Inadmissibility of appeal against final order resolving reexamination of judicial stamp duty
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to deny the party's request for reexamination of the judicial stamp duty. The dispute arose from a labor law proceeding where the appellant challenged the establishment of a 100 RON judicial fee, filed a motion for reexamination at the appellate level, and subsequently lodged an appeal against the resulting order denying that motion. Relying on Article 499 of the Civil Procedure Code and specific provisions from Emergency Government Ordinance No. 80/2013, the court determined that orders resolving reexamination requests for judicial stamp duties are final and not subject to further appeal or recusal under the Civil Procedure Code, rendering the filed appeal a procedural path not foreseen by law.
Legislator headnote
AI generatedArt. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final order resolving reexamination of judicial stamp duty: Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 7 din 20 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamantul A., cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită prin Rezoluţia din 9 iunie 2022 ca urmare a recuzării doamnei judecător B., în dosarul nr. x/2022.
Împotriva încheierii civile nr. 7 din 20 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, A. a declarat recurs, solicitând anularea încheierii atacate şi aplicarea scutirii de taxă.
În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.
În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, cererea soluţionându-se în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă, în raport de cele reglementate de alin. (2) al aceluiaşi articol.
În speţă, recursul declarat de A. este îndreptat împotriva unei încheieri prin care a fost soluţionată o cerere de reexaminare formulată cu privire la modul de stabilire de către curtea de apel a taxei judiciare de timbru datorate, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii civile nr. 7 din 20 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.