Insurer prevails after insolvent claimant's cassation appeal annulled for failing to state statutory grounds

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 16 decembrie 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., societate în insolvenţă, a solicitat obligarea pârâtelor B. S.A. şi C. S.R.L. la plata sumei de 675.000 RON reprezentând despăgubiri rezultate din incendiul produs în data de 28 iulie 2016.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1357 şi art. 1534 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 433 din 27.05.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1277 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins apelul reclamantei ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate iar, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1349, art. 1357 şi art. 2206 C. civ.. Potrivit recurentei, legea aplicabilă contractului de asigurare este C. civ., ca urmare a abrogării Legii nr. 136/1995.

Mai arată recurenta că potrivit art. 2206 C. civ. în cauză nu a intervenit rezilierea contractului de asigurare, întrucât părţile nu au prevăzut expres în contract o clauză potrivit căreia în caz de neplată a primei de asigurare la termen intervine rezilierea de drept a contractului, fără alte formalităţi şi fără intervenţia instanţei.

În continuare, recurenta susţine că stipularea rezilierii "automate" din condiţiile generale nu conduce la concluzia că este una de drept, în condiţiile în care aceasta din urmă operează fără intervenţia instanţei, fără alte formalităţi, în virtutea legii, din momentul îndeplinirii condiţiei prevăzute în contract.

Referitor la fapta ilicită săvârşită de intimatele-pârâte, recurenta susţine că acestea aveau obligaţia de a depune minime diligenţe în recuperarea prejudiciului, fiind răspunzătoare pentru cea mai uşoară culpă potrivit art. 1357 alin. (2) C. civ.

Potrivit recurentei, instanţa de apel în mod greşit a reţinut în decizia recurată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1534 C. civ., întrucât nu rezultă nicio omisiune culpabilă a intimatelor în producerea prejudiciului.

Prin întâmpinarea formulată de intimata B. S.A. s-a solicitat respingerea recursului.

Prin întâmpinarea formulată de intimata C. S.R.L. s-a invocat excepţia tardivităţii şi nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe fond, s-a solicitat respingerea recursului.

Prin adresa din 15 septembrie 2022 lichidatorul judiciar al recurentei, respectiv C.I.I. D. şi-a însuşit recursul formulat de recurentă.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata C. S.R.L., urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu este relevată greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

Potrivit recurentei instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 2206, art. 1357 alin. (2) şi art. 1534 C. civ. privind operarea rezilierii de drept a contractului şi obligaţia de informare a consecinţelor pentru neplata primelor de asigurare, diligenţele pe care trebuia să le depună intimatele-pârâte în recuperarea prejudiciului şi omisiunea culpabilă a acestora în producerea prejudiciului.

Verificând decizia recurată se constată că instanţa de apel a reţinut că în acord cu dispoziţiile art. 2206 alin. (4) şi (5) raportate la art. 1550 alin. (2) şi 1553 C. civ., părţile au stabilit la art. 22 alin. (1) teza I din condiţiile privind asigurarea de bunuri un pact comisoriu de ultim grad iar din conţinutul acestei clauze rezultă consecinţele neplăţii primelor de asigurare la scadenţele acestora, nefiind necesară informarea asiguratului.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut faptul că reclamanta nu a indicat niciun text legal prin care intimatele aveau obligaţia de a solicita plata indemnizaţiei de asigurare de la asigurător, beneficiul asigurării neputând fi o obligaţie a cărei neexecutare să o poată pretinde asiguratul, motiv pentru care a constatat că starea de pasivitate a intimatelor în încasarea indemnizaţiei de asigurare nu constituie o faptă ilicită.

În concluzie, instanţa de apel, constatând că nu există fapta ilicită imputată intimatelor, a reţinut că reclamanta face o confuzie între fapta ilicită şi vinovăţia cu care aceasta trebuie săvârşită prin invocarea prevederilor art. 1357 alin. (2) C. civ. şi că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1534 C. civ.

Prin urmare, reiterarea întocmai a criticilor din apel privind neintervenirea rezilierii de drept a contractului, obligaţia de informare a consecinţelor în situaţia neplăţii primelor de asigurare şi obligaţia intimatelor de a depune minime diligenţe pentru plata indemnizaţiei de asigurare de la asigurător, care au primit o dezlegare din partea instanţei de prim control judiciar, fără, însă, a arăta în concret aspectele de nelegalitate a deciziei recurate prin raportare la argumentele reţinute, nu conduce de plano la incidenţa motivului de recurs invocat.

Aşadar, recurenta trebuie să releve critici concrete privind argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate şi nu să reia integral motivele din apel, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin urmare, criticile invocate de recurentă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea motivelor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare şi aplicare.

În consecinţă, întrucât din motivele de casare invocate de recurentă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivare necorespunzatoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

În egală măsură, sunt întemeiate şi apărările formulate de intimata-pârâtă C. S.R.L. prin întâmpinare, privind nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. de strictă interpretare şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D. împotriva deciziei civile nr. 1277 din 15 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D. împotriva deciziei civile nr. 1277 din 15 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.