Entitlement to ethnic persecution compensation under Law 189/2000 for intra-Hungarian-administration relocation versus displacement from occupied territory.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appeal, leaving the lower court's judgment in force, which had previously rejected the claimant's suit against the county pension house. The dispute concerned the claimant's entitlement to compensatory benefits under Law No. 189/2000 for ethnic persecution suffered during the period of Hungarian administration (September 1940 to March 1945). The claimant argued that her parents were forcibly resettled by Hungarian authorities for ethnic reasons, but the court found this fact pattern insufficient to meet the statutory criteria, as the relocation occurred between two localities both under Hungarian authority rather than from occupied territories (Northern Transylvania) where distinct ethnic persecution was established. The decisive legal basis was the strict interpretation of Article 1 of Law No. 189/2000, which requires proof of ethnic persecution to grant benefits, a threshold the claimant failed to meet, leading to the application of Article 312 of the Code of Civil Procedure to deny the appeal as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Entitlement to ethnic persecution compensation under Law 189/2000 for intra-Hungarian-administration relocation versus displacement from occupied territory: Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta J.M., cu motivarea că părinții săi au fost strămutați, din motive etnice, de către autoritățile maghiare, într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, unde aceasta s-a născut, astfel că se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 666 din 19 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta J.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, privind anularea hotărârii nr. 1336 din 26 iunie 2003, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta s-a refugiat din localitatea Lucăceni, regiunea Baia Mare, aflată sub administrație maghiară, în localitatea Tăuții de Sus, raionul Șomcuța, aflată tot sub autoritate maghiară, nefiind dovedit că aceasta ar fi suferit persecuții din motive etnice, schimbându-și domiciliul într-o localitate administrată de autoritățile maghiare.
A mai reținut instanța, că nu prezintă relevanță, împrejurarea că martorilor care au dat declarații în cauză, li s-a recunoscut statutul de refugiat, întrucât din conținutul declarațiilor nu rezultă că aceștia s-au refugiat în aceeași localitate cu reclamanta.
Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta J.M., cu motivarea că părinții săi au fost strămutați, din motive etnice, de către autoritățile maghiare, într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, unde aceasta s-a născut, astfel că se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Verificându-se actele dosarului, se constată că în cauză schimbarea domiciliului părinților din localitatea căzută sub ocupație maghiară, într-o altă localitate aflată, de asemenea, sub aceeași autoritate, nu se încadrează în situațiile expres reglementate de lege, care a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii, persoanelor refugiate din teritoriile ocupate (Ardealul de Nord).
Cum în speță, reclamanta nu a dovedit că a suferit persecuții de natură etnică, în sensul prevăzut de dispozițiile legale menționate, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., să se respingă prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de J.M. împotriva sentinței civile nr. 666 din 19 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.