Pension recalculation: Exclusion of cassation appeal in social insurance conflicts under Law 263/2010

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 04.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. recalcularea cuantumului pensiei stabilite prin decizia nr. 165756/30.12.2013, prin luarea în considerare a veniturilor brute, a grupei a II-a de muncă, în procent de 100 %, a sporului de vechime, prime, concedii;

2. emiterea unei noi decizii de pensionare, cu valorificarea veniturilor menţionate;

3. plata retroactivă a sumelor menţionate, începând cu data depunerii documentelor la Casa de Pensii Dâmboviţa şi până în prezent.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a formulat un punct de vedere, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamanta s-a adresat direct instanţei de judecată cu o cerere de recalculare, fără a depune alte documente decât cele analizate deja de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât pensia reclamantei a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale.

Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 2951 din 10 noiembrie 2021, a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins ca prematur formulată acţiunea introdusă de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1512 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului pensiei stabilite prin decizia nr. 165756/30.12.2013, prin luarea în considerare a veniturilor brute, a grupei a II-a de muncă în procent de 100%, spor de vechime, prime, concediu, conform deciziei şi cărţii de muncă; emiterea unei noi decizii de pensionare privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, valorificând şi veniturile suplimentare detaliate cu adeverinţe.

Recursul a fost comunicat intimatei la 01.07.2022, care nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Se reţine că, prin decizia civilă nr. 1512 din 23 mai 2022, Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de reclamanta A., având ca obiect recalcularea pensiei cuvenite acesteia, fiind astfel, dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "conflictele de muncă şi de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva Caselor Naţionale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 1512 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1512 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1512 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2022.