Abusive credit clauses appeal barred as inadmissible after statutory deadline.

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la 07 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat să se constate:

1. caracterul abuziv al clauzelor contractuale cuprinse în contractul de facilitate de credit nr. x/15.09.2008, a actelor adiţionale nr. x şi 2 şi a contractului de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. x/30.09.2008, încheiate între părţi, referitoare la:

- 1.1. raportarea dobânzii percepută de pârâtă după primele 12 luni la termenul numit "Dobânda de Bază a Băncii", termen ale cărui valori sunt variabile în funcţie de termenii "condiţii dominante ale pieţei sau a modificărilor circumstanţelor în care aceasta a fost iniţial stabilită, precum şi în raport de politicile de creditare ale Băncii" (art. 5.1 lit. a), teza a II-a din contractul de credit nr. x/15.09.2008;

- 1.2. raportarea dobânzii percepută de pârâtă la termenul numit "Dobânda de Bază a Băncii". termen ale cărui valori sunt variabile în funcţie de termenii "condiţii dominante ale pieţei sau a modificărilor circumstanţelor în care aceasta a fost iniţial stabilită, precum şi în raport de politicile de creditare ale Băncii" (art. 4.1 din contractul de credit nr. x/30.09.2008);

- 1.3. perceperea comisionului de risc a cărui valoare este raportată ca procent la soldul creditului rămas de rambursat (art. 4.4. din contractul de credit nr. x/30.09.2008);

2. constatarea caracterului abuziv şi nulităţii absolute a clauzelor contractuale referitoare la modificarea formulei de calcul a ratei dobânzii variabile după primele 12 luni de creditare referitoare la creşterea valorii marjei fixe pe cale actului adiţional nr. x la Contractul de facilitate de credit nr. x/15.09.2008, de la 2% până la 8,489% (art. I pct. 1 din actul adiţional nr. 1).

3. constarea inexistenţei fiecăreia şi tuturor obligaţiilor reclamanţilor prevăzute în actele adiţionale nr. x şi nr. 2 la Contractul de facilitate de credit nr. x/15.09.2008 şi constatarea nulităţii actelor adiţional nr. x şi nr. 2.

4. constatarea existenţei dreptului împrumutatului de a achita ratele lunare pe durata derulării contractului la cursul de schimb din ziua semnării contractului.

- 4.1 constatarea inexistenţei dreptului băncii de a impune riscul valutar în sarcina împrumutatului pe durata derulării contractului şi constatarea obligaţiei băncii de a suporta riscul valutar pe durata derulării procesului.

5. restituirea sumelor încasate de pârâtă în mod nedatorat pe durata derulării contractului în temeiul clauzelor abuzive, obligaţiilor inexistente şi actelor ilegale arătate la capetele de cerere l.1- 4.l, plus dobânda legală şi inflaţia aferente.

6. Întoarcerea executării silite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv prin desfiinţarea actelor de executare întocmite în temeiul contractului de credit nr. x/30.09.2008 şi prin restituirea sumelor încasate de executorul judecătoresc, plus dobânda legală şi inflaţia aferentă.

În drept alin. (1) lit. a), b) şi g) din Anexa la Legea nr. 193/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, art. 79 din Legea nr. 296/2004, art. 2 pct. 16 din Ordonanţa nr. 21/1992 şi art. 95 alin. (4) din O.U.G. nr. 50/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 112 din data de 12.02.2021, pronunţată de Judecătoria Gura Humorului, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată la data de 22.03.2021 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 182 din data de 13.07.2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, s-au respins ca nefondate excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul 6 din cerere, privind întoarcerea executării silite, precum şi excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte constatarea ca abuzivă a clauzelor din Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. x/30.09.2008.

S-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant şi s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 5.1. lit. a) teza a II-a (partea finală) din contractul de facilitate de credit nr. x din 15.09.2008, privind caracterul revizuibil al dobânzii, anume menţiunea "fiind revizuibilă periodic" şi s-a dispus înlăturarea din contract a acestei menţiuni.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.1. din contractul de credit nr. x/30.09.2008, privind menţiunea " ... şi este revizuibilă periodic de către Banca pe toată perioada prezentului contract până la rambursarea integrală a datorii către Bancă, în funcţie de condiţiile dominante ale pieţei sau a modificărilor circumstanţelor în care aceasta a fost iniţial stabilită, precum şi în raport cu politicile de creditare ale băncii" şi s-a dispus înlăturarea din contract a acestei menţiuni.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.4. din contractul de credit nr. x/30.09.2008, privind comisionul de risc şi s-a dispus înlăturarea acestei clauze din contractul de credit.

S-a dispus restituirea de către pârâtă reclamanţilor a sumelor încasate în temeiul clauzelor abuzive prevăzute de art. 5.1. lit. a) teza a II-a (partea finală) din contractul de facilitate de credit nr. x din 15.09.2008, privind revizuirea dobânzii, art. 4.1., privind caracterul revizuibil al dobânzii şi art. 4.4., privind comisionul de risc, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plăţii sumelor actualizate cu rata inflaţiei şi până la data restituirii sumei către reclamanţi.

S-au respins, ca nefondate, restul capetelor de cerere, anume capetele de cerere nr. x, 3, 4, 5 (în parte, cu privire la restituirea sumelor pentru capetele de cerere 2,3 şi 4) şi 6 (în parte, în ceea ce priveşte întoarcerea executării silite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv prin desfiinţarea actelor de executare întocmite în temeiul contractului de credit nr. x/30.09.2008 şi prin restituirea sumelor încasate de executorul judecătoresc).

Au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtei suma de 215 RON cu titlu de cheltuielile de judecată.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamanţii A. şi B. şi pârâta C. S.A. au declarat apel.

Prin deciziei nr. 36 din 28 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, s-a respins excepţia lipsei de interes invocată de apelanta-pârâtă şi au fost respinse apelurile formulate de reclamanţi şi pârâtă, ca nefondate.

III. Împotriva acestei decizii reclamanţii A. şi B. au formulat recurs în temeiul art. 483 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea deciziei atacate iar, pe fond, admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată.

Recurenţii au susţinut că instanţa de apel a omis să cerceteze majoritatea motivelor invocate de apelanţi care justificau admiterea căii de atac formulate, respectiv nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere nr. x, 3, 4 şi 4.1, fiind încălcate dispoziţiile art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 124 alin. (1), art. 211, art. 237 alin. (1) şi (2) pct. 3 şi art. 264 alin. (1) C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenţii susţin că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 264 alin. (1) şi art. 211 C. proc. civ.

Au mai arătat recurenţii că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, hotărârea atacată cuprinde motive străine, critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 30 septembrie 2022, intimata C. S.A. a invocat excepţiile inadmisibilităţii recursului în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 1 august 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 1 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 6 decembrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat, în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, constatarea caracterului abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a unor clauze contractuale cuprinse în contractele de facilitate de credit.

Prin urmare, litigiul pendinte este în materia protecţiei consumatorilor.

Întrucât procesul a început la 7 septembrie 2020, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data iniţierii procesului, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii, respectiv 7 septembrie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea cererii de chemare în judecată formulată în materia protecţiei consumatorului hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 36 din 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 36 din 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.