Late appeal over refused constitutional referral annulled as perempted.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la 28 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informaţii şi Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Serviciului Român de Informaţii, solicitând instanţei să anuleze, ca fiind nelegală, decizia nr. 87540/24.09.2018 privind actualizarea pensiei emise de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informaţii; să anuleze hotărârea nr. 523/16.11.2018 emisă de Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Serviciului Român de Informaţii ca fiind nelegală; să se dispună emiterea unei noi decizii de pensionare prin care recalcularea să fie întocmită pe baza elementelor salariale actuale de care beneficiază un subofiţer cu acelaşi grad militar şi care îndeplineşte aceeaşi funcţie în cadrul S.R.I., prin calcularea separată a pensiei suplimentare, fără introducerea acesteia în procentajul de bază al pensiei militare şi prin valorificarea sporurilor prevăzute în cuprinsul anexei la decizia de pensionare la pct. G3, G5, G7, G10, G14 şi "alte elemente".

În drept, s-au invocat Legea nr. 223/2015, art. 59 din Decretul nr. 141/1996, art. 16 din Constituţie, art. 1 din Protocolul 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului.

La 26 septembrie 2019, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 în privinţa sintagmei "…în care nu se includ", raportat la prevederile art. 16 din Constituţie, precum şi a art. 59 din Legea nr. 223/2015 în privinţa sintagmei "cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei [….]", raportat la prevederile art. 47 din Constituţie.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I Civilă a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu aceste excepţii. Totodată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea judecăţii litigiului.

Prin sentinţa civilă nr. 236/F/2020 din 22 iulie 2020, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia I Civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informaţii şi Comisia de Contestaţii din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 25 iunie 2019, a declarat apel reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale la 17 noiembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

La 11 mai 2021 apelantul reclamant A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale: pct. 2, art. VII din O.U.G. nr. 59 din 4 august 2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, prin care s-a modificat art. 59 din Legea nr. 223/2015, apreciind că, în esenţă, abrogarea este neconstituţională, respectiv art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară modificării aduse de O.U.G. nr. 59/2017 pct. 2 art. VII în privinţa sintagmei "50% din", cuprinsă în: "(1) Cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.", apreciind că ambele texte de lege sunt neconstituţionale în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Prin încheierea din 1 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de prevederile art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Prin decizia civilă nr. 1040/A/2021 din 1 iulie 2021, Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 236/22.07.2020 şi a încheierii din 25.06.2019, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, la 2 iulie 2021, reclamantul A. a formulat, în termen legal, recurs, prin care, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa constatării admisibilităţii excepţiei şi sesizării Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 1971/2021 din 5 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

S-a casat încheierea atacată şi s-a trimis spre o nouă judecată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018*.

Prin Decizia nr. 760/09.11.2021, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. o), cu referire la sintagma "în care nu se includ", precum şi ale art. 59, cu referire la sintagma "Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei", din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

În rejudecarea cererii de sesizare, analizând condiţiile de admisibilitate, prin încheierea din data de 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului apelant A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Împotriva acestei încheieri, la data de 22 septembrie 2022, a formulat recurs reclamantul A..

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului formulat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate cuprinsă în încheierea atacată raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este tardiv declarat.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

În cauză, încheierea atacată a fost pronunţată la 13 septembrie 2022, iar recursul a fost declarat la 22 septembrie 2022, aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere data pronunţării deciziei, Înalta Curte constată că, la 22 septembrie 2022, când recurentul a declarat recurs, expirase termenul de 48 de ore de la data pronunţării în care se putea ataca dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel că nu se poate reţine că a promovat calea de atac în termenul legal.

Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancţiunea decăderii.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru aceste considerente, cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula ca tardiv, recursul declarat recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile din 13 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii.

Anulează ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile din 13 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu intimatele-pârâte COMISIA DE CONTESTAŢII PENSII DIN CADRUL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAŢII şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ DIN CADRUL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAŢII.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2022.