Liability for damage caused by a thing: custodial control versus ownership under Civil Code Art. 1376–1377

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la data de 03 mai 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI la plata sumei de 308.941,01 RON, precum şi la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, în cuantum de 30.721,54 RON, de la data plăţii despăgubirii (17.08.2016) şi până la data formulării cererii de chemare în judecată; de asemenea, obligarea la plata dobânzii legale în continuare, de la data formulării cererii şi până la data lichidării efective a debitului principal; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3850 din 21 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis în parte cererea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300.369,42 RON, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 29.869,13 RON, cu titlu de dobândă legală calculată pentru perioada 17.08.2016 - 02.05.2018, precum şi la plata dobânzii legale în continuare, de la data de 03.05.2018 până la data achitării integrale a debitului principal datorat, conform criteriului prevăzut de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.109,07 RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1774 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă; a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a fost respinsă acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 4.500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de material.

Recurenta-reclamantă arată că, în raport de art. 1.376 alin. (1) C. civ., oricine, nu doar proprietarul, este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Totodată, potrivit art. 1.377 C. civ., are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

Potrivit recurentei-reclamante, deşi a susţinut că dispoziţiile art. 1.376 şi art. 1.377 C. civ. statuează răspunderea pentru fapta lucrului în persoana celui ce are paza acestuia, instanţa de apel, cu încălcarea şi aplicarea greşită a acestor dispoziţii legale, a apreciat că răspunderea aparţine exclusiv proprietarului bunului, independent de culpa celui care are paza acestuia.

Recurenta-reclamantă consideră că nu poate fi limitată răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucru la persoana proprietarului exonerându-l, în mod nejustificat, de la răspundere pe cel care are paza lucrului.

Recurenta-reclamantă susţine că Universitatea Bucureşti a continuat să îşi exercite paza asupra lotului de teren şi după data exproprierii, respectiv a continuat să exercite în mod independent controlul şi supravegherea asupra lucrului, servindu-se de acesta în interes propriu, această împrejurarea urmând să atragă răspunderea sa.

Recurenta-reclamantă concluzionează în sensul că intimata-pârâtă avea paza lucrului, iar în raport de art. 1.376 şi 1.377 din C. civ. deţine calitate procesuală pasivă în cauză.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Intimata-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 15 iunie 2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen la 7 decembrie 2022, în şedinţă publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere în răspundere civilă delictuală, temeiul de drept al acţiunii fiind reprezentat de dispoziţiile art. 1.349 alin. (3), art. 1.357, art. 1.376, art. 1.531, art. 2.210 C. civ., art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, art. 194 şi urm. şi art. 451 şi urm. C. proc. civ. cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte de Tribunalul Bucureşti.

Instanţa de apel, prin decizia recurată, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri este una obiectivă, în raport de art. 1.377 şi art. 1.376 C. civ., adică incumbă proprietarului, fiind independentă de culpa celui care are paza materială a lucrului.

Sub un prim aspect, Înalta Curte arată că, potrivit art. 1.376 alin. (1) din C. civ., orice persoană este obligată să repare, independent de orice culpă, "prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa". Din această formulare rezultă că, pentru a duce la antrenarea răspunderii, "lucrul" trebuie să se fi aflat, în momentul cauzării prejudiciului, "sub paza" persoanei chemate de lege să răspundă.

În ce priveşte noţiunea de pază a lucrului, aceasta este definită de art. 1.377 C. civ., care stabileşte că "În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu".

Pentru a defini noţiunea de pază, care constituie elementul esenţial al răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale sau de lucruri, legiuitorul indică persoanele care pot exercita paza - proprietarul sau orice altă persoană care are posesia animalului sau a lucrului, precizează temeiul în care se exercită paza - în baza legii, a unui contract sau doar în fapt şi precizează modul în care se exercită controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului - independent şi în interes propriu. Trebuie făcută distincţie între paza juridică şi paza materială.

În raport de prevederile legale mai sus enunţate, Înalta Curte reţine că, soluţionând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin raportare exclusiv la proprietarul lucrului, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material incidente, respectiv a prevederilor art. 1.376 alin. (1) şi a art. 1.377 din C. civ., procedând la o limitare a acestora şi nu a lămurit situaţia de fapt pe aspectul paznicului lucrului.

Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează a proceda analiza tuturor aspectelor legale, astfel cum acestea sunt reglementate de prevederile art. 1.376 alin. (1) şi art. 1.377 din C. civ.

Faţă de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă şi va casa decizia atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1774 din 14 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Casează decizia civilă nr. 1774 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.