Labor dispute appeal declared inadmissible as final in employment cases

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii Şcoala Gimnazială Nr. 79 şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, a solicitat anularea Deciziei nr. 78 din 12.03.2021 de concediere, reîncadrarea acesteia în funcţia deţinută anterior concedierii, obligarea intimaţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, calculată de la data concedierii (15.03.2021) şi până la reîncadrare, obligarea intimaţilor, în solidar, la plata de daune morale egale cu suma totală a salariilor neîncasate şi obligarea intimatului Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti la transferarea sa, de îndată, pe postul său de titular Geografie, post de la Şcoala nr. 19 "Tudor Arghezi" sector 2.

Prin sentinţa civilă nr. 5115 din 02.07.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii contestaţiei, s-a admis excepţia tardivităţii contestaţiei şi, în consecinţă, a fost respinsă contestaţia ca tardiv formulată.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate şi rejudecarea fondului, în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 6668 din data de 17.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul reclamantei, a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, ca neîntemeiată, iar, pe fond, a fost respinsă contestaţia, ca neîntemeiată.

3. Împotriva acestei decizii, apelanta A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei atacate, iar, pe fond, admiterea apelului şi admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.

Prin precizările depuse, revizuenta a menţionat că revizuirea este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 795 din 10 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată.

4. Împotriva acestei decizii revizuenta A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta susţine că a fost încălcată competenţa de ordine publică a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către curtea de apel, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. civ.

A mai arătat recurenta că au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti, criticile fiind subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit recurentei curtea de apel a încălcat şi procedura de citare în soluţionarea cererii de revizuire precum şi principiul contradictorialităţii, critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi totodată cuprinde motive străine de natura cauzei.

Subliniază recurentă că normele de drept material încălcate sunt cele prevăzute la art. 10, art. 39 alin. (1) lit. a) şi c), art. 40 alin. (2) lit. c) şi f), art. 144, art. 146 alin. (3), art. 161, art. 166 alin. (4) şi art. 169 alin. (1) din Codul muncii.

Prin întâmpinarea înregistrată la 31 mai 2022, intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

La 7 iunie 2022 recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a indicat motivele de casare avute în vedere prin cererea de recurs, anexând înscrisuri iar la 14 iunie 2022, recurenta a depus precizări la recursul formulat, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a intimatei Şcoala Gimnazială nr. 79, însoţită de înscrisuri.

De asemenea, recurenta a depus note scrise, la 25 noiembrie 2022, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a avocatului şi a directorului general a intimatei Şcoala Gimnazială nr. 79 şi la 28 noiembrie 2022, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a consilierului juridic B. pentru intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate în revizuirea unei hotărâri date în apel, într-un conflict de muncă, prin care se solicită anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi plata de despăgubiri.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunţată în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei revizuire a fost solicitată.

În cauză, fiind dedus soluţionării un conflict de muncă, este aplicabilă legislaţia privind jurisdicţia muncii.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar, potrivit art. 214 din acelaşi act normativ, hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Conform art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 dispoziţiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, iar potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din acelaşi cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală stabilind că împotriva hotărârii judecătoreşti părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv soluţionarea unui conflict de muncă, hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, potrivit căreia hotărârile în materia asigurărilor sociale nu sunt supuse căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea pronunţată în cererea de revizuire, recurată în litigiul pendinte, are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit dispoziţiilor cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de de recurenta A. împotriva deciziei nr. 795 din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 795 din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.