Late-filed extraordinary appeal against peremption of revision request dismissed as untimely

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. La data de 25 august 2020 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale cererea de revizuire formulată de revizuenta A., iar la data de 26 august 2020 cererea adiţională formulată de B., în contradictoriu cu intimata C..

Prin încheierea din data de 14 aprilie 2021 a fost suspendată judecata cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea acestei încheieri, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că obiectul revizuirii este neclar, la fel şi faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, s-a constatat că revizuenta nu s-a conformat dispoziţiilor date, în scopul continuării judecăţii şi justei soluţionări a cauzei, motiv pentru care s-a reţinut că din culpa revizuentei este împiedicat cursul normal al procesului, sens în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 19 aprilie 2022, din oficiu, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea perimării iar la 7 iunie 2022, B. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea revizuentei.

Prin decizia civilă nr. 3690 din 8 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată.

2. Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenta-revizuentă A. şi recurentul B..

Recursul formulat de A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac şi trimiterea cauzei spre rejudecare, raportat la faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea perimării.

În cuprinsul recursului, recurenta-revizuentă contestă modalitatea de soluţionare a litigiului pe fond de către judecătorii învestiţi în acest sens, fără a fi aduse critici concrete cu privire la soluţia de perimare a cererii de revizuire.

Recurentul B. şi-a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac.

În esenţă, recurentul a nominalizat judecătorii care s-au pronunţat asupra litigiului pe fond, fiind contestată modalitatea în care aceştia au înţeles să soluţioneze cauzele în care a fost parte.

Totodată, s-a susţinut că, în cauză, este vorba despre o revizuire cu un grad complex de soluţionare, iar judecătorii învestiţi cu judecarea acesteia nici măcar nu au luat în considerare la termenul din 8 iunie 2022 cererea de intervenţie pe care a formulat-o, care de altfel întrerupe cursul perimării.

Recurentul a mai subliniat că în dosarul nr. x/2020 a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, la data de 4 iulie 2022.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă nu au exercitat acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursurilor la 6 decembrie 2022.

La termenul din 6 decembrie 2022, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia tardivităţii declarării recursurilor, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

În cauză, prin decizia recurată s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei" iar conform art. 421 alin. (2) teza I din acelaşi cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din acelaşi cod, termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziţii imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunţării hotărârii atacate (8 iunie 2022), s-a împlinit la 14 iunie 2022, ora 24:00.

Aşadar, recursurile au fost declarate cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunţată la 8 iunie 2022, iar cererile de recurs au fost depuse la 27 iunie 2022, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 421 alin. (2) teza I şi art. 185 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursurile declarate de recurenta-revizuentă A. şi de recurentul B. împotriva deciziei nr. 3690/2022 din 8 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-revizuentă A. şi de recurentul B. împotriva deciziei nr. 3690/2022 din 8 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.