Recourse against annulment of claim dismissed as inadmissible due to exclusive statutory remedy of reexamination

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine urmptoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă la data de 06.07.2021 şi înregistrată sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Călăraşi, Serviciul Public Pavaje Spaţii Verzi Călăraşi şi Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Călăraşi.

Prin încheierea de şedinţă din 04.11.2021, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 35/2022 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatelor-pârâte la 12 iulie 2022 .

La 20 iulie 2022, intimatul Serviciul Public Pavaje Spaţii Verzi Călăraşi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar la 29 iulie 2022, intimata Agenţia Judeţeană Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Călăraşi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

La 28 iulie, respectiv 2 august 2022, recurentul A. a depus răspuns la întâmpinările formulate, iar la 26 noiembrie şi 12 decembrie 2022, acesta a mai depus la dosarul cauzei note de şedinţă însoţite de înscrisuri.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 35/2022 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 04.11.2021, prin care Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a anulat, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2021

În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora: "Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării".

Având în vedere textul legal anterior enunţat, rezultă că împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, care are natura juridică a unei veritabile căi de atac, aparţinând categoriei generice a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Se cuvine, de asemenea, subliniat că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus statelor obligaţia de a recunoaşte o cale efectivă de atac în faţa unei instanţe imparţiale şi independente, nu şi numărul căilor de atac, cu excepţia materiei penale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale ce-l reglementează fiind de strică interpretare, astfel că exercitarea sa nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa faptul că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale, în considerarea unor situaţii speciale.

Aşadar, liberul acces la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli speciale de procedură, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

Raportat la aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu are deschisă de lege calea de atac a recursului împotriva încheierii din 04.11.2021 a Tribunalului Călăraşi, pronunţată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, nici împotriva deciziei nr. 35/2022 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care recursul iniţial îndreptat împotriva acestei încheieri a fost respins ca inadmisibil.

Cu alte cuvinte, exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege împotriva unei hotărâri pronunţate într-o altă cale de atac neprevăzută de lege este la rândul ei inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 C. proc. civ. şi art. 499 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

Faţă de soluţia ce se va dispune în cauză, nu se mai impune pronunţarea asupra excepţiilor nulităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 35/2022 din 23 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2022.