Inadmissibility of cassation appeal against final judgments on associate exclusion and company dissolution

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la data de 09.08.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B., S.C. C. S.R.L., D., E., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa sa dispună: excluderea asociatului S.C. B. S.RL. din S.C. C. S.R.L. pentru fraudă în dauna societăţii şi refuzul conlucrării în interesul social al S.C. C. S.R.L.; stabilirea, în consecinţă, a noii structuri a participării la capitalul social al S.C. C. S.R.L., respectiv stabilirea calităţii de asociat unic a reclamantului A.; obligarea în solidar a pârâţilor S.C. B. S.RL, D. şi E. la plata de daune interese estimate provizoriu la suma de 100.000 euro pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului ca urmare a rezilierii Contractului de asociere în vederea edificării unor construcţii autentificat sub nr. x/25.10.2006 de către Notar Public F., încheiat între C. S.R.L. şi G.; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L., aceasta a solicitat dizolvarea societăţii C. S.R.L., în temeiul disp. art. 227 alin. (1) lit. b) şi e) din Legea nr. 31/1990 şi art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, numirea lichidatorului judiciar H., cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la 6 martie 2020, sub număr de dosar x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B., S.C. C. S.R.L., D., E., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: excluderea asociatului S.C. B. din S.C. C. S.R.L. ca formă de excludere remediu pentru evitarea pericolului iminent al dizolvării societăţii, urmare a blocajului decizional din cadrul societăţii S.C. C. S.R.L.; stabilirea, în consecinţă, a noii structuri a participării la capitalul social al S.C. C. S.R.L., respectiv stabilirea calităţii de asociat unic a reclamantului A.; obligarea pârâtei S.C. B. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L., aceasta a solicitat dizolvarea societăţii C. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. b) şi e) din Legea nr. 31/1990 şi de art. 237 alin. (1) lit. a), c) şi f) din Legea nr. 31/1990.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis excepţia de litispendenţă şi a trimis dosarul privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii B., C. S.R.L. şi OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI completului de judecată iniţial învestit, considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 alin. (1) C. proc. civ.

Prin aceeaşi încheiere, în temeiul art. 58 C. proc. civ., instanţa a respins cererea reclamantului de desemnare a unui curator pentru pârâtă C. S.R.L.

Totodată, având în vedere identitatea de părţi, obiect şi cauză între litigiile ce formează obiectul dosarelor nr. x/2016 şi y/2020, instanţa a admis excepţia de litispendenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 835 din 30 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D. şi E., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor D. şi E. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei B., ca neîntemeiată; s-a admis cererea reconvenţională şi s-a dispus dizolvarea societăţii C. S.R.L., fiind obligat reclamantul la plata către pârâta B. a sumei de 3.854 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., solicitând, în principal, anularea încheierii pronunţate în data de 17.11.2020 în dosarul nr. x/2020, în subsidiar, a solicitat anularea sentinţei civile nr. 835 din 30 martie 2021 şi rejudecarea cauzei.

Prin decizia civilă nr. 2044/A din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins apelurile formulate de apelantul-reclamant A. şi de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 835/30.03.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016 şi a încheierii de şedinţă pronunţate la 17 noiembrie 2020 în dosarul nr. x/2020, ca nefondate.

A dispus darea în debit a apelantei-pârâte S.C. C. S.R.L. cu suma de 50 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată pentru formularea apelului incident.

A obligat apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. la plata către Baroul Bucureşti a sumei de 940 RON, reprezentând onorariul cuvenit curatorului special desemnat pentru apelanta S.C. C. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, în principal, casarea deciziei recurate, sentinţei primei instanţe şi a încheierii din 17 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi trimiterea dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2020 spre rejudecare in primă instanţă către Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

În subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de apel, cu obligarea intimatei - pârâte S.C. B. la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea motivelor de recurs, reclamantul a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin soluţia de confirmare a legalităţii încheierii pronunţate de prima instanţă în dosarul nr. x/2020 la 17 noiembrie 2020, în ceea ce priveşte obligativitatea numirii unui curator special ca reprezentant legal al societăţii şi pronunţării încheierii apelate cu încălcarea normelor de procedură ce impun îndeplinirea procedurii de citare; precum şi referitor la greşita admitere a excepţiei litispendenţei.

În susţinerea aceluiaşi motiv de casare, recurentul a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere obiectul complet al dosarului (după contopirea, prin litispendenţă, a celor două cauze), neanalizând toate cererile cu soluţionarea cărora fusese învestită.

Astfel, având în vedere admiterea în dosarul nr. x/2020 a excepţiei de litispendenţă şi reunirea acelei cauze cu prezentul dosar, rezultă faptul că obiectul dosarului cu soluţionarea căruia instanţa era învestită a fost reprezentat de cererea de excludere formulată de către reclamant pe ambele temeiuri invocate în cele două cauze contopite, pentru cele două motive ce constituie obiectul cererii principale, cereri ce au fundament/temei juridic distinct (excluderea remediu şi excluderea pentru fraudă), respectiv cererea reconvenţională formulată de către S.C. B. (motivele solicitării de dizolvare fiind identice în ambele dosare reunite).

Or, instanţa de apel a respins motivul distinct de apel ce viza faptul că, prin hotărârea pronunţată pe fondul cauzei, prima instanţa a "omis" să analizeze cererea principală de excludere remediu cu soluţionarea căreia fusese învestită după admiterea excepţia litispendenţei, pronunţând o hotărâre vădit nelegală, deşi reclamantul a solicitat, în mod expres, în apel anularea hotărârii (şi) pe acest motiv şi trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanţă.

De asemenea, s-a susţinut că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel prin care reclamantul criticase hotărârea primei instanţe din perspectiva faptului că nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea expresă de a face aplicarea corespunzătoare în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., aducând, în continuare, argumente din care, în opinia recurentului, rezultă că hotărârea recurată a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Cu excepţia blocajului decizional cauzat de asociatul B., ce se opune luării oricărei decizii necesare pentru o bună şi normală funcţionare a persoanei juridice, recurentul-reclamant a susţinut că nu exista niciun impediment care să ducă la imposibilitatea continuării societăţii comerciale C. S.R.L., neexistând datorii ale societăţii faţă de terţi şi nefiind înregistrate cereri ori opoziţii ale organelor fiscale sau terţilor care să poată fi considerante ca impedimente la continuarea societăţii comerciale.

Astfel, nu erau îndeplinite condiţiile de fond pentru a se dispune încetarea în mod forţat a activităţii prin dizolvare, pentru unicul motiv că unul dintre asociaţi nu doreşte să participe la luarea unor decizii curente/uzuale de funcţionare - hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Intimata-pârâtă S.C. B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată.

Intimaţii-pârâţi D. şi E. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind vădit nefondat şi inadmisibil în raport de dispoziţiile legii aflate în vigoare la data introducerii acţiunii, august 2016 şi având în vedere că decizia atacată cu recurs a fost pronunţată într-o acţiune cu capete de cerere evaluabile şi în bani, care priveau un cuantum sub 500.000 RON.

Intimatul-pârât Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe Lângă Tribunalul Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs în raport de art. 223 alin. (3)1 din Legea nr. 31/1990 şi art. 237 alin. (5) din aceeaşi lege coroborate cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 octombrie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Intimaţii-pârâţi B.; D. şi E. au depus puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate excepţiei inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În speţă, hotărârea atacată sub aspectul cererii de chemare în judecată privind excludere asociat, respectiv al cererii reconvenţionale privind dizolvare societate, este definitivă şi nu este supusă recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (31) şi art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data introducerii acţiunii), potrivit cărora: "Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de excludere este supusă numai apelului", respectiv: "Orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a (...)".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol: "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

În raport cu dispoziţiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2044/A din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2044/A din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.