Pension recalculation claim barred as appeal inadmissible against final social insurance ruling

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 05 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, recalcularea punctului de pensie, vechimii şi plata din iunie 2016 a diferenţei de bani pe care trebuia să-i primească la pensie.

Prin sentinţa civilă nr. 4265 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă acţiunea formulată.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat apel, prin care a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei în funcţie de adeverinţele nr. x/2016 şi nr. 2076/09.02.1998, respectiv la plata diferenţei de bani din august 2016.

Prin decizia civilă nr. 2167 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamant.

3. Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susţinut că membrii completului din apel au soluţionat calea de atac fiind în stare de incompatibilitate, întrucât au mai soluţionat acelaşi litigiu.

Mai arată recurentul că Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministrul Muncii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii nu se aplică situaţiei deduse judecăţii, întrucât acesta se încadrează în Ordinele nr. 59/1969, nr. 105/1976 şi nr. 210/1977.

Cauza a fost înregistrată la 26 iulie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 4 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 6 decembrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită recalcularea pensiei.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" iar conform art. 153 din acelaşi act normativ "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: [...] lit. g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii".

De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv recalcularea pensiei prin valorificarea stagiului de cotizare conform adeverinţelor depuse de reclamant, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2167 din 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2167 din 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.