Refusal of unconstitutionality exception for lack of nexus between criminal statute and civil pension claim

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând constatarea unei acţiuni organizate de încălcare a dreptului fundamental la viaţă prin privare de pensie, recunoaşterea dreptului la pensie, emiterea deciziei de pensionare în condiţiile legii şi repararea prejudiciului.

Prin rezoluţia din data de 19.04.2022, instanţa în baza art. 200 C. proc. civ., a pus în vedere reclamantului ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea adresei de înştiinţare, să precizeze cererea de chemare în judecată, sub sancţiunea anulării, potrivit art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.05.2022, tribunalul a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată.

2. Împotriva acestei încheierii reclamantul a formulat la 13 mai 2022 cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 04 august 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

3. Prin cererea formulată la data de 31 august 2022 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, petentul A. a formulat contestaţie la tergiversarea procesului, formându-se dosarul nr. x/2022.2.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., Constituţia României, Tratate şi convenţii ratificate în materia drepturilor omului, crima organizată şi terorism, Convenţia de la Viena în materia tratatelor, Carta ONU.

Prin cererea depusă la dosar la data de 30 septembrie 2022, contestatorul a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen. prin raportare la art. 52, art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 147 alin. (4), art. 21 din Constituţia României şi la tratatele internaţionale, fiind creat dosarul asociat x/2022

Prin încheierea din 30 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 din C. pen. ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 66 din 30 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă contestaţia la tergiversarea procesului.

4. Împotriva acestei încheieri din 30 septembrie 2022 petentul A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

Prin motivele de recurs depuse la 7 octombrie 2022, recurentul a susţinut că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Mai arată recurentul că în lipsa normelor legale de punere în executare a dispoziţiilor art. 52 din Constituţia României, în cazul vătămărilor aduse de stat prin săvârşirea de infracţiuni, în concurenţă cu omisiunea art. 135 alin. (1) C. pen., a solicitat apărarea cetăţenilor români împotriva vătămărilor provocate de către autorităţi.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

În acest context, Înalta Curte subliniază că soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prezentul recurs vizează soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Prin aceste dispoziţii, se atribuie instanţei în faţa căreia a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze motivat, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.

Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se înţelege că legiuitorul a rezervat instanţelor de judecată în faţa cărora se invocă excepţii de neconstituţionalitate, rolul de prim filtru în privinţa acestora, a căror trimitere la Curtea Constituţională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condiţiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menţionată.

Or, în analiza sa, Curtea de Apel Bucureşti nu a făcut decât să-şi exercite acest rol de prim filtru al sesizării vizând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Se impune a se preciza că soluţia vizând neconstituţionalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerinţa referitoare la necesitatea existenţei legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

În cauză, nu poate fi reţinută îndeplinirea condiţiei legale, ca dispoziţiile invocate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, recurentul neputându-se prevala de o atare împrejurare.

Se constată că în mod just curtea de apel a reţinut că prevederile art. 135 alin. (1) C. pen. nu îndeplinesc condiţia de a avea legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât dispoziţiile legale nu au legătură cu soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2022, având ca obiect reexaminarea măsurii de anulare a cererii de chemare în judecată potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

În condiţiile în care cauza are natură civilă, drepturile pretinse aparţinând materiei de asigurări sociale, sunt incidente în cauză dispoziţii legale de asigurări sociale şi de drept procesual civil, astfel că nu se poate identifica o legătură între dispoziţiile din C. pen. invocate de petent şi litigiul pendinte.

Cum legătura cu soluţionarea cauzei presupune ca eventuala declarare a neconstituţionalităţii să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, curtea de apel în mod corect a reţinut că în cauză aceasta nu se confirmă.

Prin urmare, astfel cum s-a arătat anterior, întrucât prevederile art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 impun îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate, neîndeplinirea uneia dintre ele, cum e cazul de faţă, atrage respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.2.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.2, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.