Hard-currency loan adjustment: inapplicability of res judicata's positive effect across distinct causes and statutory bases for abusive clauses versus equity

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

Asupra prezentei cereri de revizuire, reţine următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. Bucureşti, B. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, C. S.A. Bucureşti şi C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună: constatarea nulităţii absolute a clauzelor contractuale inserate în convenţia de credit nr. x din 11.10 2007, la secţiunea 4 din condiţii generale şi art. 6 din condiţii speciale, privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar ca fiind abuzive; îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului; obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus faţă de cursul de la data încheierii contractului de credit, de la data încheierii contractului de credit până la data rămânerii definitive a hotărârii; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, Regulamentul nr. 4/2005, Legea 296/2004, norma BNR 17/2003, art. 966-970 C. civ. si art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3845/2018 din 31.05.2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu – secţia civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A., respectiv a B. S.A. - Sucursala Tg Jiu, excepţie invocată de intimata C. S.A. şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acestea, ca fiind promovată împotriva unor persoane ce nu au calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii, excepţie invocată de intimata C. S.A.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu.

S-a luat act că intimata şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 89/2019, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă la 11 martie 2019, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3845/31.05.2018, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul x/2016, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. S.A. Bucureşti şi C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, având ca obiect constatare nulitate act.

A fost modificată sentinţa apelată, în sensul că, s-a admis acţiunea şi s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor în baza cărora riscul valutar este suportat doar de către împrumutat (art. 4 din Condiţiile generale din art. 6 din Condiţiile Speciale din Contractul de credit nr. x/11.10.2007),

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului,cu dobânda legală aferentă.

A fost obligată intimata la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată la fond şi în apel reclamantei.

Prin decizia nr. 267/2020 din 29.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, s-a admis recursul declarat de C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/11.03.2019, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi intimata-pârâtă C., s-a casat decizia atacată şi, în rejudecare, s-a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3845/31.05.2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

A fost obligată intimata-reclamantă A. să plătească recurentei-pârâte C. S.A. suma de 1.111 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

II. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 27.08.2021 sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., titular al contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/11.10.2007, garantat cu ipotecă instituită în favoarea creditoarei asupra imobilului aflat în proprietatea sa, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în temeiul art. 4 alin. (4), coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, a solicitat echilibrarea contractului de credit nr. x/11.10.2007, prin stabilirea de către instanţa de judecată a unui nou curs mediu valutar în cuantum de 3.0214 RON lunar şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 4 alin. (4), coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea 77/2016.

Prin sentinţa nr. 7146 din 22.11.2022, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, în dosar nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 153 din 12.04.2022, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 7146 din 22.11.2021, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, în contradictoriu cu intimata pârâta C. S.A.

A fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că s-a admis cererea de chemare în judecată şi s-a dispus echilibrarea contractului de credit nr. x/11.10.2007 în sensul că, s-a stabilit un curs mediu valutar în cuantum de 3,0214 RON pentru un CHF, începând cu data notificării, pe toată durata contractului.

A fost obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată apelantei-reclamante.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. - PRIN DIRECŢIA JURIDICĂ - BIROUL REGIONAL DE LITIGII ŞI INSOLVENŢĂ TÂRGU JIU a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, revizuenta a susţinut că decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 267/2020, pronunţată în dosar nr. x/2016, prin care Curtea de apel Craiova a admis recursul formulat de C. S.A. şi a respins acţiunea formulată de intimata-reclamantă A. privind stabilizarea cursului valutar.

Astfel, arată că, în cadrul dosarului nr. x/2016, instanţa a analizat impreviziunea cu privire la aşa numita clauză de risc valutar raportat la existenţa unui dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, acţiunea fiind respinsă cu o motivare inclusiv pe aplicarea principiului nominalismului, deci pe lipsa existenţei impreviziunii în raportul contractual dintre părţi.

Susţine că analiza impreviziunii a avut în vedere inclusiv impreviziunea contractuală, întrucât, în conformitate cu Legea nr. 193/2000 şi cu Directiva 93/13/CEE, instanţele naţionale au îndatorirea, chiar şi din oficiu, să analizeze caracterul abuziv al clauzelor cuprinse într-o convenţie încheiată de un profesionist cu consumatorii, de unde se desprinde concluzia că o astfel de analiză include în mod implicit şi impreviziunea contractuală.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., apreciază că, hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost analizată o clauză contractuală legată de cursul valutar sub aspectul neîndeplinirii condiţiei impreviziunii are autoritate de lucru judecat sub acest aspect.

Efectul pozitiv reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. presupune că partea care a câştigat procesul anterior poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. În ceea ce priveşte iniţierea unui nou demers întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, devine relevant efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, observând că nu este îndeplinită identitatea de obiect al cererii, dat fiind că este vorba de prevederi legale diferite, însă în ipoteza în care situaţia de fapt nu se modifică, elementul de noutate dintre cele două litigii este reprezentat de forma nouă a legii invocate (care vizează instituirea prezumţiilor legale pentru existenţa unor cazuri de impreviziune).

Întrucât cauza cererii înseamnă situaţia de fapt calificată juridic, susţine revizuenta că prezintă relevanţă instituţia sau categoria juridică ori principiul de drept substanţial pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia sa, iar nu formele actelor normative.

Prin urmare, apreciază că modificarea legislativă nu generează o cauză diferită a cererii, în continuare referindu-ne la aceeaşi instituţie juridică, astfel că se produce efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Autoarea prezentei căi de atac învederează că nominalismul monetar presupune o egalitate cantitativă, în sensul că debitorul obligaţiei de restituire rezultată dintr-un contract de împrumut de consumaţie având ca obiect o sumă de bani va fi eliberat prin plata sumei numerice prevăzute în convenţie, indiferent de fluctuaţiile monedei convenite.

Astfel, în virtutea principiului menţionat, moneda ajunge să aibă, din punct de vedere juridic, o valoare stabilă, chiar dacă, în plan economic, valoarea de piaţă a monedei poate fi variabilă, în funcţie de diferiţi indici, de regulă, cursul de schimb într-o altă monedă. Principiul nominalismului face parte din dreptul intern, însă nu trebuie corelat în mod necesar cu moneda naţională; un contract de credit bancar supus legii române, chiar în condiţiile în care părţile au convenit ca moneda să fie străină, va fi supus tuturor efectelor pe care le conferă legea care îl guvernează (incluzând şi nominalismul monetar).

În sprijinul susţinerilor legate de faptul că operează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, revizuenta susţine că impreviziunea presupune ca faptul analizat să producă efecte pe o perioadă semnificativă, afectând considerabil obligaţiile părţilor. Cazul de impreviziune analizat (retragerea controlului asupra francului elveţian) s-a produs o singură dată, numai efectele acestuia se prelungesc în timp. Analiza, în cadrul litigiului nou generat, nu poate să se poarte asupra aceluiaşi eveniment, cu ignorarea faptului că există o hotărâre judecătorească definitivă, decât dacă, în noul litigiu se invocă o situaţie de fapt care nu a fost avută în vedere cu ocazia pronunţării hotărârii definitive anterioare.

Dintr-un alt punct de vedere, revizuenta invocă faptul că există autoritate de lucru judecat privind impreviziunea pe perioada scursă între data acordării şi data pronunţării deciziei nr. 267/2020.

Astfel, în contextul argumentelor expuse deja, arată că analiza instanţei privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, raportat la dispoziţiile Legii nr. 77/2016, astfel cum au fost reconfigurate prin deciziile Curţii Constituţionale, poate fi făcută în măsura în care ele nu încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat prin decizia nr. 267/2020 a Curţii de Apel Craiova.

Aşadar, în opinia revizuentei, analiza instanţei privind incidenţa impreviziunii poate avea în vedere doar perioada ulterioară pronunţării deciziei nr. 267/2020 a Curţii de Apel Craiova.

Astfel, arată că, pentru perioada ulterioară deciziei nr. 267/2020 nu este îndeplinită niciuna din condiţiile privind impreviziunea, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 4 pct. 11 din Legea nr. 77/2016.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei la 21.11.2022, care nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 14 septembrie 2022, din oficiu, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire, iar prin decizia civilă nr. 256/2022 din 14 septembrie 2022 a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 12 octombrie 2022, sub dosar nr. x/2022.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Având în vedere că dosarul nr. x/2021 a fost înregistrat pe rolul instanţelor la 27 august 2021, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. este aplicabilă în prezenta cauză.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ.: "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Astfel cum reiese din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. " nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din acelaşi act normativ, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Prin intermediul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operaţiune juridică să presupună tripla identitate de obiect, cauză şi părţi.

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii şi hotărârea pronunţată în această a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Raţiunea reglementării menţionate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar în aceeaşi pricină, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv.

Deşi, în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi), fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice, întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legea nu a făcut-o.

În speţă, din cererea de revizuire, se constată că revizuenta invocă argumente cu privire la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, trebuie, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi.

În speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.

Astfel, hotărârea judecătorească invocată de revizuentă nu conţine considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, şi nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuţie, din nou, în litigiul intervenit între părţile din prezenta cauză.

Revizuenta a susţinut că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost încălcat prin decizia nr. 153 din 12 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, întrucât în litigiul anterior, soluţionat prin decizia nr. 267/2020 din 29 iulie 2020 a Curţii de Apel Craiova, au fost dezlegate cu putere de lucru judecat probleme litigioase privind incidenţa impreviziunii în raportul contractual dintre părţi ca urmare a fluctuaţiei cursului valutar.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2016 a vizat constatarea nulităţii absolute a unor clauze contractuale privind restituirea împrumutului în franci elveţieni şi îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, Regulamentului nr. 4/2005, Legii nr. 296/2004, Normei BNR 17/2003, art. 966-970 C. civ.

Prin decizia nr. 267/29.07.2020, Curtea de Apel a reţinut că, din examinarea clauzelor cuprinse în art. 4 pct. 1 din condiţiile generale şi art. 6 din condiţii speciale din contractul de credit nr. x/11.10.2007 reiese că a fost transpus principiul nominalismului monetar, consacrat de dispoziţiile art. 1578 C. civ. de la 1864, potrivit căruia obligaţia ce rezultă dintr-un împrumut în bani, este totdeauna pentru aceeaşi sumă numerică, arătată în contract.

Totodată, a reţinut că nulitatea, ca sancţiune ce intervine în situaţia declarării abuzive a clauzelor, are cauze anterioare sau concomitente încheierii contractului de credit, or, în speţă, cauzele invocate privesc hipervalorizarea CHF în raport cu moneda naţională, intervenită ulterior momentului încheierii contractului de credit, pe parcursul contractului.

În cel de-al doilea litigiu, obiect al dosarului nr. x/2021 l-a constituit cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin care aceasta a solicitat, în temeiul art. 4 alin. (4) coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, echilibrarea contractului de credit nr. x/11.10.2007.

Prin decizia nr. 153/12.04.2022, Tribunalul Gorj a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 şi, în special, condiţia prevăzută de art. 4 alin. (1)1 lit. a) din lege, conform căreia, "pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului".

Înalta Curte arată că, în condiţiile în care obiectul şi cauza celor două acţiuni sunt diferite, prima fiind o acţiune privind constatarea caracterului abuziv şi, respectiv a nulităţii unor clauze contractuale, în temeiul legilor privind protecţia consumatorului, iar prin cealaltă urmărindu-se adaptarea contractului pentru viitor în temeiul Legii nr. 77/2016 privind darea în plată, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba de două hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către două instanţe diferite aceeaşi chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

În plus, instanţa supremă reţine, raportat la obiectul dosarului nr. x/2016 - constatare caracter abuziv al clauzelor contractuale, că instanţa de judecată nici nu putea analiza incidenţa impreviziunii, de vreme ce aceasta din urmă are ca premisă o convenţie valabil încheiată, în timp ce constatarea caracterului abuziv presupune înlăturarea acestor clauze din contract, ca efect al nulităţii, aşa cum s-a şi reţinut prin decizia nr. 267/2020.

Nu în ultimul rând, se constată că, nici elementele de fapt din cele două decizii nu sunt asemenea, întrucât, în dosarul nr. x/2016 s-au analizat cauze anterioare sau concomitente încheierii contractului de credit, în timp ce, analiza instanţei în dosarul nr. x/2021 s-a aplecat asupra unor cauze survenite între data contractării creditului şi data notificării creditorului, în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (1)1 din Legea nr. 77/2016, modificată prin Legea nr. 52/2020.

În consecinţă, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. - PRIN DIRECŢIA JURIDICĂ - BIROUL REGIONAL DE LITIGII ŞI INSOLVENŢĂ TÂRGU JIU împotriva deciziei nr. 153 din 12 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligă revizuenta la plata către intimata A. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. - PRIN DIRECŢIA JURIDICĂ - BIROUL REGIONAL DE LITIGII ŞI INSOLVENŢĂ TÂRGU JIU împotriva deciziei nr. 153 din 12 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata către intimata A. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2022.