Retired judge's salary-discrimination claim assigned to Prahova Tribunal after ex officio declination quashed.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând, asupra conflictului de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022 la data de 26.01.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună recunoaşterea stării de discriminare din punct de vedere salarial în care s-a aflat în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei, cu consecinţa uniformizării modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială (VRS) în cuantum de 605,225 RON, respectiv 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), începând cu data de 25.11.2018, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la momentul pensionării şi eliberării din funcţie, respectiv 01.12.2019; obligarea pârâţilor să aloce fondurile necesare şi să-i plătească, pentru fiecare lună, diferenţa dintre venitul la care era îndreptăţită conform legii şi venitul efectiv încasat, începând cu data de 25.11.2018 şi până la momentul pensionării; obligarea pârâţilor în raport de perioada efectiv lucrată, la plata pentru fiecare lună, precum si pe viitor, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a sumei reprezentând actualizarea diferenţelor de plată, cu indicele de inflaţie calculat de la data scadenţei fiecărui venit lunar si până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor in raport de perioada efectiv lucrată, la plata pentru fiecare lună, precum si pe viitor, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor de plată, calculate de la data scadentei/exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plătii efective; obligarea pârâţilor Ia plata dobânzii scadente la dobânzile penalizatoare în virtutea art. 1489 C. civ.

începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la stingerea debitului principal şi a al celor accesorii; obligarea pârâţilor să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferenţele de contribuţii sociale, corespunzătoare veniturilor corecte ce trebuiau realizate conform petitului 1 al acţiunii, precum şi să depună la Casa Judeţeană de Pensii declaraţii nominale rectificative, de la data de 25.11.2018 şi până la momentul pensionării, iar în acest sens să i se elibereze adeverinţe doveditoare.

Reclamanta a arătat că a avut calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti, până la momentul eliberării din funcţie ca urmare a pensionării respectiv 01.12.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1441 pronunţată la data de 26.05.2022 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, invocată de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că cererea de chemare în judecată este introdusă la Tribunalul Prahova, care are şi calitatea de pârât, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa a reţinut că reclamanta avea posibilitatea de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, însă a înţeles să sesizeze Tribunalul Prahova, această instanţă având şi calitate de pârât în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, reprezentând una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1201/MAS/2022 din data de 09.11.2022, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că litigiul este un conflict individual de muncă, conform art. 154 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, care se judecă de către tribunal în complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, instanţa a reţinut că reclamanta A. nu mai are calitatea de judecător, fiind pensionată, astfel că nu i se aplică prevederile art. 127 C. proc. civ., text de lege care se aplică doar judecătorilor, grefierilor şi asistenţilor judiciari.

Instanţa a mai reţinut că doar competenţa prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este de ordine publică, respectiv doar atunci când calitatea de reclamant o are un judecător, procuror, asistenţi judiciari, grefieri sau o instanţă de judecată, situaţie care nu se regăseşte în cauză.

Doar în cazul în care reclamantul se află în unul dintre cazurile prevăzute, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată chiar şi de către judecător din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

În schimb, în cazul în care judecătorul, procurorul, asistenţii judiciari, grefierii sau instanţa de judecată sunt chemate în judecată ca pârâţi, reclamantul are posibilitatea de a sesiza şi instanţa competentă potrivit legii, la care îşi desfăşoară activitatea pârâtul sau chiar instanţa judecătorească care are calitatea de pârât, norma de competenţă, fiind, în acest caz, de ordine privată, soluţie care rezultă din formularea art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că reclamantul "poate sesiza" una dintre instanţele indicate de acest text de lege.

În cauză au calitatea de pârâţi Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova, iar reclamanta a înţeles să sesizeze Tribunalul Prahova.

În cazul necompetenţei teritoriale de ordine privată, cazul în speţă, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., pârâtul Tribunalul Prahova, nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială, aceasta fiind invocată de către instanţă din oficiu.

Faţă de dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. raportat la art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Prahova era competent teritorial să soluţioneze prezenta cauză, faţă de neinvocarea necompetenţei teritoriale de ordine privată de către pârâţi prin întâmpinare, iar instanţa nu putea din oficiu să invoce excepţia de necompetenţă la primul termen de judecată.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – secţia I civilă.

Totodată, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 C. proc. civ. a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus suspendarea din oficiu a judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamanta are calitatea de judecător pensionar, litigiul vizând drepturi de asigurări sociale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Alineatul (2) al acestui text de lege prevede că "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

În timp ce primul alineat instituie norme de competenţă teritorială de ordine publică, alin. (2) prevede norme de competenţă teritorială de ordine privată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Cum reclamantei nu i se aplică dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. ci art. 127 alin. (2)1 întrucât nu are calitatea de judecător în activitate, rezultă că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale urmează regula instituită prin art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Este de reţinut că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţa necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamanta a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâtul, Tribunalul Prahova, nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, ca instanţă sesizată.

Ca atare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Tribunalul Prahova ca instanţă sesizată s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtului, respectiv Tribunalului Prahova, care nu a înţeles să invoce excepţia prin întâmpinare.

Neinvocarea de către pârât în termenul prescris de lege a excepţiei de necompetentă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, cu consecinţa că instanţa necompetentă rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Faţă de cele arătate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Prahova – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2022.