Privatized Company Denied Compensation Under Art. 324 O.U.G. 88/1997 for Lack of Ownership Despite Property Certificate

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 21 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta Prospecţiuni S.A. prin administrator judiciar A.. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la plata sumei de 2.538.657,87 RON, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, calculate de la data introducerii acţiunii, până la data plăţii efective a debitului, reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 2.000 mp situat în Bucureşti str. x, scos din patrimoniul Prospecţiuni S.A. la data de 31.08.2020, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a indicat dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997 şi art. 3 alin. (21) din O.U.G. nr. 13/2011.

La termenul de judecată din data de 03.12.2021, instanţa a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune ca neîntemeiată, a calificat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe motiv de suprapunere de terenuri, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca fiind o apărare de fond şi a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 3318 din data de 24.12.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 2.538.657,87 RON, reprezentând despăgubiri, actualizată cu indicele de inflaţie de la momentul plăţii despăgubirii, şi la plata dobânzii legale conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 de la data de 21.04.2021 şi până la data plăţii.

2. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 03.12.2021 pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea sau anularea hotărârii şi încheierii atacate, în sensul respingerii acţiunii, în principal, ca prescrisă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 868A din 27 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii din data de 03.12.2021.

Totodată, a fost admis apelul pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 3318 din data de 24.12.2021 şi a fost schimbată, în tot, sentinţa apelată, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanta Prospecţiuni S.A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea cuprinde considerente contradictorii ori străine cauzei, întrucât instanţa a reţinut că despăgubirile se cuveneau societăţii, iar nu cumpărătorului acţiunilor, respectiv că terenul nu s-a regăsit niciodată în proprietatea Prospecţiuni S.A, deşi acesta a fost în proprietatea recurentei, adus de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului ca aport la capitalul social în cadrul procesului de privatizare.

Recurenta a mai arătat că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că în sarcina sa nu s-a produs un prejudiciu având în vedere că terenul nu putea intra în proprietatea sa, întrucât statul român a transmis anterior dreptul de proprietate către o persoană fizică.

Potrivit recurentei este de necontestat că aceasta a deţinut terenul în deplină proprietate şi posesie până la data la care a fost admisă acţiunea în revendicare, respectiv până la data pronunţării deciziei nr. 2366 din 19.07.2019 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 întrucât este îndeplinită situaţia premisă, respectiv terenul a fost preluat de stat şi, ulterior, restituit foştilor proprietari.

Astfel, imobilul a fost preluat de stat şi atribuit în administrare recurentei prin decizia nr. 1013 din 26 mai 1982 a fostului Consiliu Popular al Sectorului 1 Bucureşti, iar ulterior a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x din 1996, în baza căruia intimata a transmis dreptul de proprietate recurentei prin aducerea acestuia ca aport la capitalul social.

Urmare a parcurgerii procedurii contencioase privind situaţia juridică a terenului adus ca aport la capitalul social al recurentei de către pârâtă în cadrul procesului de privatizare, pentru 5 titluri emise participanţilor la Revoluţia din 1989 instanţele au dispus în cadrul acţiunilor în revendicare lăsarea în deplină proprietate şi posesie acestora.

Prin întâmpinarea înregistrată la 5 octombrie 2022, intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, solicitând anularea recursului în temeiul art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.. Excepţia a fost respinsă în şedinţa din 06.12.2022, pentru considerentele menţionate mai sus.

Cauza a fost înregistrată la 11 august 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 1 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 6 decembrie 2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte solicitarea intimatei referitoare la anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este o veritabilă excepţie de nulitate, ci o apărare, care urmează a fi analizată în soluţionarea pe fond a recursului.

Criticile recurentei privind considerentele contradictorii ori străine de natura cauzei din hotărârea recurată, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit recurentei, hotărârea recurată cuprinde considerente contradictorii ori străine de natura cauzei întrucât instanţa a reţinut că despăgubirile se cuveneau societăţii, iar nu cumpărătorului acţiunilor, respectiv că terenul nu s-a regăsit niciodată în proprietatea Prospecţiuni S.A, deşi acesta a fost în proprietatea recurentei, adus de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului ca aport la capitalul social în cadrul procesului de privatizare şi nu există nicio raţiune pentru a se reţine producerea unui prejudiciu în patrimoniul societăţii recurente.

Verificând decizia recurată se constată că instanţa de apel a admis apelul pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, întrucât situaţia juridică a terenului nu se încadrează în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, despăgubirile nefiind solicitate pentru repararea prejudiciilor cauzate societăţii privatizate prin restituirea imobilului preluat de stat către foştii proprietari.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa de apel a reţinut că terenul pentru care a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de B., a fost dobândit de autoarea acestuia conform titlului de proprietate nr. x din 15.11.1993, eliberat prin constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, iar recurenta a obţinut pentru acelaşi teren, care este inclus în terenul în suprafaţă de 19.496 mp, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 11.11.1996.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că societatea recurentă a fost privatizată prin vânzarea unui număr de 713.409 de acţiuni deţinute de statul român, conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B 073 din 21.07.2000 încheiat între Fondul Proprietăţii de Stat şi societatea C. S.A., în cuprinsul căruia s-a reţinut că societatea deţine un teren în suprafaţă de 260.745,93 m.p., printre care şi terenul deţinut conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate susmenţionat.

De asemenea, prin Decizia nr. 29 din 31.08.2020, întocmită de recurentă urmare a admiterii acţiunii în revendicare formulată de B., s-a dispus scoaterea terenului în suprafaţă de 2.000 mp din patrimoniul societăţii.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că recurenta nu a deţinut niciodată în proprietate terenul în suprafaţă de 2.000 mp pentru care solicită despăgubiri, având doar calitatea de simplu posesor neproprietar începând cu data obţinerii certificatului de atestare, astfel că prima instanţă în mod greşit a acordat despăgubirile pentru un teren care în realitate nu a fost restituit în natură fostului proprietar şi nu s-a aflat în proprietatea societăţii recurente.

Având în vedere regimul juridic special al despăgubirilor stabilite conform art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, care se cuvin societăţii privatizate, instanţa de apel a reţinut că atât timp cât nu este îndeplinită situaţia premisă a restituirii terenului preluat de la stat către foştii proprietari, terenul în cauză neregăsindu-se niciodată în proprietatea societăţii recurente, nu se poate reţine producerea unui prejudiciu în patrimoniul recurentei.

Prin urmare, motivarea curţii de apel conţine temeiurile pentru care s-a admis apelul formulat de pârâtă, răspunde criticilor din apel şi apărărilor formulate în cauză şi este conformă dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind cazul unor considerente contradictorii ori a unor motive străine de pricină, contrar celor susţinute de recurentă.

În acest context, împrejurarea că recurenta nu este de acord cu motivarea instanţei de apel nu determină aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât această critica este nefondată.

Criticile recurentei subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează în esenţă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 şi nu sunt fondate.

În aprecierea recurentei, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, care instituie o răspundere specială a instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare, întrucât situaţia premisă a restituirii către fostul proprietar a imobilului preluat de către stat este îndeplinită în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, astfel cum se aflau în vigoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr.x din 21.07.2000, "(1) instituţiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari ai bunurilor imobile preluate de stat (2) instituţiile publice implicate vor plăti societăţilor comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deţinute de societatea comercială către foştii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile(3) despăgubirea prevăzută la alin. (2) se stabileşte de comun acord cu societăţile comerciale, iar în caz de divergenţă, prin justiţie".

Deşi prin art. 56 din Legea nr. 137/2002, intrată în vigoare la 28.03.2002, a fost abrogat art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, iar prin art. 29 şi art. 30 din Legea nr. 137/2002 a fost reglementată în mod diferit acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor de acţiuni în procesul de privatizare prin executarea unor hotărâri definitive care obligă la restituirea în natură către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, tot prin art. 30 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 s-a precizat expres că prevederile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 rămân aplicabile numai contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.

În speţă, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni a fost încheiat la data de 21.07.2000, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 mai sus citate.

De asemenea, relevantă este şi decizia nr. 18 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, societatea comercială prejudiciată prin restituirea unor imobile către foştii proprietari trebuie despăgubită cu valoarea cu care aceste imobile figurau în bilanţul societăţii, în condiţiile în care, respectând dezideratul fixităţii capitalului social, în locul imobilului retrocedat trebuie înscrisă valoarea acestuia rezultată în urma procesului obligatoriu de reevaluare; această valoare urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie de la momentul plăţii despăgubirii.

Prin urmare, din dispoziţiile legale evocate, rezultă că acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 este condiţionată de preluarea de către stat a bunurilor imobile şi restituirea de către societatea privatizată a acestor bunuri foştilor proprietari.

Or, din situaţia juridică reţinută de instanţa de apel rezultă că terenul în suprafaţă de 2.000 mp nu a fost restituit de societatea privatizată către un fost proprietar ca urmare a preluării de către stat, dreptul de proprietate fiind dobândit de către D. direct de la statul român în anul 1993, potrivit art. 14 din Legea nr. 18/1991.

Este de menţionat şi decizia nr. 2366 din 19.07.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care a fost admisă acţiunea în revendicare prin compararea titlurilor formulată de B., dându-se preferinţă titlului de proprietate nr. x din 15.11.1993, eliberat prin constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 18/1991.

Prin urmare, instanţa de apel în mod corect a reţinut că societatea recurentă nu a deţinut niciodată în proprietate imobilul pentru a se putea restitui fostului proprietar, nefiind astfel întrunită situaţia premisă a restituirii în natură a imobilului fostului proprietar prevăzută la art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, întrucât terenul a fost dobândit de la stat de către autoarea numitului B..

Norma juridică specială prevăzută la art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 este de strictă interpretare, aplicarea acesteia neputând fi extinsă la situaţia juridică prezentată de recurentă prin care terenul nu a intrat în proprietatea acesteia întrucât dreptul de proprietate a fost dobândit direct de persoana fizică de la statul român în anul 1993, potrivit art. 14 din Legea nr. 18/1991.

Aşadar, susţinerile recurentei privind dreptul de administrare şi proprietate pe care l-a avut asupra terenului până la admiterea acţiunii în revendicare prin comparare de titluri nu sunt întemeiate, întrucât la data eliberării certificatului de atestare a proprietăţii în anul 1996, terenul era în proprietatea numitei D., fiind dobândit direct de la statul român în anul 1993, potrivit art. 14 din Legea nr. 18/1991.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat în mod corect dispoziţiile prevăzute la art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, reţinând că recurenta nu este îndreptăţită să solicite despăgubirile în temeiul unei alte situaţii juridice decât cea prevăzută de lege.

Prin urmare, nefiind în situaţia încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

Totodată, fiind formulate critici de nelegalitate a deciziei recurate, susţinerile intimatei privind neîncadrarea criticilor recurentei în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele evocate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Prospecţiuni S.A. împotriva deciziei civile nr. 868A din 27 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Prospecţiuni S.A. împotriva deciziei civile nr. 868A din 27 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.