Territorial jurisdiction for salary claims by prosecutors: applicability of special jurisdiction rules under Article 127 of the Code of Civil Procedure to Public Ministry personnel

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 15 noiembrie 2021 sub nr. x/2021 reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: obligarea pârâţilor să calculeze şi să plătească reclamanţilor daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reprezentând drepturi salariale datorate în baza Ordinelor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 897/22.05.2018 şi 3206/29.11.2019 - pentru procurori.

La termenul de judecată din 8 iunie 2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba.

Prin sentinţa civilă nr. 1357/2022 din 8 iunie 2022 Tribunalul Alba a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba – secţia I Civilă şi a declinat la Tribunalul Timiş, spre competentă soluţionare, cererea formulată de reclamanţii E., F., C., B., A., D., toţi prin mandatar F., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, Tribunalul Alba a apreciat că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Timiş sau la o instanţă inferioară acestuia, iar dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece Tribunalul Timiş nu este parte în cauză.

S-a mai reţinut că textul art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, or în prezenta cauză, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe, iar această dispoziţie legală nu poate fi aplicată prin analogie şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

Faptul că reclamanţii îşi desfăşoară în prezent activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, instanţă care are competenţa de a soluţiona calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de către Tribunalul Timiş, poate reprezenta cel mult un motiv de strămutare în condiţiile art. 140 alin. (2) din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 14 iulie 2022, sub acelaşi număr de dosar.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., având în vedere că reclamanţii au calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 1228/PI din 27 octombrie 2022, Tribunalului Timiş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă (instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Timişoara) - instanţa dintâi sesizată de reclamanţi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată priveşte un litigiu de muncă, prin care reclamanţii, în calitate de procurori şi personal de specialitatea asimilat judecătorilor şi procurorilor, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, au solicitat instanţei obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să calculeze şi să plătească reclamanţilor daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reprezentând drepturi salariale datorate în baza Ordinelor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 897/22.05.2018 şi 3206/29.11.2019 - pentru procurori.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă "se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul", iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Din dispoziţiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că, pentru situaţia în care salariatul are calitatea de reclamant, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.

Având în vedere calitatea reclamanţilor de procurori şi personal de specialitate asimilat judecătorilor şi procurorilor, se vor aplica normele de competenţă speciale prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" şi alin. (3) "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil şi procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, rezultă că funcţia de procuror a reclamanţilor atrage incidenţa acestui text de lege.

Întrucât Curtea de Apel Alba-Iulia, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Alba, instanţă la care a fost înregistrată acţiunea introductivă, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, rezultă că Tribunalul Alba era competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Aşa fiind, sesizarea Tribunalului Alba s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., întrucât reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.