Appeal declared perempted for inactivity; denial of intervention stands

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2020, A. a formulat contestaţie împotriva măsurii lichidatorului judiciar al societăţii debitoare B. S.R.L., solicitând înscrierea sa în Tabelul creanţelor împotriva societăţii cu sumele de 39.740 de RON şi 10.000 de Euro.

Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă, prin sentinţa civilă nr. 201 din 18 februarie 2021 a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de A..

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.

La data de 28 iunie 2021, intervenientul C. a formulat cerere de intervenţie în interesul sprijinirii apărărilor apelantei A., în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei apelate şi înscrierea creanţei acesteia în tabelul creditorilor debitoarei B. S.R.L..

Prin încheierea din 11 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de C. în interesul apelantei A..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenientul C. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie, astfel cum acesta a fost formulată.

În acest sens, recurentul arată că, procedând la analiza cererii de intervenţie instanţa a pronunţat o încheiere nelegală, care este rezultatul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 61 C. proc. civ., câtă vreme s-a apreciat că în speţă acesta nu a făcut dovada unui interes în formularea cererii de intervenţie, situaţie în raport cu care, în cauză devine incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest context, recurentul susţine că cunoaşte personal situaţia muncii prestate de către apelantă şi faptul că acesta a împrumutat societatea al cărui administrator era, însă aceasta nu figurează pe lista creditorilor, aspect ce se datorează abuzului în serviciu al administratorului judiciar, care cu rea-credinţă nu a înregistrat pe lista creditorilor decât persoane aparţinând grupului D./E..

Or, interesul recurentului în prezenta cauză este generat de dovedirea abuzului de drept săvârşit de către administratorul judiciar care nu a înţeles să înscrie nicio creanţă datorată de către societate persoanelor care au prestat activitate în favoarea acesteia, nici apelantei şi în fapt nici intervenientului, care de asemenea prin reaua-credinţă a administratorului judiciar a fost exclus din lista creditorilor societăţii, nefiind niciodată notificat pentru a-şi înscrie creanţele deţinute contra societăţii.

Prin urmare, faptul că apelanta A. nu este înscrisă în lista creditorilor întocmită de F., cu toate că a plătit preţul terenurilor, arata clar reaua-credinţă a administratorului judiciar, precum şi abuzul în serviciu săvârşit de acesta.

În aceste condiţii, recurentul apreciază că instanţa avea posibilitatea, în baza probelor administrate în cauză, să constate că acesta are, alături de apelantă, un interes personal în sprijinirea apărărilor acesteia, în scopul dovedirii relei-credinţe a administratorului judiciar si abuzului de drept săvârşit de către acesta, care cu bună-ştiinţă a refuzat înscrierea oricăror altor creanţe ale societăţii cu excepţia celor care proveneau din pretinsele creanţe deţinute de societăţile administrate de foştii asociaţi - D. şi E..

Faţă de aceste aspecte, recurentul se consideră îndreptăţit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin încheierea din 3 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, la 5 august 2022 - dosar recurs fără însă a solicita şi judecata cauzei în lipsa, fixându-se termen de judecată la 15 decembrie 2022.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 3 martie 2022.

Având în vedere că recurentul a formulat la data de 5 august 2022 cerere de repunere pe rol a cauzei, fără însă a solicita şi judecata cauzei în lipsa părţilor de la dezbateri, conform art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză urmează a se menţine măsura suspendării cauzei luată prin încheierea din 3 martie 2022.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 3 martie 2022 reiese că au trecut mai mult de 6 luni în care pricina a rămas în nelucrare din culpa părţilor.

Se apreciază că, pentru a determina întreruperea curgerii termenului de perimare, actul procedural înfăptuit de parte trebuie să urmărească acest scop, un act procedural efectuat fără respectarea cerinţelor legale nu poate produce per se acest efect întreruptiv al termenului de perimare.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, Înalta Curte urmează să admită excepţia perimării şi să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurentul C. împotriva încheierii din 11 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 11 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatele A. şi B. S.R.L. prin lichidator judiciar F..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2022.