Inadmissibility of appeal against revision decision in social security litigation where underlying judgment is final
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject her motion for revision, which confirms the finality of the appellate judgment that partially granted her claims regarding pension recalculation and document return. The dispute involved a social security litigation in which the claimant challenged multiple pension decisions issued by the local pension house, seeking the inclusion of additional income and a corrected annual score for a specific year, after the first-instance court had partially granted these requests and the appellate court had modified that judgment in favor of the pension house on certain grounds. The decisive legal basis for the inadmissibility of the appeal was Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which excludes decisions rendered in social security litigation from the extraordinary remedy of appeal, coupled with Article 513(5), which stipulates that the availability of an appeal against a revision decision is dependent on whether the underlying decision was appealable; since the original judgment in a social security matter was final, the subsequent decision on the revision motion was also final and not subject to appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 pct. 8 C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against revision decision in social security litigation where underlying judgment is final: The dispute involved a social security litigation in which the claimant challenged multiple pension decisions issued by the local pension house, seeking the inclusion of additional income and a corrected annual score for a specific year, after the first-instance court had partially granted these requests and the appellate court had modified that judgment in favor of the pension house on certain grounds. The decisive legal basis for the inadmissibility of the appeal was Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which excludes decisions rendered in social security litigation from the extraordinary remedy of appeal, coupled with Article 513(5), which stipulates that the availability of an appeal against a revision decision is dependent on whether the underlying decision was appealable; since the original judgment in a social security matter was final, the subsequent decision on the revision motion was also final and not subject to appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to support the dismissal of the appeal as inadmissible due to the final nature of the decision in social security litigation.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 26.06.2020, sub nr. x/2021, astfel cum a fost precizată la data de 01.09.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 274510/06.02.2020 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, anularea deciziei nr. 274510/07.05.2020 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, anularea deciziei nr. 274510/02.07.2020 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 şi anularea deciziei nr. 274510/09.07.2020 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, valorificarea veniturilor indicate în adeverinţa nr. x/11.06.2018 emisă de Banca Naţională a României, completată cu adeverinţa nr. x/12.08.2020 eliberată de Banca Naţională a României; reemiterea unor noi decizii întocmite legal, cu toate veniturile incluse, corecte ca formă, fond şi calcul.
Ulterior, a fost promovată şi o cerere ce a fost conexată cererii iniţiale, reclamanta pretinzând şi obligarea pârâtei la corectarea punctajului anual cuvenit pentru anul 2002 prin inserarea celor 5 zecimale corecte, respectiv 3.07089 puncte în loc de 3 puncte, dar şi prin aplicarea indicelui de corecţie la întregul punctaj rezultat conform secţiunii "Calculul pensiei", reemiterea unor noi decizii de pensie anticipata parţial si de pensie pentru limita de vârsta, urmare a recalculării numărului total de puncte realizate pentru toata perioada de activitate si a punctajului mediu anual si aplicarea a indicelui de corecţie 1.41. cf art. 170 alin. (1) si 4, la tot punctajul mediu anual rezultat cf. art. 95 alin. (1) pentru ambele decizii, dar şi comunicarea buletinelor de calcul,respectiv a cărţii de muncă depusă în original la Casa de Pensii.
Prin sentinţa civilă nr. 7738/22.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 au fost admise în parte cererile formulate de reclamantă. Au fost anulate: decizia nr. 274510/06.02.2020 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, decizia nr. 274510/07.05.2020 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, decizia nr. 274510/02.07.2020 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 şi decizia nr. 274510/09.07.2020 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3. A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, retroactiv, începând cu data de 13.01.2020, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare reprezentând primă de vacanţă, prime, ore suplimentare, menţionate în adeverinţa nr. x/11.06.2018 emisă de Banca Naţională a României, completată cu adeverinţa nr. x din data de 22.06.2020 emisă de Banca Naţională a României şi cu adeverinţa nr. x/12.08.2018 emisă de Banca Naţională a României. A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantei, retroactiv, începând cu data de 13.01.2020, în care pentru anul 2002 să fie stabilit un punctaj anul de 3,07089 puncte, în loc de 3,00000 puncte.
De asemenea a fost obligată pârâta la comunicarea către reclamantă a buletinelor de calcul, fiind respinse celelalte pretenţii, ca neîntemeiate.
Prin decizia civilă nr. 6397/08.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, au fost admise apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. şi de către apelanta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, împotriva sentinţei civile nr. 7738 din data de 22.12.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantei, retroactiv, începând cu data de 13.01.2020, în care pentru anul 2002 să fie stabilit un punctaj anual de 3, 07089 puncte, în loc de 3,00000 puncte şi să comunice reclamantei buletinul de calcul ce va constitui anexa deciziei noi emise; a fost obligată pârâta la restituirea carnetului de muncă în original către reclamantă după încheierea operaţiunilor de înregistrare a datelor. S-au respins în rest pretenţiile ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire apelanta A., criticând decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe art. 509 alin. (1), pct. 1 şi art. 509 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 3869 din 16 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, îndreptată împotriva deciziei civile nr. 6397/08.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, ca neîntemeiată.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că înscrisurile invocate nu poate fi calificate ca înscrisuri descoperite după darea hotărârii, pentru a justifica admiterea cererii de revizuire.
Revizuenta A. a formulat recurs arătând că acesta vizează decizia civilă nr. 3869 din 16.06.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi decizia nr. 6397 din 8.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, ambele fiind date de Curtea de Apel Bucureşti.
Recurenta solicită admiterea cererii de recurs, casarea în parte a deciziei nr. 6397 din 8.12.2021 în ceea ce priveşte apelul casei de pensii, în sensul respingerii acestuia şi menţinerea capătului de cerere privind valorificarea veniturilor suplimentare astfel cum au fost stabilite de prima instanţă.
În motivarea recursului au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4-8 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului arătând faptul că decizia împotriva căreia a fost formulat recursul are caracter definitiv.
La termenul din 24 noiembrie 2022, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Analiza excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară întrucât dă eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa de judecată fiind obligată să examineze căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 şi 5 C. proc. civ.
Raportat la motivele cererii de revizuire, respectiv art. 509 pct. 1 şi 5 C. proc. civ., dispoziţiile 513 alin. (6) C. proc. civ. nu sunt incidente având în vedere că acestea privesc exclusiv motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, respectiv art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care nu a fost invocat în cauză.
Textul de lege care reglementează posibilitatea formulării căii de atac împotriva deciziei prin care a fost soluţionată cererea de revizuire pentru alte situaţii decât cele vizate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este art. 513 alin. (5) C. proc. civ. în conformitate cu care hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, posibilitatea formulării căii de atac a recursului promovat împotriva deciziei prin care a fost soluţionată cererea de revizuire este dependentă de existenţa căii de atac care poate fi formulată împotriva deciziei atacate cu revizuire.
Cu alte cuvinte, dacă decizia atacată cu revizuire are deschisă calea de atac a recursului, atunci şi decizia pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire are deschisă calea extraordinară de atac a recursului.
Raportat la natura litigiului această ipoteză nu se regăseşte în cauză.
Litigiul dedus judecăţii este un litigiu de asigurări sociale, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului.
Potrivit acestui text de lege, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale legiuitorul înţelegând să suprime calea de atac a recursului pentru astfel de litigii.
În consecinţă, pentru hotărârea pronunţată cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pronunţate în soluţionarea unui litigiu de asigurări sociale, nu este deschisă calea de atac a recursului.
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., acesta se regăseşte în art. 457.
Potrivit acestui principiu, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 3869 din 16 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 3869 din 16 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2022.