Validity of Cassation Grounds Challenging Factual and Contractual Interpretation in Natural Gas Supply Price Adaptation

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 7 martie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (3) al art. 1.271 din C. civ. pentru adaptarea contractului, iar pe cale de consecinţă, să se dispună adaptarea contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. GN 23V din 12.04.2017, începând cu data de 01.01.2019, după cum urmează:

- modificarea punctului 1 din anexa 3 la contract, astfel: "Preţul aferent cantităţilor zilnice de gaze naturale care fac obiectul prezentului contract, RON/MWh este de 107,57 RON/MWh";

- modificarea punctului 2 din anexa 3 la contract, astfel: "Preţul aferent cantităţilor de gaze naturale pentru înmagazinare care fac obiectul prezentului contract, este de 107,57 RON/MWh, preţ care include tarifele de înmagazinare aprobate de ANRE, de 19.95 RON/MWh."

La termenul din data de 10 iulie 2019, Judecătoria Tulcea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei, iar prin sentinţa civilă nr. 2337 din 10 septembrie 2019, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Tribunalului Tulcea, cauza a fost înregistrată la data de 14 octombrie 2019, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1346 din 23 septembrie 2021, Tribunalul Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei A. S.A., ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 164 din 9 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamată S.C. A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1346 din 23 septembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2019. A fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 9.520 de RON, cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

În susţinerea recursului, invocă faptul că hotărârea instanţei de apel se întemeiază pe motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

În acest sens, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel în mod eronat nu a acordat aceeaşi forţă şi valoare tuturor prevederilor contractului x/12.04.2017, lipsind total de efecte anumite clauze asupra cărora părţile s-au obligat în aceeaşi măsură.

Astfel, prin prisma art. 15 alin. (2) pct. c), intimata-pârâtă s-a obligat ca, la solicitarea recurentei-reclamante, să modifice în mod corespunzător contractul, dacă intervin modificări de circumstanţe faţă de cele avute în vedere la momentul semnării contractului, astfel cum acestea sunt evidenţiate la art. 20 din contract.

Recurenta-reclamantă arată că, astfel cum rezultă prevederile art. 20 alin. (1) lit. ii) din contract, modificarea de circumstanţe se referă inclusiv la modificări ale preţurilor.

Astfel, recurenta-reclamantă susţine că învoiala părţilor a fost fără echivoc aceea ca, pe cale de excepţie de la prevederile art. 8 din contract, să se modifice inclusiv preţurile contractuale, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 20 din contract. Dacă părţile nu şi-ar fi asumat obligaţia modificării/adaptării contractului ca urmare a creşterii masive a preţurilor, prevederile art. 10 alin. (1) lit. ii) nu ar fi existat în contractul încheiat.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de apel în mod eronat a reţinut că prin clauzele negociate de părţi s-a dorit eliminarea posibilităţii furnizorului de a negocia şi solicita o eventuală creştere a preţului de furnizare, fapt care nu este real, având în vedere că propunerea de modificare a art. 20 din contract a fost generată la propunerea pârâtei, aşa cum rezultă din adresa din 11.04.2017.

Mai susţine recurenta-reclamantă că instanţa de apel nu a justificat de ce a înlăturat apărarea sa privind modul de derulare a negocierilor, redate chiar prin adresa din 11.04.2017, printre elementele relevante solicitate chiar de intimata-pârâtă fiind introducerea art. 20 din contract, care este în concordanţă cu restul prevederilor contractuale: art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (2).

Recurenta-reclamantă consideră că motivarea este contradictorie, în condiţiile în care instanţa de apel a făcut trimitere la art. 1.269 alin. (2) din C. civ., care prevede că "stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a impus", pentru ca ulterior să interpreteze clauzele contractuale în defavoarea A. S.A., în condiţiile în care, aşa cum a arătat, aceste prevederi au fost introduse chiar la solicitarea intimatei- pârâte.

Prin comparaţie cu aceste prevederi, recurenta-reclamantă prezintă dispoziţii similare din contractele încheiate pe Bursa Română de Mărfuri, în raport de care susţine că dispoziţia privind modificarea de circumstanţe nu include prevederi similare cu cele ale art. 20 alin. (1) pct. ii) din contractul nr. x/12.04.2017, fapt neavut în vedere de către instanţa de apel.

Mai arată recurenta-reclamantă că instanţa de apel în mod eronat a susţinut că a renunţat la o eventuală modificare a preţului, în condiţiile în care în raport de prevederile negociate intimata-pârâtă a acceptat şi şi-a asumat o eventuală posibilitate de modificare a contractului în situaţia unor schimbări semnificative ale circumstanţelor tehnice şi/sau comerciale, fiind astfel acceptate inclusiv modificări ale preţurilor.

Potrivit recurentei-reclamante, aplicarea art. 8 alin. (1) şi (4) din contract, trebuie corelată cu specificul pieţei de gaze din România, în sensul acoperirii variaţiei uzuale a preţurilor în perioada de vară faţă de cele din sezonul de iarnă, în special din cauza consumului crescut din perioada de iarnă.

Mai arată recurenta-reclamantă că, începând cu luna august 2018, pe piaţa de gaze naturale au început să fie înregistrate creşteri semnificative ale preţului de achiziţie, astfel că a făcut eforturi financiare considerabile pentru a menţine preţul stabilit prin contract, asigurând continuitate în livrarea cantităţilor de gaze naturale.

În opinia recurentei-reclamante, nu există nicio justificare pentru cele reţinute de instanţa de apel în sensul că modificarea de circumstanţe (art. 14, 15 şi 20 din contract) ar justifica doar modificarea clauzelor care nu privesc preţul gazului natural, în condiţiile în care acesta reprezintă elemental principalul al contractului.

Recurenta-reclamantă arată că, în scopul derulării în condiţii echitabile a contractului nr. x/12.04.2017 şi în acord cu prevederile contractuale şi legale în vigoare, în mod temeinic şi legal a propus amendarea contractului existent, în scopul de a asigura ambelor părţi efectele utile ale actului juridic, în condiţiile în care intimata-pârâtă a refuzat actualizarea preţului, deşi cunoştea dezechilibrul produs.

Un alt motiv de casare invocat vizează faptul că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, potrivit recurentei-reclamante, instanţa de apel nu a respectat principiul libertăţii contractuale, în virtutea căruia părţile sunt libere să încheie orice contract, cu condiţia de a nu se abate de la legile "care interesează ordinea publică şi bunele moravuri".

Mai susţine recurenta-reclamantă că, în relaţiile dintre particulari, legiuitorul a permis subiectelor de drept ca, în anumite limite, să reglementeze prin propria voinţă raporturile dintre ele, conform art. 1.270 alin. (1) C. civ.: " Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante".

Astfel, potrivit recurentei-reclamante, instanţele de judecată aveau obligaţia ca, în soluţionarea prezentului litigiu, să se raporteze la drepturile şi obligaţiile dintre părţi stabilite prin contractul încheiat între acestea.

Făcând trimitere la art. 15 alin. (2) pct. c) din contract, recurenta-reclamantă susţine că intimata-pârâtă s-a obligat ca, la solicitarea sa, să modifice în mod corespunzător contractul, dacă intervin modificări de circumstanţe faţă de cele avute în vedere la momentul semnării contractului, astfel cum acestea sunt evidenţiate la art. 20 din contract.

Astfel, învoiala părţilor a fost aceea ca, pe cale de excepţie de la prevederile art. 8 din contract, să se modifice inclusiv preţurile contractuale, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 20 din contract.

Mai susţine recurenta-reclamantă că instanţa nu a avut în vedere că, în cazul contractelor încheiate pe piaţa centralizată, modificarea contractelor este posibilă numai ca urmare a modificării reglementărilor şi a actelor normative incidente, spre deosebire de art. 20 alin. (1) pct. ii) şi alin. (3), astfel cum acesta a fost negociat şi stabilit de părţi în contractul nr. x/12.04.2017, care prevede în mod explicit posibilitatea de modificare a contractului.

Mai susţine recurenta-reclamantă că, aşa cum reiese din probele administrate, spre sfârşitul anului 2018 au intervenit modificări semnificative în piaţa gazelor naturale, care i-au prejudiciat în mod substanţial interesele, astfel soluţia instanţei de apel este nelegală, în condiţiile în care prejudiciul a fost pe deplin dovedit, întemeiat şi rezonabil.

Creşterile semnificative au intervenit spre sfârşitul anului 2018 pe structura preţului de achiziţie, nu puteau fi prevăzute, recurenta-reclamantă susţinând că acest fapt rezultă şi din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Mai arată recurenta-reclamantă că, în mod eronat instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea impreviziuni, deşi executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă, din raportul de expertiză reieşind că de la începutul anului 2018 s-au înregistrat creşteri considerabile ale preţului gazelor naturale în piaţa de achiziţie.

Recurenta-reclamantă susţine că, în virtutea obligaţiilor asumate contractual, a suportat toate pierderile înregistrate ca urmare creşterilor preţurilor, sperând într-o echilibrare a acestora, însă, începând cu luna octombrie a anului 2018, preţurile gazelor naturale în piaţa de achiziţie au început să înregistreze creşteri masive, depăşind 40% faţă de momentul încheierii contractului dintre părţi.

Mai susţine recurenta-reclamantă că executarea obligaţiei a devenit vădit injustă, din probele administrate reieşind că preţul de achiziţie a gazelor naturale a înregistrat creşteri pe tot parcursul anului 2018, însă, spre sfârşitul acestui an, creşterile au devenit excesive.

Mai arată recurenta-reclamantă că schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului, iar schimbarea intervenită, precum şi întinderea obligaţiilor, nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului.

În susţinerea celor menţionate, recurenta-reclamantă redă graficul de creştere a preţului de achiziţie a a gazului natural, începând cu luna octombrie a anului 2018, extras din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Recurenta-reclamantă arată şi că nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc, astfel cum rezultă din probele administrate.

Totodată, recurenta-reclamantă apreciză ca neîntemeiat considerentul instaţei de apel, referitor la faptul că, în cauză, nu s-ar fi dovedit că gazul livrat intimatei-pârâte în perioada ianuarie - martie 2019 a fost achiziţionat la un preţ modificat, în condiţiile în care raportul de expertiză a analizat şi detaliat tranzacţiile efectuate de societate pe pieţele centralizate de gaze naturale.

Prin urmare, prin prisma probatoriului administrat, recurenta-reclamantă apreciază că, în cauză, s-a dovedit că, pe fondul unor factori externi independenţi de voinţa sa, imposibil de controlat şi anticipat la începutul parteneriatului cu intimata-pârâtă, încă de la începutul anului 2018 a înregistrat pierderi considerabile în relaţia contractuală.

În raport de aceste argumente, consideră că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a fi dispusă adaptarea contractului.

În susţinerea intervenirii impreviziunii stă, în opinia recurentei-reclamante, şi faptul că intimata-pârâtă nu a contestat, în termenul legal de 30 de zile, hotărârea nr. 45/12.02.2019, pronunţată de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul de la A.N.R.E., aceasta devenind obligatorie în ceea ce priveşte constatarea ca întemeiată a cererii A. S.A. de amendare a contractului din cauza dezechilibrului valoric, în ceea ce priveşte preţul gazului natural.

Mai susţine recurenta-reclamantă că nu există nicio argumentaţie a susţierilor instanţei de judecată prin care se afirmă că modificările intervenite pe structura preţului de achiziţie datorată unor cauze diverse era previzibilă, întrucât, aşa cum rezultă şi din materialul probator, niciodată în perioadele anterioare nu au fost astfel de fluctuaţii majore, acest aspect fiind evidenţiat inclusiv de raportul de expertiză efectuat în cauză.

Potrivit recurentei-reclamante, preţul contractului de vânzare gaze naturale nu se determină aleatoriu, ci reprezintă rezultatul însumării unor preţuri unitare care, fiecare în parte, reprezintă o reţetă compusă din suma costurilor estimate de ofertant la data întocmirii ofertei şi profitul estimat.

Astfel, pentru ca fiecare dintre părţile contractuale să beneficieze de efectele utile ale contractului, faţă de modificările substanţiale ale condiţiilor care au stat la baza încheierii relaţiei contractuale şi în acord cu prevederile art. 20, art. 14 şi art. 15 din contract, recurenta-reclamantă consideră că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a fi dispusă adaptarea contractului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 07.09.2022, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în cauză, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, autoarea căii de atac a invocat în mod expres motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă, însă, că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel, ci critici care reflectă, în realitate, nemulţumirea recurentei-reclamante faţă de interpretarea probelor administrate şi de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi urmăresc o nouă verificare a apărărilor sale; acestea sunt fie formale, fie vizează o pretinsă netemeinicie a hotărârii atacate.

Astfel, prin prisma primului motiv de recurs invocat, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea instanţei de apel se întemeiază pe motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

A argumentat recurenta-reclamantă că instanţa de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile contractuale, argumente care sunt reluate şi în susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că aceste critici nu pot reprezenta critici de nelegalitate care să poată fi analizate în recurs, deoarece interpretarea contractului nu poate fi disociată de probele administrate în cauză. Sunt antamate, aşadar, aspecte ce ţin de fondul cauzei, incompatibile cu prezenta cale de atac declarată, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii şi nu temeinicia ei.

Înalta Curte învederează că analiza acestor critici nu va mai fi reluată din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a mai arătat şi că motivarea este contradictorie, în condiţiile în care instanţa de apel a făcut trimitere la art. 1.269 alin. (2) din C. civ., care prevede că "stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a impus", pentru ca ulterior să interpreteze clauzele contractuale în defavoarea A. S.A., deşi, aşa cum a arătat, aceste prevederi au fost introduse chiar la solicitarea intimatei- pârâte.

Înalta Curte arată că scoaterea din context a unui considerent al hotărârii atacate nu poate constitui o critică de nelegalitate.

Astfel, instanţa de apel a evocat regulile de interpretare a contractului, astfel cum sunt stipulate de prevederile art. 1.266, art. 1.267, art. 1.268, art. 1.269 C. civ.

Analiza instanţei de apel s-a făcut în raport de art. 1.266 - art. 1.268 C. civ., fără a fi reţinut art. 1.269 alin. (2) din acelaşi Cod, astfel cum susţine recurenta-reclamantă.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a invocat şi faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, aceasta nu a expus argumente în susţinerea acestei critici, nearătând care sunt aceste motive.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este, de asemenea, invocat formal.

Înalta Curte reţine că, în susţinerea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă face ample trimiteri la situaţia de fapt, precum şi la probele administrate în cauză, respectiv la înscrisuri şi la raportul de expertiză, din care redă extrase referitoare la majorarea preţului de achiziţie a gazelor naturale, în susţinerea îndeplinirii condiţiilor instituţiei impreviziunii.

Însă, nemulţumirea recurentei-reclamante determinată de modul în care instanţa de apel a concluzionat asupra stării de fapt, în raport de probele administrate, nu deduce instanţei de casare examinarea precisă a normei de drept pretins încălcate, ci reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu va fi examinată în recurs, cale excepţională de atac care urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, temeinicia stării de fapt reţinute de instanţa devolutivă nu poate fi repusă în discuţie în calea extraordinară de atac a recursului, motiv pentru care criticile formulate nu se circumscriu motivului de casare invocat şi nu pot fi analizate din perspectiva prefigurată de reclamantă.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac a invocat şi faptul că intimata-pârâtă nu a contestat în termenul legal hotărârea nr. 45/12.02.2019, pronunţată de Comisia de soluţionare a disputelor pe piata angro şi cu amănuntul.

Nici acest argument nu poate constitui o critică de nelegalitate, recurenta-reclamantă neindicând normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu doar atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, iar o astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, aşa cum s-a arătat, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, să anuleze recursul. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 9.520 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 164 din 9 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 9.520 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.