Appeal against final appellate decision dismissing shareholder action to annul company resolution declared inadmissible due to statutory preclusion of further recourse

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3413/29.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă, ca neîntemeiată. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. în contradictoriu cu pârâta H. S.A, ca atare, a fost constatată nulitatea absolută parţială a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor H. S.A. adoptate la data de 21.03.2017, cu privire la punctele 1, 3 – 9 şi a fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 2.000 de RON şi către reclamantul A. a sumei de 1.190 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâta H. S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile cu consecinţa, în principal, a admiterii excepţiei lipsei de interes şi, în subsidiar, a respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G. au formulat apel incident împotriva sentinţei civile nr. 3413/29.09.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, prin care au solicitat admiterea acestuia şi schimbarea în parte a considerentelor sentinţei apelate, în sensul înlocuirii considerentelor privind respingerea motivelor de nulitate invocate prin cererea introductivă cu considerentele instanţei de apel asupra acestor motive, cu consecinţa menţinerii soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată privind constatarea nulităţii hotărârii AGA din 21.03.2017.

La data de 17.01.2019, a fost depusă de I. S.R.L. cerere de intervenţie accesorie, prin care s-a solicitat să se dispună admiterea în principiu a acesteia şi admiterea apelului formulat de către apelanta-pârâtă H. S.A. şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea sentinţei civile nr. 3413/29.09.2017 pronunţate în cadrul dosarului nr. x/2017, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2019 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de apelanţii-reclamanţi A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 494/2019 din 20 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G., ca neîntemeiată.

A fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă H. S.A împotriva sentinţei civile nr. 3413/29.09.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., şi G. şi toţi intimaţii-reclamanţi. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate. A fost calificată excepţia lipsei de interes în formularea apelului incident, invocată de intimata-pârâtă H. S.A., ca fiind excepţia inadmisibilităţii formulării apelului incident şi a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost respins apelul incident formulat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu intimata-pârâtă H. S.A., ca nefondat.

A fost admisă cererea de intervenţie accesorie în interesul apelantei-pârâte H. S.A., formulată de intervenienta accesorie I. S.R.L. A fost respinsă cererea apelanţilor-reclamanţi de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 30.01.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a formulat recurs reclamantul A. arătând că cererea de recuzare a fost greşit respinsă având în vedere că domnul judecător J., împotriva căruia a fost formulată cererea de recuzare, şi-a spus anterior părerea cu privire la chestiunea litigioasă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au formulat recurs reclamanţii A. şi B..

Recurenţii susţin că hotărârea atacată este nelegală, fiind rezultatul încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material respectiv art. 101, art. 120 şi art. 123 din Legea nr. 31/1990, deoarece instanţa a analizat cu prioritate condiţia formală prevăzută de art. 123 din Legea nr. 31/1990 stabilind legalitatea sub aspect substanţial a hotărârii AGA prin raportare la dispoziţiile art. 123, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurenţilor, în raport de situaţia concretă dedusă judecăţii şi motivul de nulitate absolută invocat în cauză, se impunea verificarea cu prioritatea legalităţii hotărârii AGA din 12.03.2017 prin raportare la art. 101 şi art. 120 din Legea nr. 31/1990, iar nu în baza criteriului formal impus de art. 123 alin. (3) din aceeaşi lege, luând în considerare că evidenţele registrului acţionarilor nu reflectă structura reală a acţionariatului societăţii.

O altă critică este formulată din perspectiva art. 488 pct. 7 C. proc. civ. şi vizează încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 172 F/2011şi a sentinţei civile nr. 6875/7.12.2015.

Recurenţii au invocat şi încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 117 alin. (6), art. 129 alin. (7), art. 1171, art. 177, art. 122 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi art. 220 C. proc. civ.

A fost invocată şi încălcarea art. 430 alin. (2), art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 6887/8.12.2015 şi a sentinţei nr. 6493/18.11.2015) motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

În drept, recursurile au fost motivate pe dispoziţiile art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs împotriva încheierii din 30.01.2019 a fost comunicată intimaţilor la 21 ianuarie 2020, iar cererea de recurs împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019 a fost comunicată la 23 martie 2020.

Intimata H. a depus întâmpinare la recursul împotriva încheierii din 30.01.2019 prin care a solicitat respingerea ca nefondat.

La data de 4.05.2020 intimata a depus întâmpinare şi la recursul împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii în raport de art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 şi excepţia nulităţii în raport de art. 489 alin. (2) şi 486 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 7 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2020, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990.

Prin încheierea din 30 iulie 2020, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă şi a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C., D., E., G., F., intimata-pârâtă H. S.A. şi intimata-intervenientă în numele altei persoane I. S.R.L., în temeiul art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin încheierea din aceiaşi dată, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 formulată de reclamanţi.

La 18 februarie 2022, recurenţii au solicitat repunerea pe rol a cauzei.

Prin referatul din 21 februarie 2022, Înalta Curte a acordat termen la 7 aprilie 2022 pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei şi admisibilitatea recursurilor.

Prin încheierea din 7 aprilie 2022, Înalta Curte a acordat termen la 9 iunie 2022, pentru soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 24.05.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a admis cererea de reexaminare şi a constatat că petenţii B. şi A. nu datorează taxa judiciară de timbru pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.

Curtea Constituţională, prin adresa din 2 mai 2022 a înaintat instanţei o copie a deciziei nr. 834 din 9 decembrie 2021, prin care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 formulată de reclamanţi, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiate.

Prin încheierea pronunţată la 9 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă. A admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C., D., E., G., F. şi F., intimata-pârâtă H. S.A. şi intimata-intervenientă în numele altei persoane I. S.R.L. şi a acordat termen la data de 13 octombrie 2022.

Referitor la inadmisibilitatea recursului reclamanţilor declarat împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, s-au reţinut următoarele argumente:

Litigiul vizează constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA a acţionarilor H. S.A. adoptată la 21 martie 2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, astfel cum acestea au fost modificate prin punctul 10 din Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15 februarie 2013 hotărârea privind anularea unei hotărâri AGA este supusă numai apelului.

În raport cu dispoziţiile evocate, Înalta Curte constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit acestui principiu, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În consecinţă, întrucât legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru litigiile având ca obiect anularea hotărârilor AGA, recursul declarat împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, este inadmisibil.

În cadrul dezbaterilor de la termenul din 24 noiembrie 2022, recurenţii-reclamanţi B. şi A. au depus la dosarul cauzei o declaraţie autentificată în faţa notarului public, prin care se arată că aceştia renunţă la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, achiesează la această încheiere şi renunţă la dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii prin care se va lua act de renunţare la judecata recursului. De asemenea, se renunţă la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în legătură cu prezenta cauză.

Totodată, se arată că declaraţia este semnată şi de reprezentantul intimatei-pârâte H. S.A..

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurenţi, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

Prin cererea depusă la data de 24 noiembrie 2022, recurenţii-reclamanţi B. şi A. au solicitat instanţei să ia act de renunţarea la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, conform art. 406 C. proc. civ., sens în care au anexat cererii declaraţia notarială de renunţare, autentificată sub nr. x din 27 octombrie 2022 de Notar Public K. din cadrul L..

Totodată, se reţine că intimata-pârâtă H. S.A. a fost de acord cu cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurenţi, solicitând în acest sens să se ia act de cererea evocată.

Înalta Curte, constată că, deşi recurenta-reclamantă B. este prevăzută în declaraţia notarială de renunţare la judecată recursului împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, aceasta nu are calitatea de recurent împotriva acestei încheieri.

Potrivit art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act voliţional, de care instanţa urmează a lua act.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) din acelaşi Cod, achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurentul A., împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C., D., E., G., F., intimata-pârâtă H. S.A. şi intimata-intervenientă în numele altei persoane I. S.R.L. Totodată, va lua act de renunţarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţate de aceiaşi instanţă de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C., D., E., G., F., intimata-pârâtă H. S.A. şi intimata-intervenientă în numele altei persoane I. S.R.L.

Ia act de renunţarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţate de aceiaşi instanţă de apel.

Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Definitivă în ceea ce priveşte renunţarea la judecata recursului privind încheierea din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2022.