Appeal admitted, one-year refund deadline runs from finality not communication; lower court’s time-bar ruling quashed and remanded.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă, examinând actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 17 februarie 2016, reclamantii A. si B. au chemat în judecată pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L., solicitând instanţei să dispună: obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 78.000 euro, cu titlu de daune-interese pentru revocarea fără justă cauză din funcţia de director al societatii (Chief Executiv Officer – CEO), în temeiul art. 1532 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale; obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 42.000 euro, cu titlu de daune-interese pentru revocarea fără justă cauză din funcţia de administrator al societatii (Chief Executive Officer – CEO), în temeiul art. 2.032 C. civ., coroborat cu prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990; obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 6.500 euro - indemnizatie şi 34.017 RON - bonus, cu titlu de obligaţii contractuale restante, în temeiul art. 1.516 alin. (2) pct. 1 C. civ., precum şi la plata de daune moratorii, reprezentând dobanda legală penalizatoare (evaluate la data formularii cererii la suma de 65 euro), în temeiul art. 1.535 C. civ., pentru achitarea cu întârziere a indemnizaţiei fixe; obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 3.500 euro - indemnizaţie şi 34.017 RON - bonus, cu titlu de obligatii contractuale restante, în temeiul art. 1.516 alin. (2) pct. 1 C. civ., precum şi la plata de daune moratorii, reprezentând dobanda legală penalizatoare (evaluate la data formularii cererii la suma de 35 euro), în temeiul art. 1.535 C. civ., pentru achitarea cu intârziere a indemnizaţiei fixe; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2121 din 20 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2016 s-a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B., s-a respins cererea, ca nefondată; s-a încuviinţat în parte cererea de majorare onorariu formulată de expert, în sarcina pârâtelor.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel A. şi B., iar prin decizia civilă nr. 546 din 30 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus încetarea judecării apelurilor promovate de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2121 din 20 decembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2016.

Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2021, reclamanţii au solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 9.320,61 achitată în cauză, care a fost respinsă ca tardiv formulată prin încheierea din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanţii.

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, reţinând în mod eronat că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru a fost introdusă peste termenul legal de 1 an de la momentul comunicării deciziei civile nr. 546/2019.

Sub un prim aspect, recurenţii-reclamanţi arată, în raport de art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, că dreptul de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru poate fi exercitat în termen de 1 an de la data naşterii sale, adică de la data la care a rămas definitivă decizia civilă nr. 546/2019, iar nu în termen de 1 an de la data comunicării acesteia.

Astfel, data la care s-a născut dreptul de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru potrivit art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 este data de 16.12.2019, data rămânerii definitive prin nerecurare a deciziei civile nr. 546/30.10.2019 prin care Curtea de Apel Constanţa a dispus în dosar nr. x/2016 încetarea judecării apelului, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva C. S.A. şi D. S.R.L.

Mai arată recurenţii-reclamanţi că, potrivit art. 41 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, termenele de decădere de orice fel se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, respectiv pe o durata de două luni pentru perioada 16.03.2020 - 15.05.2020, iar conform art. 2.548 alin. (2) C. civ., termenul de decădere se socoteşte împlinit abia după trecerea a 5 zile de la data când suspendarea a încetat.

În raport de aceste argumente, recurenţii-reclamanţi solicită instanţei de recurs să aibă în vedere că termenul de solicitare a restituirii taxei judiciare de timbru s-ar fi împlinit la data de 21.02.2021, iar cererea a fost transmisă către instanţă la data de 11.02.2021, instanţa reţinând în mod greşit tardivitatea cererii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi urm. Cod procedură civilă.

Intimatele-pârâte nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 23 februarie 2022, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 15 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen la 7 decembrie 2022, în şedinţă publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, iar criticile invocate se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi realizată analiza cererii.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.

Înalta Curte reţine că, în cauză, recurenţii-reclamanţi au învestit Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, cu o cerere de restituire a taxei judiciare de timbru.

Conform dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, " Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale", respectiv, în speţă, de la data rămânerii definitive prin nerecurare a deciziei civile nr. 548 din 30 octombrie 2019, adică de la 13.12.2019, având în vedere că hotărârea a fost comunicată la 12.11.2019, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosarul instanţei de apel.

În raport de această dată – 13.12.2019, termenul pentru formularea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru s-ar fi împlinit la 13.12.2020.

La data de 16.03.2020 a fost declarată starea de urgenţă pe teritoriul României, prin Decretul nr. 195/16.03.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020.

Potrivit art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.

La data de 14.04.2020, starea de urgenţă a fost prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 311/14.04.2020.

Potrivit art. 62 din decret "Prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile".

Suspendarea unui termen determină ca, de la data încetării cauzei de suspendare, acesta să îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare.

Sub un prim aspect se reţine că, în cauză, termenul de decădere pentru formularea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru a fost suspendat pe durata stării de urgenţă, respectiv între 16 martie 2020 - 14 mai 2020, cu referire la dispoziţiile din Decretele nr. 195/2020 şi nr. 240/2020 ale Preşedintelui României, termenul reluându-şi curgerea la 15 mai 2020 şi împlinindu-se la 13 februarie 2021.

Drept urmare, Înalta Curte constată că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru la data de 12 februarie 2021 este formulată în termenul legal.

Faţă de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat în cauză şi va casa încheierea atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva încheierii din 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.