria x/01.02.2018, seria x/06.02.2018, seria x/08.02.2018, seria x/08.02.2018 şi seria x/8.02.2018 la care se adaugă dobândă legală penalizatoare calculată începând cu data de 17 mai 2018, până la data plăţii efective a debitului.

Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 7.722 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente soluţionării cauzei în primă instanţă, respecitv 1.722 RON onorariu expert şi 6.000 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii B. şi C. au declarat recurs, fiind întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2061 din 18 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost anulat ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1544/Ap din 2 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

A fost respinsă cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D.. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 20 octombrie 2022, contestatorii B. şi C. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2061 din 18 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2022 s-a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 15 decembrie 2022.

În motivarea cererii, întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestatorii B. şi C. au solicitat admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă anularea deciziei atacate, având în vedere că prin decizia atacată, instanţa de recurs a admis, în mod greşit, excepţia insuficientei timbrări, anulând astfel recursul promovat în cauză.

În acest context, contestatorii susţin că taxa judiciară de timbru a fost achitată la data de 7 iulie 2022, prin ghiseul.ro, ulterior respingerii cererii de ajutor public judiciar.

De asemenea, la aceeaşi dată contestatorii susţin că au transmis la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care aceasta ar trebui să se afle la dosarul cauzei.

În acest sens, au ataşat prezentei cereri e-mailul prin care au transmis dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor instanţei de judecată.

Astfel, taxa judiciară de timbru reprezintă o contribuţie bugetară datorată de persoanele care apelează efectiv la sistemul judiciar, cu scopul asigurării cheltuielilor înregistrate de obligaţia fundamentală a statului de a înfăptui justiţia - deziderat realizat în cauză odată cu îndeplinirea acestei obligaţii de către recurenţi.

Prin urmare, întrucât taxa judiciară de timbru a fost achitată, contestatorii solicită admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate şi soluţionarea recursului formulat în cauză.

În cauză, intimata A. S.R.L. prin administrator judiciar D. a depus, la 9 decembrie 2022, întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispoziţiilor art. 503 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cu care, "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata", precum şi pct. 2 al art. 503 ce prevede că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Dispoziţiile sus-menţionate, fiind de strictă interpretare şi aplicare, au în vedere numai dacă dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

În acest context, contestaţia în anulare se înfăţişează ca o cale de atac extraordinară de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor erori materiale, iar nu pentru reformarea unor greşeli de fond.

Aşadar, erorile materiale trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării hotărârii, întrucât numai în acest mod se poate hotărî dacă dezlegarea recursului este sau nu rezultatul unei erori materiale.

Astfel, sub un prim aspect, se invocă de către contestatori, cu referire la dispoziţiile art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faptul că instanţa de recurs, prin decizia atacată, a admis, în mod greşit excepţia insuficientei timbrări, anulând astfel recursul promovat în cauză, deşi la dosarul cauzei se afla dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Din analiza actelor dosarului de recurs, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei se afla la fila x e-mailul trimis de apărătorul recurenţilor, prin care menţiona trimiterea de note scrise şi dovada achitării taxei de timbru, aflată la fila x, din care rezultă că taxa de timbru achită era în cuantum de 20 RON, iar nu taxa de timbru în sumă de 6.429,77 RON, astfel cum s-a menţionat prin raportul întocmit în cauză, care a fost comunicat recurenţilor la data de 28 iunie 2022, respectiv la 29 iunie 2022, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar recurs.

În acest context, se reţine că recurenţii au încălcat dispoziţiile art. 197 şi art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., nefăcând astfel dovada respectării acestor cerinţe imperative.

Aşadar, în ceea ce priveşte critica contestatorilor întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., privind noţiunea de "eroare materială" se constată că această critică nu poate constitui motiv de admisibilitate a contestaţiei în anulare, având în vedere că în cadrul dosarului de recurs, deşi instanţa supremă a stabilit în sarcina recurenţilor-pârâţi B. şi C., în solidar, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.429,77 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, aceştia nu au procedat la achitarea taxei de timbru.

În acest sens, Înalta Curte constată că recurenţii nu s-au conformat dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici prevederilor art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, context în care se constată că aceştia nu au achitat taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului pendinte.

Pe de altă parte, decizia atacată a fost soluţionată în cadrul procedurii instituite, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., aspect ce are ca rezultat faptul că hotărârea s-a dat fără nicio cale de atac, astfel că, împotriva acesteia nu se mai putea exercita calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

În consecinţă, nu se poate desfiinţa dezlegarea dată recursului, iar prezenta contestaţie în anulare nu poate fi primită din perspectiva dispoziţiilor evocate.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 504 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi C. împotriva deciziei nr. 2061 din 18 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi C. împotriva deciziei nr. 2061 din 18 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., prin administrator judiciar D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2022.