Shareholder Exclusion Challenge: Time Bar on Revision Petition Based on Contradictory Final Judgment

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2022

Analizând actele de la dosar şi sentinţa atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 29.11.2011, sub nr. x/2011, A., în calitate de reclamant, a chemat în judecată pe B., în calitate de pârât, solicitând instanţei să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât B. din S.C. C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii ca urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus, care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu pot stabili de comun acord această sumă.

Pârâtul B. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat excluderea asociatului A. şi, în subsidiar, dizolvarea S.C. C. S.R.L. în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 116/21.01.2015, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat formulată de A., a dispus excluderea asociatului B. din cadrul S.C. C. S.R.L., părţile sociale aparţinând asociatului B. urmând să revină asociatului A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite asociatului B.; a respins cererea reconvenţională formulată de B.; a admis cererea formulată de expertul D. şi a dispus majorarea onorariului cuvenit acesteia cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8.690,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel B..

Prin decizia civilă nr. 2/11.01.2016, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul formulat de B..

Împotriva sentinţei civile nr. 116/21.01.2015, B. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 1203/01.11.2022, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimata S.C. C. S.R.L. prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 şi a dispus formarea unui dosar nou, cu aceleaşi părţi, în care a continuat judecata.

În motivarea cererii de reviziuire, autorul căii de atac susţine, în esenţă, că hotărârii atacate cu revizuire i se opune decizia nr. 892/13.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2011, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursurile declarate de B. şi E. împotriva deciziei civile nr. 819/20.12.2017 a Curţii de Apel Constanţa, are autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 116/21.01.2015, fiind definitivă. Precizează că argumentele pentru care a fost exclus din S.C. C. S.R.L. şi din S.C. F. S.R.L. sunt identice şi apreciază că se impune anularea sentinţei civile nr. 116/21.01.2015.

Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 136 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de revizuire are ca obiect sentinţa civilă nr. 116/21.01.2015 a Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă şi este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţarea ultimei hotărâri.

Astfel, când se invocă motivul de revizuire privind existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, iar hotărârea atacată a rămas definitivă în instanţa de apel, termenul de revizuire este de o lună şi curge de la data comunicării hotărârii definitive.

Faţă de faptul că autorul căii extraordinare de atac a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 116/21.01.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, rămasă definitivă prin decizia nr. 2/11.01.2016 a Curţii de Apel Constanţa, Înalta Curte reţine că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865 a început să curgă la 18.03.2016, data la care a fost comunicată decizia nr. 2/11.01.2016.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare.

Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 18.03.2016, rezultă că acest termen s-a împlinit la 18.04.2016, aceasta fiind ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal.

Or, cererea de revizuire a fost expediată prin poştă electronică la 12.05.2022, fiind astfel depăşit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865.

Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 322 pct. 7 raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei nr. 116/21.01.2015.

Cu privire la cererea de obligare a revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că intimata S.C. C. S.R.L. nu a depus dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare. Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, în sensul art. 1169 C. civ. de la 1864 raportat la art. 274 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge cererea intimatei privind obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinţei civile nr. 116/21.01.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2011.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata S.C. C. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2022.