Teacher's challenge to dismissal and related claims barred by finality rule; appeal inadmissible.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 august 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 şi INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, a solicitat obligarea acestora la plata concediului de odihnă pentru perioada lucrată (1 septembrie 2020 - 14 martie 2021); de asemenea, a solicitat daune în sumă de 40.000 RON şi penalităţi de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, precum şi obligarea pârâţilor la reîncadrarea sa pe unul din posturile de titular (specialitate – geografie), ce au fost date pensionarilor fără concurs, urmând să fie anulată decizia de concediere nr. 78/2021, care este lovită de nulitate absolută.

Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 7662/2021 din 8 noiembrie 2021, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la decizia de concediere nr. 78/2021, invocată de către pârâtul INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a respins acest capăt de cerere ca fiind tardiv formulat; a respins în rest cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 şi INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 4181/2022 din 28 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 7662/2021 din 8 noiembrie 2021 a Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 şi INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI; s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de obligare a pârâţilor la plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat (capătul 1 de cerere), ca rămasă fără obiect; s-au păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 1 august 2022.

Recurenta-reclamantă a menţionat că înţelege să formuleze recurs împotriva deciziei instanţei de apel pentru capetele de cerere 2-4.

La data de 16 august 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a înaintat 3 exemplare ale motivelor de recurs, în cuprinsul cărora a fost invocat cazul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 19 octombrie 2022 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 8 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimatul-pârât INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 19 august 2021, nefiind supus procedurii filtrului.

Prezenta cale extraordinară de atac este formulată împotriva deciziei nr. 4181/2022 din 28 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile dispoziţiile legale privind jurisdicţia muncii.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii".

Totodată, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar, potrivit art. 214 din acelaşi act normativ, hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede că dispoziţiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflictele de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că acestea se pot exercita în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 4181/2022 din 28 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 4181/2022 din 28 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.