Inadmissibility of cassation by third-party successor of dissolved litigant due to lack of party standing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal as inadmissible, thereby upholding the Appellate Court's decision which had declared the prior appeal null due to the appellant's lack of procedural capacity to act. The underlying dispute involved a request to annul an intermediary sales contract between two limited liability companies, where the original plaintiff company was subsequently liquidated and removed from the commercial registry before filing an appeal. After the appellate court ex officio established the plaintiff's loss of procedural capacity, a third-party individual claiming to have acquired the litigation rights filed a cassation appeal. The Supreme Court determined that this individual lacked standing as a party to the litigation, rejecting the argument that a request for succession filed by the dissolved company—which lacked the capacity to initiate legal acts post-liquidation—was valid. Relying on the principles of the relativity of judicial effects and the requirement that appeals be exercised only by parties with a legal interest, the Court applied Article 457, 458, and 55 of the Civil Procedure Code to hold that the third-party appellant could not challenge a judgment to which they were not a party, nor could the defective procedural act by the dissolved entity cure the lack of standing.
Legislator headnote
AI generatedart. 39 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 458 C. proc. civ, art. 62 alin. (3) C. proc. civ, art. 63 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation by third-party successor of dissolved litigant due to lack of party standing: Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., la 11 august 2022, C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 24.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., s-a solicitat constatarea nulităţii/anularea Contractului de intermediere - vânzare produse şi servicii - nr. x/03.03.2020, încheiat între B. S.R.L. şi A. S.R.L. (Anexa 1) şi obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 2582 din 25 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin care s-a solicitat constatarea nulităţii/anularea Contractului de intermediere - vânzare produse şi servicii - nr. x/03.03.2020, încheiat între părţile litigante.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea cererii de chemare în judecată.
Intimata-pârâtă B. S.R.L. nu a depus întâmpinare.
La 31 martie 2022 apelanta-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosarul cauzei o cerere de introducere în cauză a numitei C., ca urmare a transmiterii către aceasta a calităţii procesuale active.
La 18 mai 2022, reprezentantul apelantei-reclamante a depus la dosarul cauzei o fişă de furnizare informaţii emisă de ONRC la data de 17.05.2022 în care A. S.R.L. figurează ca societate radiată din data de 08.02.2022.
Curtea de Apel Bucureşti a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a apelantei-reclamante.
Prin decizia civilă nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a apelantei A. S.R.L. şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea apelului formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 2582 din 25 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..
Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., la 11 august 2022, C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.
În motivarea cererii de recurs, C. a susţinut, în esenţă, încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 56 alin. (3), art. 22, art. 38 şi art. 39 alin. (2) C. proc. civ.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Intimata-pârâtă B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Raportat la cele statuate de prevederile art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească, este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Potrivit dispoziţiilor art. 458 C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane".
Conform art. 55 din acelaşi cod: "Sunt părţi reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces".
Prin urmare, în analiza admisibilităţii unei căi de atac, instanţa de control judiciar trebuie să aibă în vedere şi aspectele ce ţin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers juridic, care, potrivit dispoziţiilor legale anterior enunţate, depinde de calitatea de parte în proces sau de recunoaşterea acestui drept de către lege, pentru cei care nu au fost părţi în cauza supusă judecăţii.
Dat fiind principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti, rezultă că hotărârea judecătorească nu poate da naştere unor drepturi sau obligaţii decât faţă de părţile din proces; ca atare, şi procedura judiciară, în toate etapele sale se derulează doar între părţile cauzei, astfel încât, doar acestea sunt îndrituite, în principiu, să facă uz de exerciţiul căilor de atac ordinare sau extraordinare.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că A. S.R.L. este cea care a avut calitatea de reclamantă în cauză, pârâtă fiind B. S.R.L..
Aşa fiind, se observă şi că prima instanţă a pronunţat sentinţa cu privire la reclamanta A. S.R.L. şi la pârâta B. S.R.L., iar apelul a fost exercitat de către reclamanta A. S.R.L..
Din modul de redactare a cererii de recurs, rezultă că prezenta cale extraordinară de atac a fost declarată de C., în nume propriu.
Astfel, Înalta Curte constată că persoana care a promovat prezentul recurs nu a dobândit calitatea de parte în cauza de faţă, ceea ce rezultă din observarea cadrului procesual constituit la prima instanţă, după cum nici în apel nu a operat vreo modificare a acestuia în vreuna dintre modalităţile permise de lege - intervenţie principală cu acordul părţii adverse (art. 62 alin. (3) C. proc. civ.), ori o cerere de intervenţie accesorie (art. 63 C. proc. civ.).
Împrejurarea, că apelanta-reclamantă A. S.R.L. a formulat la 31.03.2022 cerere de introducere în cauză a numitei C., nu poate avea nicio relevanţă, câtă vreme acea cerere de introducere în cauză nu a fost formulată de numita C., ci de societatea-apelantă, care, la acel moment, era deja radiată din registrul comerţului (aspect ce rezultă din fişa de furnizare informaţii emisă de ONRC la data de 17.05.2022 în care A. S.R.L. figurează ca societate radiată din data de 08.02.2022 – dosarul Curţii de Apel Bucureşti), astfel că nu mai avea capacitatea procesuală de folosinţă necesară pentru a o formula.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că recurenta C. are calitatea de terţ faţă de cauza pendinte şi, ca regulă, legea nu recunoaşte dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească pronunţată într-un proces decât părţilor cărora le este opozabil, iar, pe de altă parte, constată că nu este incidentă vreo situaţie dintre cele de excepţie exemplificate anterior, după cum nici nu există vreo prevedere a legii speciale care să dispună în acest sens (posibilitatea exercitării căii de atac de alte entităţi decât părţile procesului).
Totodată, nu-i poate fi imputată instanţei de apel pasivitatea societăţii A. S.R.L., care a înţeles să prezinte contractul de cesiune drepturi litigioase încheiat la 15 octombrie 2021, abia la 31 martie 2022, moment la care societatea era radiată de mai mult de o lună şi, prin urmare, astfel cum s-a arătat anterior, nu mai avea capacitatea procesuală de folosinţă necesară pentru a o formula cereri.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă C. împotriva deciziei civile nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă C. împotriva deciziei civile nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.