Negative jurisdictional conflict over optional venue for judicial staff wage discrimination claims under Art. 127(2) CPC

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Alba, sub număr de dosar x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., în contradictoriu cu pârâţii TRIBUNALUL ALBA şi CURTEA DE APEL ALBA IULIA, cu citarea CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, au solicitat instanţei să dispună:

1. recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanţii, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, care depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022;

2. uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

3. repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Mureş, instanţe care, potrivit Notei MMJS, au stabilit în mod corect drepturile salariale acordate angajaţilor;

4. obligarea pârâţilor Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe salariate începând cu 1 ianuarie 2018 - la zi şi pentru viitor;

5. actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate pentru fiecare treaptă şi grad, avându-se în vedere şi hotărârile judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile prin care s-au câştigat drepturi salariale, ulterior urmând a fi uniformizate salariile în raport de acest nivel maxim al salariului de încadrare pentru toată categoria profesională în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă.

Pârâtul Tribunalul Alba a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului Alba raportat la petitul 2 al cererii introductive de instanţă vizând uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie şi a solicitat admiterea excepţiei, iar pe fond, respingerea acţiunii formulate, ca inadmisibilă şi neîntemeiată.

La 13 aprilie 2022, pârâtul Tribunalul Alba a depus note scrise prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba.

Prin sentinţa civilă nr. 376 din 2 martie 2022, Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivare, pornind de la cadrul legal instituit de prevederile art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Alba a reţinut că reclamanţii au în prezent calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Alba Iulia.

Aşa fiind, circumscripţia teritorială a instanţei în cadrul cărora sunt încadraţi reclamanţii, include judeţul Alba, aflat în raza teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia (aceasta fiind chemată în judecată în calitate de ordonator secundar de credit), drept pentru care, faţă de prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., trebuie interpretat că atunci când într-o cauză calitatea de reclamanţi aparţine unor grefieri din cadrul unei instanţe, iar acea cauză este înregistrată pe rolul instanţei care funcţionează în circumscripţia teritorială în care îşi desfăşoară activitatea personalul auxiliar, trebuie sesizată una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad cu instanţa iniţial aleasă şi aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

Prin urmare, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi, în favoarea Tribunalului Vâlcea, în calitate de instanţă de acelaşi grad cu Tribunalul Alba aflată, însă, în circumscripţia curţii de apel învecinate, respectiv a Curţii de Apel Piteşti.

Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 129 C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, iar în cauză, prin întâmpinarea formulată de pârâtul Tribunalul Alba aflată la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Alba, nu s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Aşa fiind, ţinând cont şi de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţa civilă nr. 1997 din 4 noiembrie 2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Alba competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alin. (3) ale aceluiaşi articol, prevede că: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Totodată, conform art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ.: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Alba Iulia.

Din acest punct de vedere, competenţa nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acţiunea nu este în competenţa instanţei unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea ori în competenţa unei instanţe inferioare acesteia, devenind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează norme de competenţă facultativă.

Caracterul facultativ al acestor dispoziţii legale permite, aşadar, reclamanţilor să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opţiunii.

Prin urmare, norma evocată reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Prin alegerea exprimată de reclamanţi la momentul promovării acţiunii, Tribunalul Alba, iniţial învestit, a devenit competent să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.