Jurisdictional conflict between administrative and social security courts over annulment of emergency ordinance: normative act challenge classified as administrative litigation regardless of pension impact

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată iniţial la 02 martie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135 din 14.08.2020 privind rectificarea bugetului de stat pentru anul 2020, modificarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri bugetare.

În drept, reclamanţii au invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 52/2003 şi Legea nr. 24/2000.

Prin încheierea de şedinţă din 13 ianuarie 2022, curtea de apel a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor şi a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanta G. şi formarea unui nou dosar cu termen la data de 13.01.2022, formându-se dosarul nr. x/2022 privind cererea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Finanţelor.

Prin cererea de intervenţie formulată, Ministerul Finanţelor a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, potrivit cărora competenţa teritorială este exclusivă, iar nu alternativă, având în vedere că reclamanta are domiciliul în municipiul Ploieşti, situaţie în raport de care instanţa competentă teritorial pentru soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de această reclamantă este Curtea de Apel Ploieşti.

Prin sentinţa nr. 19 din 13.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intervenientă şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

În motivare s-a reţinut, în esenţă, faptul că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, astfel că, ţinând seama de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, luând în considerare rangul emitentului actului a cărui anulare se solicită, precum şi domiciliul reclamantului, competentă este Curtea de Apel Ploieşti, şi nu Curtea de Apel Bucureşti.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 05.04.2022, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 105 din 03.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

În considerentele hotărârii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin prezentul demers judiciar reclamanta urmăreşte recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali a dispoziţiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale şi nu contenciosului administrativ, iar competenţa de judecare a cauzei revine Tribunalului Prahova, secţia I civilă, având în vedere dispoziţiile art. 141-142 din Legea nr. 127/2019.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la data de 15.07.2022, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 2096 din 11 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Prahova – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatându-se existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 134 alin. (1) C. proc. civ. a fost suspendată din oficiu judecarea prezentei cereri şi a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, tribunalul a reţinut în raport de obiectul cauzei, respectiv solicitarea de anulare a unui act normativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică, că prezentul litigiu nu este o cauză de asigurări sociale întemeiată de dispoziţiile Legii nr. 127/2019, care are ca obiect principal stabilirea dreptului de pensie pentru reclamantă, ci este o cauză de contencios administrativ întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

3. Dosarul a fost înregistrat la 28 octombrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Prahova, secţia I civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale a instanţei de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135 din 14.08.2020 privind rectificarea bugetului de stat pentru anul 2020, modificarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri bugetare, acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 52/2003 şi Legii nr. 24/2000.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Din dispoziţiile legale evocate rezultă că obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a dispoziţiilor art. 42 din O.U.G. nr. 135 din 14.08.2020, act normativ cu putere de lege emis de Guvernul României, ca autoritate publică.

Totodată, se reţine că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă".

Prin urmare, fără a intra în analiza condiţiilor de admisibilitate a unui astfel de demers judiciar constând în solicitarea de anulare a unei Ordonanţe de urgenţă, reclamanta a avut în vedere sesizarea instanţei de contencios administrativ în virtutea dispoziţiilor legale evocate.

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamanta şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar dacă unul din efectele anulării acestui act normativ se răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina asimilarea litigiului cu o cauză de asigurări sociale, întemeiată pe dispoziţii din legea privind sistemul de pensii publice, întrucât reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de anulare a unui act normativ, nefiind solicitată sub nicio formă recalcularea drepturilor de pensie de care beneficiază aceasta.

Prin urmare, pentru stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ.

Aşadar, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi, având în vedere că Ordonanţa de urgenţă contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 19 din 13 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal că, potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţelor din mun. Ploieşti, de la domiciliul reclamantei, le revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.