Military pension recalculation barred by cassation inadmissibility; recusal appeal annulled for untimely motivation

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data 23 august 2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea –Secţia I Civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Centrul Militar Judeţean Vâlcea şi Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 41554 din 10.07.2019, emisă de Comisia de Contestaţii a M.Ap. N şi înregistrată sub nr. CCP 4177 din 19.07.2019, prin care a solicitat admiterea contestaţiei împotriva deciziei de pensionare nr. 51089 din 21.03.2019.

În acest sens, contestatorul a solicitat să se dispună anularea, recalcularea deciziei de pensie şi luarea în considerare a primelor şi grupa de muncă, respectiv 6 luni grupa a II-a, să fie obligată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale să plătească contestatorului suma reprezentând diferenţe dintre pensia cuvenită şi pensia efectiv încasată începând cu luna ianuarie 2011 şi până la emiterea unei noi decizii de pensionare, sume care urmează a fi actualizate.

Prin sentinţa civilă nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea –Secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a pârâtului Centrul Militar Judeţean Vâlcea, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la diferenţele de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016 şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea vizând plata diferenţelor de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016, ca fiind prescrisă.

Totodată, a fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat ca nefondat.

3. Prin cererea înregistrată la data 15 februarie 2022, apelantul-reclamant A. a solicitat îndreptarea, lămurirea şi completarea deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 442, 443 şi 444 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2022, petentul a arătat că obiectul cererii formulate este completarea deciziei civile nr. 248 din 19.01.2022.

La 19.04.2022 petentul a formulat o cerere de recuzare a unui membru al completului în temeiul art. 41 alin. (1) şi 42 alin. (1) C. proc. civ., care a fost respinsă prin încheierea din 26 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 2274 din 3 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de completare a deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, ca neîntemeiată.

4. Reclamantul A. a formulat recurs la 17 februarie 2022 împotriva deciziei nr. 248 din 19 ianuarie 2022 iar la 28 aprilie 2022 împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, menţionând că va depune un memoriu cu motivarea recursurilor declarate.

La 20 iulie 2022, recurentul a depus precizări, prin care a solicitat amânarea judecăţii cauzei şi acordarea unui termen de judecată ulterior soluţionării dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti.

Prin întâmpinarea depusă la 11 august 2022, intimata Comisia de Contestaţii din Cadrul Ministerului Apărării Naţionale a invocat excepţia inadmisibilităţii raportat la prevederile art. 96 şi art. 103 din Legea nr. 223/2015, precum şi excepţia nulităţii recursurilor formulate împotriva celor două hotărârii, pentru lipsa motivării acestora.

De asemenea, intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursurilor, iar la 5 septembrie 2022, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

La 4 octombrie 2022, recurentul a depus un memoriu prin care a arătat că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că înţelege să completeze înscrisurile depuse la dosar.

Prin încheierea din 18.10.2022, Înalta Curte a acordat termen la 06.12.2022 pentru soluţionarea cererilor de recuzare, care au fost respinse prin încheierile din 01.11.2022.

Prin notele scrise depuse la 29.11.2022, recurentul prezintă situaţia de fapt şi cea privind dosarele în care acesta figurează ca parte, indică motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fără a preciza norma de drept material încălcată sau aplicată greşit, susţine că membrii completurilor de judecată de la tribunal şi curtea de apel aveau posibilitatea de a se abţine şi reiterează solicitarea de ataşare a dosarelor x/2014 şi y/2014

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului împotriva deciziei nr. 248 din 19 ianuarie 2022 şi excepţia nulităţii recursului împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, reţinând următoare considerente:

A. În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 248 din 19 ianuarie 2022, Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil pentru următoarele motive:

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită recalcularea pensiei prin valorificarea în mod corect a stagiului de cotizare şi plata retroactivă a diferentei.

Întrucât reclamantul a avut calitatea de cadru militar sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Potrivit art. 100-101 din Legea nr. 223/2015 "jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel. Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale" iar conform art. 103 "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

De asemenea, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015 "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Totodată legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv recalcularea pensiei prin valorificarea în mod just a stagiului de cotizare, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 248/2022 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

B. Referitor la recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din26 aprilie 2022, Înalta Curte urmează a-l anula pentru următoarele motive:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de recuzare a unui membru al completului de judecată, fiind incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun cerinţa indicării în cuprinsul cererii de recurs a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) aplicabile şi în recurs"

Înalta Curte constată că, în cauză, la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unui membru al completului învestit cu judecarea cererii de completare a hotărârii pronunţate în apel, respectiv, la data de 28 aprilie 2022, cauza în care s-a pronunţat încheierea recurată nu era soluţionată.

Ulterior, prin decizia nr. 2274 din 3 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă, a fost soluţionată definitiv cererea de completare a deciziei nr. 248 din 19 ianuarie 2022.

Prin urmare, hotărârea prin care s-a soluţionat cauza fiind definitivă, încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare trebuia atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia potrivit art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Verificând data comunicării deciziei nr. 2274 din 3 mai 2022, Înalta Curte constată că aceasta s-a comunicat recurenţilor în data 6 iunie 2022, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul din apel, la filele nr. x şi 133.

În consecinţă, termenul în care recurentul avea posibilitatea de a motiva calea de atac exercitată, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a început să curgă de la ora zero a zilei de 7 iunie 2022 şi s-a împlinit la ora zero a zilei de 13 iunie 2022.

Înalta Curte reţine că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul imperativ prevăzut de art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

În ceea ce priveşte regularitatea motivării cererii de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile", iar conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".

Prin urmare, din dispoziţiile legale evocate rezultă că sancţiunea nemotivării recursului în termenul legal este nulitatea, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte memoriul din 04.10.2022 şi notele scrise din 29.11.2022 formulate de recurent prin care a indicat motivul de recurs ca fiind cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în primul rând, acestea nu au fost depuse în termenul imperativ prevăzut de art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ. iar, în al doilea rând, nu este indicată norma de drept material încălcată sau aplicată greşit de instanţa de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate a încheierii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în termenul legal şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 248/2022 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.