Scope of material error for annulment: judicial assessment of evidence not subject to review

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la 06.02.2019, sub nr. x/2019, A.., administrator judiciar al S.C. B. S.A., în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe C. S.A. Barcelona – Sucursala Bucureşti, în calitate de pârâtă, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 299.239,12 RON, reprezentând garanţia de bună execuţie datorată în baza contractului nr. x/21.04.2015, la care se adaugă dobânda legală până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 396/26.05.2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea, soluţie confirmată prin decizia civilă nr. 456/12.03.2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, care a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, A.. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

Prin decizia nr. 2756/15.12.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţia a II-a Civilă a respins ca tardiv recursul formulat.

A.., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.A., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2756/15.12.2021, solicitând anularea hotărârii atacate şi admiterea recursului.

În motivarea cererii, contestatoarea arată, în esenţă, că termenul de declarare a recursului a fost greşit calculat. În opinia sa, instanţa de recurs a reţinut în mod eronat că decizia recurată a fost comunicată la 19.04.2021, aceasta fiind de fapt data la care comunicarea a plecat de la oficiul poştal la care este arondată curtea de apel. Precizează că în realitate a primit hotărârea la 20.04.2021, dată în raport de care recursul a fost declarat în termen.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Intimata C. S.A. BARCELONA – Sucursala Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma actelor dosarului şi a motivelor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Norma legală evocată reglementează contestaţia în anulare specială exercitată împotriva hotărârii instanţei de recurs, care este rezultatul unei erori materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului.

Sintagma "erori materiale" vizează acele greşeli materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente ori date materiale importante, existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării hotărârii atacate.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că instanţa de casare a reţinut că decizia civilă nr. 456/12.03.2021 a fost comunicată reclamantei A.., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.A. la 19.04.2021, iar termenul de 30 de zile pentru declararea recursului s-a împlinit la 20.05.2021. Mai constată că cererea de recurs a fost expediată prin poştă la 21.05.2021, după împlinirea termenului procedural.

Înalta Curte reţine că A.. a susţinut şi în faţa instanţei de recurs că data comunicării deciziei recurate este 20.04.2021, susţinere în sprijinul căreia a depus ca dovadă plicul prin care i-a fost înmânată hotărârea. Mai reţine că această susţinere nu a fost primită de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 165 raportat la art. 163 C. proc. civ., întrucât partea nu a înţeles să uzeze de procedura înscrierii în fals pentru a combate menţiunile din dovada de înmânare şi din procesul-verbal de comunicare.

În opinia Înaltei Curţi, statuarea instanţei de recurs în sensul că nu pot fi avute în vedere afirmaţiile părţii în ceea ce priveşte data comunicării deciziei recurate şi, respectiv declararea în termen a căii de atac, nu constituie o eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., deoarece nu are la bază omiterea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante, existente la dosar la data pronunţării hotărârii atacate, ci este consecinţa aplicării art. 165 C. proc. civ., raportat la art. 163 din acelaşi cod, aspect care demonstrează că instanţa a făcut un act de judecată, nesupus cenzurii în cadrul contestaţiei în anulare.

Aşa fiind, argumentele contestatoarei nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, reţinând că decizia contestată nu este rezultatul unei erori materiale, faţă de motivele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., administrator judiciar al S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 2756/15.12.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2022.