Prematurity of appeal against recusal refusal pending main case resolution

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorilor A. şi B., membri ai completului de judecată 13 A CIV, formulată de petentul C..

Împotriva acestei încheieri, C. a declarat recurs.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că cererea sa de recuzare a fost amplă şi complexă, dezvoltată pe parcursul a 10 pagini şi structurată în 9 puncte distincte, iar majoritatea acestor puncte (respectiv 1-5 şi 7-9), au fost întemeiate pe prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Potrivit recurentului, cu excepţia motivului de la punctul nr. 6 (care a fost analizat de instanţă, dar interpretarea este greşită), toate celelalte motive dezvoltate în cerere nu au primit efectiv nicio analiză, singura trimitere/apreciere a instanţei învestită cu soluţionarea cererii de recuzare fiind cea de la pagina nr. 5 primul paragraf.

Recurentul arată că, trecând peste faptul că probabil instanţa a dorit să se refere la cazul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. (şi nu pct. 1), un asemenea paragraf este lipsit de un conţinut concret din care să rezulte o minimă analiză a motivelor de recuzare invocate.

Recurentul apreciază că, în speţă, completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare nu a reţinut şi nici nu a înlăturat criticile sale şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, astfel că hotărârea pronunţată nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul.

Recurentul redă motivele de recuzare invocate şi pe care instanţa a omis să le analizeze, pentru situaţia în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aprecia că să nu se impune casarea cu trimitere.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 teza l C. proc. civ. (care din perspectiva materiei cererilor de recuzare sunt asimilate unor norme de drept material), cu referire la motivele de recuzare invocate la punctul 6 din cererea de recuzare.

În acest sens, recurentul arată că nu a susţinut faptul că instanţa nu ar avea posibilitatea să pună în discuţia părţilor din oficiu, anumite obiective ale expertizei, ci că modalitatea de formulare a obiectivului invocat din oficiu de către instanţă denotă antepronunţarea, trasându-i-se expertului o sarcină expresă să identifice un anumit prejudiciu.

Recurentul susţine că obiectivul propus de instanţă, care are următorul conţinut: "Să stabilească expertul dacă prejudiciul produs de intimatul-pârât în cuantum de 1.712.134,84 iei este corect calculat", denotă, pe de o parte că instanţa de apel şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că intimatul-pârât se face vinovat de producerea unui prejudiciu, iar pe de altă parte, se sugerează expertului concluzia la acest obiectiv.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca prematur formulat, iar în subsidiar, a solicitat respingerea, ca neîntemeiat.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, cu menţiunea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia prematurităţii recursului, invocată de Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte prin întâmpinare, urmează să o admită, motivat de următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 16 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul C..

Conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs la instanţa superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Aşadar, din dispoziţiile legale evocate se constată că art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevede în mod explicit exercitarea căii de atac doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, în speţă apelul împotriva sentinţei civile nr. 517 din 2 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Dîmboviţa – secţia I Civilă.

Astfel cum rezultă din datele dosarului, la data declarării căii de atac – 16.03.2022, apelul nu era soluţionat.

Întrucât recurentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare înainte de a fi soluţionată cererea de apel, recursul este declarat prematur.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite excepţia prematurităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIŞTE şi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca prematur declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia prematurităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIŞTE.

Respinge ca prematur recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva încheierii din 16 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.