Reimbursement of facility improvements barred by three-year limitation; suspension of prescription period inapplicable absent administrative rights

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2020 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., a solicitat obligarea pârâţilor UAT Vulcan-Primăria Municipiului Vulcan şi Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Sistemul Integrat de Gestionare a Serviciului Public de Salubrizare şi a Serviciului Public de Termoficare Vulcan-Aninoasa" la plata sumei de 292.275 RON, reprezentând îmbunătăţirile realizate spaţiului situat în Mun. Vulcan, Aleea x, FN, punct termic nr. 9.

În drept au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ.

La data de 14.04.2020 UAT Municipiul Vulcan a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând că recepţia a fost efectuată în 19.02.2014 iar, ulterior prezentei acţiuni, reclamanta nu a emis nicio factură care să nu fie plătită, fiind astfel depăşit termenul de 3 ani. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 558/CA/2021 din 16.07.2021, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă cererea formulată ca fiind prescrisă.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Cabinet Individual de Insolvenţă B. în calitate de lichidator judiciar al A. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului şi, în principal, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în temeiul art. 480 alin. (5) C. proc. civ. iar, în subsidiar, modificarea în tot a sentinţei în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., în sensul admiterii ca temenică şi legală a acţiunii în pretenţii formulată.

Prin decizia nr. 2 din 26.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de apel în favoarea secţiei a II a Civilă a Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin decizia civilă nr. 176 din 17 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins apelul reclamantei.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi nu a dat o interpretare adecvată dispoziţiilor art. 2532 pct. 3 C. civ., întrucât reclamanta a deţinut atât un drept de folosinţă cât şi un drept de administrare asupra imobilului în care a efectuat investiţii şi în care îşi desfăşoară activitatea în temeiul contractului de comodat nr. x/04.12.2015, contract valabil la data 11.03.2020, data formulării cererii de chemare în judecată, iar cursul prescripţiei invocat de intimată a fost suspendat în temeiul art. 2532 pct. 3 C. civ., întrucât socotelile între cele doua părţi nu au fost date şi aprobate.

În continuare recurenta prezintă situaţia de fapt privind lucrările efectuate la imobil.

Prin întâmpinarea înregistrată la 6 octombrie 2022 intimata U.A.T. Vulcan - Primăria Municipiului Vulcan a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la 24 octombrie 2022 recurenta a solicitat admiterea recursului.

Cauza a fost înregistrată la 29 iulie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 25 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 6 decembrie 2022.

Prin concluziile scrise depuse la 6 decembrie 2022, recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului întrucât recursul a fost motivat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material de la art. 2532 pct. 3 C. civ., întrucât cursul prescripţiei invocat de intimată a fost suspendat atât timp cât aceasta a deţinut atât un drept de folosinţă cât şi un drept de administrare asupra imobilului în care a efectuat investiţii şi în care îşi desfăşoară activitatea.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile privind suspendarea cursului termenului de prescripţie de la art. 2532 pct. 3 C. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea se referă la existenţa unui drept de administrare între părţi, or, în cauză, nu există raporturi de administrare, ci este încheiat un contract de comodat.

Instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că între părţi nu există raporturi de administrare cu privire la clădirea-punct termic, împrejurarea că a fost delegat un serviciu public neechivalând cu darea în administrare a clădirii.

În continuare, instanţa de apel a reţinut că, nefiind făcută dovada existenţei unui drept de administrare al reclamantei privind clădirea punct termic, nu este incident cazul de suspendare a cursului termenului de prescripţie prevăzut de art. 2532 pct. 3 C. civ.

Este de menţionat că prin criticile formulate recurenta trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei de respingere a apelului, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Aşadar, reiterarea prin recurs a criticilor valorificate prin cererea de apel privind suspendarea cursului termenului de prescripţie întrucât recurenta deţine atât un drept de folosinţă, cât şi un drept de administrare asupra imobilului şi care au primit o soluţionare din partea instanţei de apel, care a reţinut că dispoziţiile art. 2532 pct. 3 C. civ. nu sunt aplicabile deoarece nu a fost dovedită existenţa dreptului de administrare al imobilului, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, de strictă interpretare.

Totodată, recurenta reia criticile din apel privind situaţia de fapt reţinută de instanţele fondului precum şi probele administrate, aspecte care nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate şi nu se subsumează cazurilor de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., împotriva deciziei civile nr. 176 din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., împotriva deciziei civile nr. 176 din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2022.